Problema sărăciei în România se adâncește. Promisiunile electorale pot înrăutăți situația
0România rămâne pe ultima poziție în Europa la sărăcie, iar promisiunile electorale de creșteri salariale și de pensii riscă să agraveze problema, avertizează un raport al Băncii Mondiale.
În ultimii 8 ani, România a ajuns pe ultima poziție în Europa în ceea ce privește procentul populației aflate în risc de sărăcie, în timp ce Bulgaria a reușit să reducă acest risc mai eficient, arată datele Institutului Național de Statistică.
În an electoral, politicienii exploatează vulnerabilitatea economică promițând creșteri de pensii și salarii mai mari. Totuși, un raport al Băncii Mondiale avertizează că măsuri similare din trecut au agravat problema bugetară și că strategiile care au dus anterior la progrese în reducerea sărăciei sunt nesustenabile pe termen lung, relatează Hotnews.
Rata sărăciei din România rămâne cea mai ridicată din UE, depășind nivelurile înregistrate în țări cu venituri similare sau mai mici, precum Bulgaria, Croația, Ungaria și Polonia, conform unui raport al Băncii Mondiale. Concret, 33,4% dintre români trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială.
În plus, strategiile anterioare care au condus la progrese în reducerea sărăciei s-au dovedit nesustenabile pe termen lung. Marea parte a scăderii sărăciei înainte de pandemie a fost generată de creșterea veniturilor din muncă și pensii, rezultată din reformele fiscale și ajustările la salariul minim și pensii.
„Slaba guvernanță a României afectează dezvoltarea la nivel național. Potrivit Indicatorilor privind Guvernanța Durabilă 2022 elaborați de Bertelsmann Stiftung, eficacitatea guvernanței în România se menține sub nivelul optim și cu mult sub media Uniunii Europene. În plus, coordonarea interministerială și capacitatea de implementare s-au deteriorat ușor în ultimii ani, evidențiind două provocări cu care se confruntă administrația publică: capacitatea de a pune în aplicare politicile și funcționarea ca o unitate. În timp ce multe țări au folosit pandemia de COVID19 ca pe un catalizator pentru a-și consolida mecanismele de coordonare și a-și alinia prioritățile, România și-a schimbat foarte puțin abordarea. Mecanismele de monitorizare a progreselor și de evaluare a rezultatelor administrației publice sunt incomplete. La un nivel mai înalt, Parlamentul are un rol limitat în supravegherea cheltuielilor publice, întrucât auditurile financiare și de performanță sunt de competența Curții de Conturi.”, arată raportul Băncii Mondiale din 2023.
Diferențe majore între mediul urban și mediul rural
În zonele rurale din România, riscul de sărăcie este de aproape șase ori mai mare decât în orașe, aproximativ 70% dintre persoanele sărace trăiesc în mediul rural. Disparitățile economice sunt mari, venitul mediu pe cap de locuitor în zonele urbane este cu peste 60% mai mare decât în cele rurale. Acest decalaj a rămas constant în ultimul deceniu.
În plus, serviciile publice sunt inegale: în 2020, România era singura țară din UE fără acces universal la apă curentă. În timp ce aproape 100% din populația urbană beneficiază de alimentare cu apă, doar 39% din locuitorii zonelor rurale au acces la acest serviciu, iar 15% sunt racordați la sistemul de canalizare.
Pentru a reduce decalajul educațional față de colegii din București-Ilfov, elevii din alte regiuni ale țării ar avea nevoie de peste doi ani suplimentari de școlarizare, conform testelor standardizate.
În ceea ce privește infrastructura, regiunile României sunt slab interconectate, iar indicele competitivității transporturilor este mult sub media UE, în ciuda investițiilor publice sprijinite de fonduri UE.
Potrivit Casei Naționale de Asigurări de Sănătate din 2020, 15% din populație nu are asigurare de sănătate, cu o pondere mai mare în rândul celor cu venituri mici. Reducerea impozitelor și a TVA-ului a contribuit la creșterea inegalității, beneficiile fiind resimțite mai ales de gospodăriile cu venituri mari.
Deși economia a recuperat după pandemie, multe gospodării sărace nu au profitat de expansiunea pieței muncii. Agricultura, principală sursă de venit pentru mulți din mediul rural, are o productivitate scăzută, iar creșterea salariului minim a amplificat diferențele de venit dintre lucrătorii formali și informali. Riscurile fiscale și financiare rămân încă semnificative.