România şi alte state UE riscă să piardă fonduri europene de miliarde de euro dacă nu fac ordine în achiziţiile publice
0Aproape jumătate din statele membre, inclusiv România, riscă să piardă accesul la fonduri de dezvoltare în valoare de sute de miliarde de euro, dacă nu vor face ordine în contractele de achiziţii publice până la sfârşitul lui 2016, potrivit unui raport al Curţii Europene de Audit.
La începutul anului 2015, 12 dintre cele 28 de state membre, între care şi România, nu îndeplineau condiţiile standard necesare pentru achiziţii publice în domenii precum transporturi şi infrastructura energetică.
Cele 12 statele memţionate în raport sunt România, Bulgaria, Grecia, Croaţia, Italia, Letonia, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia şi Slovacia, Cehia.
Dacă standardele UE referitoare la achiziţiile publice nu vor fi îndeplinite până la sfârşitul anului 2016, Comisia Europeană ar trebui să suspende plăţile către statele membre, până când acestea vor remedia deficienţele, se arată în raport.
Incapacitatea statelor respective de a aloca contracte publice mari ar trebui să le împiedice să acceseze unele dintre cele mai generoase fonduri ale UE. Fondurile alocate în cadrul politicii de coeziune reprezintă circa o treime din bugetul comunitar general şi au totalizat 367 de miliarde de euro în ciclul bugetar 2014-2020.
Performanţele slabe ale contractelor mari de achiziţii publice reprezintă un semnal de alarmă pentru autorităţile de la Bruxelles, care a lansat anul trecut un program de stimulare în valoare de 315 miliarde de euro, concentrat în mare parte pe proiecte mari de infrastructură.
Fondurile pentru investiţiile anunţate în 2014 de preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, sunt diferite de fondurile de coeziune, dar Curtea Europeană de Audit a avertizat în martie în privinţa manierei de supraveghere a planului, potrivit Financial Times.
Patru achiziţii din zece sunt cu probleme
Din cele 1.420 de tranzacţii analizate de auditori în cele 28 de state membre, în legătură cu achiziţii publice, circa 41% conţin erori.
Dintre aceste erori, 131 sunt considerate minore, cum ar fi publicarea târzie a contractelor atribuite. Circa 288 sunt semnificative, precum numărul redus al ofertelor în cadrul licitaţiilor, din cauza grabei cu care au fost organizate.
Alte 168 sunt erori majore, cum ar fi atribuirea directă a contractelor, fără licitaţie, sau selectarea în mod ilegal a unei companii.
Între exemplele de erori majore se află atribuirea unui contract de supraveghere a lucrărilor la centura ocolitoare a unui oraş din Polonia, în valoare de 300.000 de euro, unui arhitect, fără licitaţie deschisă, cu mai multe oferte. Un alt caz menţionat este cel al unui contract pentru o instalaţie destinată apelor reziduale din Spania. Acolo, licitaţia a decurs corect, dar în peste jumătate din lucrările contractate materialele, tehnologiile şi cantităţile iniţiale au fost înlocuite.
Phil Wynn Owen, coordonatorul raportului, avertizează că astfel de erori afectează consumatorii.
Comisia Europeană a anunţat că va acorda statelor membre suportul tehnic pentru dezvoltarea unor planuri de acţiune şi evitarea suspendării fondurilor, dar a avertizat că nu se va abţine să recurgă la suspendare, dacă ţintele planurilor de acţiune respective nu vor fi îndeplinite.
Puţine state raportează fraude, există foarte multe autorităţi contractante
Auditorii se concentrează pe identificarea erorilor şi nu pe identificarea fraudelor, care sunt în mare parte responsabilitatea statelor membre. Cu toate acestea, raportul notează că statele membre au raportat foarte puţine nereguli considerate fraude.
Franţa şi Spania, de exemplu, nu au raportat nicio neregulă legată de fraude în achiziţii publice, în perioada 2007-2013.
Curtea Europeană de Audit notează faptul că statele membre şi Comisia Europeană au efectuat o analiză limitată a contractelor de achiziţii publice şi ar trebui să dezvolte baze de date care să ajute la eliminarea erorilor.
Auditorii consideră totodată că numărul mare al autorităţilor contractante din ţările UE face situaţia extrem de complexă. În Italia, 40.000 de autorităţi separate au roluri în contractele de achiziţii publice.