Pandemia a crescut costul cu forţa de muncă, dar a scăzut timpul efectiv lucrat

Costul orar al forţei de muncă a crescut semnificativ, în trimestrul II, în special în domeniile grav afectate de pandemia de coronavirus, precum hoteluri şi restaurante, acolo unde şi timpul de efectiv de lucru s-a redus considerabil, arată datele Institutului Naţional de Statistică (INS) publicate joi.

În trimestrul II 2020, costul orar al forţei de muncă în formă ajustată (după numărul zilelor lucrătoare) a înregistrat o rată de creştere de 11,47% faţă de trimestrul precedent şi de 16,11% faţă de acelaşi trimestru al anului anterior, determinată în principal de întreruperea activităţii în contextul Covid-19.

Trimestrul II 2020 comparativ cu trimestrul I 2020

Costul orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) a crescut în toate activităţile economice comparativ cu trimestrul precedent.

Aceste creşteri ale costului orar al forţei de muncă au fost determinate în principal de întreruperea/încetarea activităţii economice în contextul Covid-19, prin diminuarea timpului efectiv lucrat, dar şi prin reducerea cheltuielilor directe (salariale) cu forţa de muncă, cauzate de intrarea în şomaj tehnic a multor agenţi economici, precum şi de nerealizările de producţie ori încasările mai mici pe durata stării de urgenţă/alertă.

Cea mai semnificativă creştere a costului orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) s-a regăsit în hoteluri şi restaurante (74,09%), urmată la mare distanţă de activităţi de spectacole, culturale şi recreative (30,01%). Aceste sectoare economice au fost şi cele mai afectate de întreruperea/încetarea activităţii agenţilor economici ca urmare a instituirii stării de urgenţă/alertă pe întreg teritoriul României.

Deşi cheltuielile totale cu forţa de muncă din hoteluri şi restaurante au scăzut comparativ cu trimestrul precedent, scăderea timpului efectiv lucrat a fost mult mai accentuată, determinând astfel evoluţia crescătoare a costului orar al forţei de muncă.

La polul opus, cea mai redusă creştere a costului orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) s-a înregistrat în construcţii (3,85%), activitate în care atât cheltuielile directe (salariale) cu forţa de muncă, cât şi timpul efectiv lucrat au avut evoluţii pozitive.

Faţă de trimestrul anterior, creşterea componentei cheltuielilor directe) (salariale) cu forţa de muncă a fost 11,58%, iar cea a cheltuielilor indirecte) (non-salariale) 9,04%.

Trimestrul II 2020 comparativ cu trimestrul II 2019

Comparativ cu acelaşi trimestru al anului precedent, costul orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) a crescut în toate activităţile economice, evoluţia fiind similară cu cea comparativă cu trimestrul precedent.

Principalele cauze ale creşterilor costului orar al forţei de muncă faţă de trimestrul corespunzător al anului precedent au fost, de asemenea, întreruperile/încetările activităţilor economice în contextul Covid-19, diminuarea timpului efectiv lucrat şi reducerea cheltuielilor directe (salariale) cu forţa de muncă din perioada stării de urgenţă/alertă.

Cele mai semnificative creşteri ale costului orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) s-au regăsit tot în hoteluri şi restaurante (77,01%), respectiv în activităţile de spectacole, culturale şi recreative (41,36%).

Cele mai mici creşteri ale costului orar al forţei de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) s-au înregistrat în activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (6,69%), respectiv în administraţie publică (6,05%).