Înca un oraş american cere falimentul: cine va plăti, băncile sau pensionarii?

Oraşul Stockton din statul California a demarat luni procedura de intrare în faliment pentru a se proteja de creditori. Stockton este cel mai mare oraş american care a cerut vreodata intrarea în faliment.

După ani de austeritate, majorări de impozite şi luni de negocieri cu creditorii pentru restructurarea datoriilor, autorităţile din Stockton au aruncat prosopul şi au cerut intrarea în insolvenţă pentru a primi un răgaz de la băncile şi investitorii de la care au luat împrumuturi. Atunci când a permis demararea acestei proceduri, luni, judecătorul a lăudat acţiunile şi eforturile întreprinse de autorităţile locale pentru a evita acest scenariu. 

Până acum, oraşul Stockton şi-a onorat plăţile către fondul de pensii al statului, chiar cu preţul neachitării unor rate către investitorii care deţin obligaţiuni emise de municipalitate. Mai mult, edilii au anunţat intenţia de a negocia cu Wall Streetul, de unde vin majoritatea creditorilor săi privaţi, pentru a încerca să obţină concesii la rambursarea împrumuturilor. 

În acest context, Calpers - fondul de pensii al statului California - a sprijin intrarea în insolvenţă a oraşului, în timp ce investitorii privaţi s-au opus. 

Autorităţile din Stockton au elaborat o strategie de 800 de pagini pentru următorii ani, timp în care se va afla sub protecţia legii insolvenţei. Bob Deis, administratorul local, a coordonat procesul cu un pumn de fier, notează jurnaliştii agenţiei de ştiri Reuters. Aşa că procedurile vor decurge cel mai probabil într-o manieră ordonată, în ciuda conflictului dintre creditorii privaţi şi fondul public de pensii. 

Situaţia oraşului pare mult mai stabilă decât cea a locuitorilor din San Bernadino, celălalt oraş american care a cerut intrarea în insolvenţă. Acolo, autorităţile nu au aplicat reduceri bugetare semnificative în anii dinaintea intrării în faliment, nici nu au încercat să negocieze cu creditorii.

În schimb, au preferat să declare starea de urgenţă fiscală, o mişcare menită să evite procesul de negociere. Astfel, au încetat pur şi simplu să mai realizezee plăţile atât către investitorii privaţi, cât şi către fondul de pensii - Calpers. 

Strategia prezentată de San Bernadino instanţei pentru insolvenţe se întindea pe doar 12 pagini.Până la urmă, administratorul local, copleşit de procedură şi tensiunile politice, a demisionat la începutul acestui an, aşa cum a făcut şi şeful finanţelor locale. Astfel, finanţele publice din San Bernadino s-au cufundat în haos, iar consiliul local a votat luni noapte să externalizeze întregul departament financiar către o firmă privată. 

În instanţă, creditorii de pe Wall Street ai oraşului San Bernadino - mulţi dintre ei sunt aceeaşi care au împrumutat şi oraşul Stockton - au prijinit procedura de intrare în insolvenţă pentru că au fost puşi pe picior de egalitate cu fondul de pensii. De cealaltă parte, Calpers s-a opus cu vehemenţă procesului de declarare a falimentului tocmai pentru că fondul de pensii nu are niciun fel de prioritate în faţa investitorilor privaţi. 

Acum, maniera în care instanţa va decide să fie tratat fondul de pensii în raport cu investitorii privaţi ai oraşului Stockton va fi un punct de cotitură pentru astfel de situaţii, având în vedere că în SUA funcţionează principiul precedentului. San Bernadino încă nu a reuşit să obţină protecţie sub legea insolvenţei, aşa că lupta dintre fondul de pensii şi Wall Street va fi cel mai probabil una mult mai lungă, fără supervizarea unui judecător. 

În schimb, vor exista cel mai probabil dispute şi procese în instanţe locale intentate de sindicate, pensionari, muncitori, deţinătorii de obligaţiuni şi alţi creditori, fiecare dintre aceştia încercând să obţină respectarea contractelor pe care le au cu autorităţile din San Bernadino.