FOTOGALERIE Bucureşti-Constanţa, cu 160 km/h pe calea ferată: „Totul e bine când se termină cu bine“. Punctele tari şi punctele slabe ale ofertei CFR Călători
0Premieră absolută pe Căile Ferate Române: trenurile circulă pe ruta Bucureşti-Constanţa, începând de astăzi, cu o viteză comercială de 160 km/h, parcurgând cei 255 de kilometri în mai puţin de două ore. Ultimul record pe această rută a fost de două ore şi 15 minute, atins în 1989-1990. Călătorii câştigă timp, dar CFR mai are încă destule puncte nevralgice în concurenţa cu transportatorii rutieri.
28 aprilie 2006: CFR anunţă începerea lucrărilor de reabilitare a tronsonului de cale ferată, cu termen de finalizare 2008 (!);
15 iulie 2011: ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, anunţă că din 2011, „mai exact din iulie“, se va circula normal pe Bucureşti-Constanţa, trenurile urmând să parcurgă cei 225 de kilometri în două ore. Berceanu a nimerit luna (iulie), dar a ratat anul...
** 4 iulie 2014: La ora 9.00, primul tren apt să dezvolte o viteză comercială de 160 km/h pleacă din Bucureşti Nord spre Constanţa, pe linia care, în premieră absolută, este aptă să susţină o viteză comercială de 160 km/h.
(Ei, nu chiar pe întregul parcurs, pentru că în gările Ciulniţa şi Feteşti mai sunt unele restricţii de 90, respectiv 80 km/h.)
Ora 10.55: trenul intră în gara Constanţa, cu cinci minute înainte de ora stabilită. Bucureşti-Constanţa, în mai puţin de două ore, o premieră absolută în istoria Căilor Ferate Române.
Aşadar, după mai bine de opt ani în care calea ferată Bucureşti-Constanţa „a scos peri albi românilor“ (vorba unuia dintre foştii miniştri de la Transporturi), acum se poate circula civilizat, adică parcurgând 255 de kilometri în 115 minute.
„Totul e bine când se termină cu bine“, a concluzionat directorul operaţional al CFR Călători, Adrian Vlaicu, la sesiunea de declaraţii oficiale desfăşurată la sosire, în Constanţa.
O afacere de un miliard de euro. A meritat?
Reabilitarea liniei a costat aproape un miliard de euro. Unii spun că a meritat, remarcând condiţiile de confort şi siguranţă în care au călătorit. Alţii – că n-a meritat, având în vedere că şi înaintea reabilitării, în anii ’90, trenul făcea cam tot atât spre litoral.
Dar, pentru a vedea dacă a meritat, cel mai bine este să punem în balanţă punctele tari şi punctele slabe ale ofertei lansate astăzi de CFR Călători.
Puncte tari:
** În competiţia cu varianta rutieră, pe aceeaşi rută, CFR iese câştigătoare: autocarul costă 40 de lei (cu 20 de lei mai ieftin decât cu trenul), dar face trei ore în condiţii de risc incomparabil mai mare, în timp ce trenul face doar două ore în condiţii de maximă siguranţă;
** CFR Călători acordă reduceri substanţiale la tarife (elevi, studenţi, dus-întors, grupuri, achiziţia online, abonamente etc.), în timp ce transportatorii rutieri nu acordă reduceri;
** În cazul cumpărării de bilet online, la tren nu trebuie decât să-i comunici un cod, verbal, conductorului, în timp ce la autocar trebuie să te prezinţi cu biletul printat la imprimantă.
Altfel, la autocar, rişti să nu fii primit la bord decât cu plata în cash a biletului, chiar dacă în ecranul telefonului ai dovada plăţii online;
** Cu varianta aeriană, CFR Călători nu are o competiţie directă pe ruta Bucureşti-Constanţa;
** Spaţiul aflat la dispoziţia pasagerului din tren este mult mai extins decât cel de care dispune pasagerul din autocar (plus accesul la toaletă), călătoria fiind astfel semnificativ mai confortabilă cu trenul.
Puncte slabe:
** În trenurile CFR Călători, pe ruta Bucureşti-Constanţa, încă nu există wi-fi, în timp ce tot mai mulţi operatori rutieri oferă acest serviciu în autocare şi chiar microbuze.
Asta în condiţiile în care pentru foarte mulţi pasageri accesul la internet în timpul călătoriei poate fi factorul decisiv în alegerea variantei tren/autocar.
Referitor la instalarea wi-fi în tren, Adrian Vlaicu ne-a declarat că în această perioadă se poartă negocieri cu mai mulţi provideri. O variantă de lucru ar fi să se ofere un serviciu gratuit la nivel basic (viteză şi capacitate mică de loadare), iar pentru călătorii mai pretenţioşi să se introducă o taxă separată prin care să se asigure viteze şi capacităţi mai mari;
** Pe calea ferată există în permanenţă riscul de întârziere, din cauze care nu ţin de transportator, ci de starea infrastructurii. De altfel, pe Bucureşti-Constanţa (ca şi pe Bucureşti-Ploieşti) se poate circula de mai mult timp cu viteze superioare, dar din cauza furturilor s-au impus adesea restricţii;
** La orele de sosire în Constanţa (11.00, respectiv 18.00), spre Mangalia există legături abia după mai bine de o oră pentru trenurile introduse suplimentar; doar la întoarcere există trenuri care, venite dinspre Mangalia, ajung cu puţin înaintea orelor de plecare a acestor trenuri;
** În Uniunea Europeană, încă din 2009, dacă trenul întârzie pasagerul primeşte despăgubiri; în România, această facilitate nu se acordă deocamdată, dar din luna decembrie a acestui an CFR va fi obligată să-i despăgubeasă pe călători în caz de întârziere.
Una peste alta, 4 iulie 2014 va rămâne în istorie ca fiind ziua în care viteza de 160 km/h este comercială, adică dezvoltată de trenuri în mod curent, cu pasageri la bord, nu doar la testări, lucru care pentru ceferişti este un motiv de bucurie.
Cine vrea să împărtăşească această bucurie cu ei este invitat să poftească în vagoane.