Patronat: Agențiile care aduc muncitori străini ar trebui acreditate special. Ar scădea riscul de ședere ilegală

Patronatul Importatorilor de Forță de Muncă din România atrage atenția asupra nevoii urgente de reformă legislativă în domeniul recrutării și integrării lucrătorilor străini pe piața muncii.

„Dacă în urmă cu aproximativ zece ani importul de forță de muncă era un fenomen incipient, astăzi vorbim despre sute de companii care activează în acest sector”, a declarat Corina Constantin, vicepreședinte al Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă din România (PIFM), avertizând că, în lipsa unui cadru legal bine reglementat, există riscul apariției unor situații dramatice, cu consecințe atât pentru angajatori, cât și pentru angajații veniți din afara Uniunii Europene.

Potrivit acesteia, pentru că resursa umană reprezintă obiectul central de activitate al acestei industrii, Patronatul a înaintat autorităților un nou proiect de lege menit să protejeze în mod echilibrat drepturile angajatorilor și ale angajaților străini din România, dar și să ofere mai multă predictibilitate și stabilitate pieței muncii.

„Piața recrutării de forță de muncă străină a evoluat semnificativ în ultimii opt ani, ca răspuns direct la nevoile tot mai mari ale economiei românești. Dacă în 2018 erau solicitați aproximativ 15.000 de lucrători străini pe an, în 2019 cererea s-a dublat la 30.000, iar în 2020 s-a menținut la același nivel. Anul 2021 a adus o nouă creștere, cu 50.000 de muncitori străini pe an, iar din 2022 până în prezent, contingentul a ajuns la 100.000 pe an. Această evoluție demonstrează că angajatorii români au apelat din ce în ce mai mult la personal non-UE, pentru a compensa lipsa de resursă umană locală. Totuși, din punct de vedere al capacității de procesare a vizelor și documentelor, instituțiile statului sunt la limita superioară a capacității lor, respectiv cea de 100.000 de dosare pe an”, a completat Corina Constantin.

Timpii mari de procesare a documentelor pun în dificultate angajatorii

Vicepreședintele Patronatului atrage atenția și asupra unor dificultăți structurale. Timpii mari de procesare a documentelor pun angajatorii în situația de a nu-și mai putea planifica activitatea pe termen scurt și mediu. În timp ce alte țări europene finalizează procedura de viză în maximum trei luni, România poate depăși chiar și doisprezece luni, ceea ce descurajează forța de muncă calificată să aleagă țara noastră.

Mai mult, există situații în care angajatorii și lucrătorii străini pot fi fraudați de agenții care urmăresc câștiguri rapide și nu oferă servicii complete de integrare, generând prejudicii directe atât companiilor, cât și oamenilor care își caută un loc de muncă stabil.

Întârzierile majore din procesarea dosarelor generează pierderi directe și pentru bugetul de stat. Taxele și contribuțiile pe care statul român le-ar putea încasa de pe urma începerii activității acestor lucrători sunt amânate cu cel puțin șase luni pentru fiecare angajat străin în parte. Cu alte cuvinte, până când un muncitor străin este integrat efectiv în piața muncii din România, statul pierde sume considerabile ce ar putea proveni din contribuții sociale, impozite și taxe salariale.

În contextul actualei crize economice, care amplifică impredictibilitatea afacerilor, este vital ca legislația privind imigrațiile să ajute angajatorii români să fie mai flexibili și mai adaptabili. Spre exemplu, muncitorii străini care mai devreme sau mai târziu ar putea fi concediați nu ar trebui să devină o povară pentru fondul de șomaj timp de șase luni, până la aprobarea schimbării angajatorului. Aceștia ar trebui să fie o resursă disponibilă rapid și transparent pentru ceilalți angajatori, astfel încât să continue să contribuie activ la economie.

Agențiile de import a forței de muncă ar trebui acreditate special

În lumina acestei realități, Corina Constantin subliniază necesitatea unei acreditări specifice pentru agențiile de import de forță de muncă: „Așa cum există sisteme de acreditare pentru exportul de forță de muncă și pentru leasingul de personal, este nevoie și de o acreditare dedicată importului de forță de muncă. Un cadru legislativ clar ar trebui să includă agenții licențiate cu expertiză în resurse umane, asistență socială și juridică; obligativitatea agențiilor de a gestiona întregul parcurs al angajatului, de la recrutare și sosire în România până la integrare; precum și mecanisme clare de control și monitorizare, pentru a preveni abuzurile.” Beneficiile unui asemenea cadru ar fi evidente.

Pentru angajații străini, riscul de exploatare, înșelare sau ședere ilegală ar scădea semnificativ, datorită informării corecte și sprijinului din partea agențiilor acreditate. Pentru angajatori, timpii de așteptare s-ar reduce, ar crește predictibilitatea, iar candidații ar fi mai bine pregătiți pentru meseriile solicitate, având garanția unui suport constant pe durata contractului. Pentru instituțiile statului, ar scădea volumul de muncă administrativă, numărul de respingeri și erori, iar verificarea documentelor ar deveni mai eficientă, prin colaborarea directă cu agențiile licențiate.”

Procedurile durează în România de două ori mai mult ca în alte state UE

Un alt aspect critic semnalat de Patronat este viteza cu care România pierde competitivitate regională: „România pierde teren față de alte state europene. În timp ce acestea finalizează procesul de la selecție până la viză în 3 luni, în România procedurile durează și de două ori mai mult. Consecința este că lucrătorii calificați preferă alte piețe, iar România rămâne atractivă doar pentru personal slab calificat”, declară Corina Constantin.

În ceea ce privește perspectivele, vicepreședintele Patronatului vorbește despre două scenarii posibile: „Scenariul pesimist este acela în care România nu reușește să își adapteze legislația și să simplifice procedurile. Angajații calificați aleg alte țări, iar România rămâne dependentă doar de muncă necalificată, cu un impact negativ pe termen lung asupra productivității. Scenariul optimist presupune construirea unui sistem rapid, sigur și transparent de recrutare internațională, care să permită atragerea și retenția personalului calificat. Acest lucru ar consolida economia, ar crește competitivitatea și ar poziționa România drept un hub regional pentru integrarea forței de muncă non-UE.”

Prin acest demers, Patronatul Importatorilor de Forță de Muncă din România solicită autorităților să prioritizeze adaptarea cadrului legislativ, pentru a proteja atât angajatorii, cât și angajații străini, și pentru a asigura o dezvoltare sustenabilă a pieței muncii în anii următori.