Hidrocentrala lui Ponta, pro şi contra

Specialiştii din domeniu susţin că realizarea unei noi centrale pe Dunăre, anunţată de premierul Ponta, nu ar fi rentabilă, de vreme ce România are excedent de energie, iar o astfel de investiţie s-ar ridica la sute de milioane de euro.

Premierul Victor Ponta a anunţat realizarea unei noi hidrocentrale pe Dunăre, în cooperare cu Bulgaria, dar aceasta nu are nicio şansă de realizare, în condiţiile în care consumul de energie a scăzut puternic, iar investiţia necesită fonduri de sute de milioane de euro pe care Hidroelectrica nu le are.

Planurile sunt mai vechi şi au fost resuscitate de câteva ori în ultimii ani. În 2009, Adriean Videanu, ministrul de atunci al Economiei, arăta şi care ar fi posibilele locaţii: Turnu Măgurele, Călăraşi sau Măcin. 

Prima ar fi trebuit să aibă 440 MW, a doua 265 MW, în vreme ce la Măcin ar fi urmat să fie ridicat un colos de 2.400 MW.  Proiectul de la Turnu Măgurele este vechi, demarat în anii ’80 de către Nicolae Ceauşescu şi Todor Jivkov, preşedinţii de atunci ai celor două state. Mai mult, România a şi făcut o organizare de şantier, dar acesta a fost abandonat. 

Criză de supraproducţie

„Contează mai puţin unde ar fi şi cât ar costa. Tot ce contează este că nu ne trebuie. Pentru prima oară în 23 de ani, România are un excedent de producţie. Ce ne mai trebuie când noi nici acum nu mai avem desfacere?”, a declarat, pentru „Adevărul", Remus Borza, partener în cadrul Euro Insol, administratorul judiciar al Hidroelectrica.

„Numai anul trecut s-au conectat la reţea 3.000 MW în regenerabile, plus 850 MW ai Petrom, iar din acest an a început să producă şi Iernut (aparţinând acum de Romgaz – n.r.). Apoi avem scăderea consumului, de la 58 TWh la 52 TWh. Industria noastră este la pământ“, a mai afirmat el.

Consecinţa: preţul energiei a scăzut de la 220 lei/MWh în ianuarie, iar acum Hidroelectrica, cel mai ieftin producător din ţară, nu reuşeşte să vândă nici cu 160 lei/MWh. „Energia nu este ca gemul de căpşuni să-l pui la borcan sau ca vinul, cu cât e mai vechi, e mai bun. Nu se poate stoca. Singura şansă este exportul, dar România nu e competitivă la export“, a completat avocatul.

„Poveşti vânătoreşti“

Decebal Sulea, liderul sindicatului Hidrosind, spune că în cazul realizării proiectului început deja la Turnu Măgurele, lacul de acumulare s-ar întinde foarte mult în amonte, ceea ce ar necesita diguri foarte mari. „Nu are sens; la ce preţuri are acum energia, hidrocentrala nu va fi rentabilă. Astea-s poveşti vânătoreşti“, a completat Sulea. 

Borza spune şi el că investiţiile inutile făcute de Hidroelectrica de-a lungul timpului au fost una dintre cauzele care au generat insolvenţa producătorului şi că aceasta nu ar mai trebui acum angajată în investiţii „Fata Morgana“. „Prioritatea e retehnologizarea centralelor mari, Vidraru, Mărişel, Râul Mare şi hidrocentrala Dimitrie Leonida de pe Bicaz“, a mai spus el.

Doar 50% din potenţialul hidro e amenajat

Pe de altă parte, Tudor Şerban – fost preşedinte al consiliului de administraţie al Hidroelectrica – apreciază că ar trebui realizată o hidrocentrală pe Dunăre şi spune că cel mai realist proiect ar fi cel de la Turnu Măgurele. 

Totuşi, şi el avertizează asupra costurilor implicate. „Lucrările de îndiguire şi consolidare a malurilor s-ar întinde pe 200 de kilometri, practic până  la Porţile de Fier II şi ar costa circa un miliard de euro”, a afirmat Şerban. El a completat că proiectul ar avea o şansă dacă ar fi realizat parţial prin fonduri europene. De asemenea, ar trebui calculată care ar fi reducerea de producţie de la Porţile de Fier I şi II, deoarece nivelul apei se va înălţa în lacul de acumulare şi se va pierde din cădere şi, ca atare, şi din potenţialul hidraulic al celor două unităţi. 

Acest lucru implică negocieri cu Serbia, care trebuie să îşi recupereze într-un fel energia pierdută. În acest moment, doar 50% din potenţialul hidro al României este amenajat.

„Avem potenţialul, avem şi investitorii, trebuie doar s-o realizăm”, declara sâmbătă, la Sofia, premierul Victor Ponta, după întâlnirea cu omologul său bulgar Plamen Oreşarski.

Proiect gigantic la Măcin

În perioada comunistă, proiectanţii au analizat amplasarea la Măcin a unei centrale nucleare pentru a putea avea suficientă apă de răcire. Ulterior s-a analizat şi amplasarea unei hidrocentrale, o variantă necesitând inundarea unei părţi din Insula Mare a Brăilei.

În 2009, Adriean Videanu anunţa că la Măcin ar putea fi realizată o hidrocentrală de 2.400 MW, împreună cu investitori privaţi. Spre comparaţie, Porţile de Fier I are o capacitate de 2.235 MW. Fostul director Traian Oprea, care a condus Hidroelectrica între 2003 şi 2009, declara în anul 2010 că o centrală în zona Măcin ar costa 4 miliarde de euro.

Totuşi, în urmă cu o lună, ministrul Energiei, Constantin Niţă, anunţa că a propus chinezilor proiectul unei hidrocentrale pe pompaj la Măcin, iar costurile ar fi sub un miliard de euro.

Cum s-a construit mamutul de la Porţile de Fier

Construirea sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier a necesitat opt ani de construcţie, din 1964 până în 1972. Aceasta este una dintre cele mai mari construcţii hidrotehnice din Europa, iar lacul său de acumulare se întinde pe 270 de kilometri, până la confluenţa cu Tisa. 

În timpul construcţiei, vechea parte a oraşului Orşova a fost mutată, iar insula Ada Kaleh a fost scufundată. La realizarea construcţiei au lucrat peste 10.000 de oameni.