Analiză Expert: Motorina va scumpi uleiul cu 20–40%, carnea cu 15–30%, pâinea cu 10–25%, iar legumele cu 15–35%

Scumpirea alimentelor nu mai este doar o consecință a inflației generale, ci rezultatul unui mecanism mult mai profund, care pornește din câmp și ajunge, inevitabil, în coșul zilnic al fiecărei familii. În 2026, acest mecanism are un declanșator clar: creșterea prețului motorinei.

La prima vedere, nu există semnele clasice ale unei crize. Magazinele sunt pline, nu există panică, iar aprovizionarea funcționează. Însă, dincolo de această aparență de normalitate, agricultura românească trece printr-o schimbare structurală. Nu pentru că nu mai poate produce, ci pentru că, din ce în ce mai des, nu mai este rentabil să o facă. Din cauza prețurilor mari la motorină, în ciuda subvenției acordate de stat fermierilor și transportatorilor, fermierii aleg să nu mai lucreze o parte din terenuri, susține expertul în energie Dumitru Chisăliță.

Potrivit acestuia, costurile pentru arat au ajuns la 1.300–1.800 lei pe hectar, iar în condițiile unei motorine de aproape 10 lei pe litru, această lucrare – cândva standard – devine prima sacrificată. 

Calendarul agricol arată clar presiunea timpului, se arată în analiză: Arătura de primăvară are o fereastră optimă în luna martie și, cel mult, începutul lunii aprilie. După mijlocul lui aprilie, randamentele scad, iar riscurile cresc. În 2026, estimările arată că doar 70–75% din lucrări se vor face în martie, încă 10–15% la început de aprilie, iar restul devine marginal. Mai grav este că între 10% și 30% din suprafața lucrată în 2025 riscă să nu mai fie lucrată deloc anul acesta.

Această retragere nu înseamnă colaps agricol. România nu intră într-o criză de producție, ci într-o agricultură de compromis. Se reduce intensitatea lucrărilor – mai puțin arat, mai puține tratamente, mai puține intervenții – ceea ce face producția mai dependentă de vreme. Într-un an normal, scăderile pot părea moderate, între 1% și 4%. Dar într-un an secetos, pierderile pot depăși 15%.

„Problema reală nu este însă doar în câmp. Șocul vine din întreg lanțul economic. Motorina mai scumpă înseamnă transport mai scump, inputuri mai scumpe și energie mai scumpă. Astfel apare paradoxul: chiar dacă producția nu scade dramatic, prețurile cresc semnificativ.

România nu se îndreaptă spre o criză alimentară clasică, cu rafturi goale. În schimb, apare o „criză de acces”. Alimentele există, dar devin tot mai greu de cumpărat. Estimările indică creșteri de prețuri consistente: uleiul ar putea fi mai scump cu 20–40%, carnea cu 15–30%, pâinea cu 10–25%, iar legumele cu 15–35%”, a declarat Dumitru Chisăliță.

Românii ar putea da cu 300 lei mai mult pe mâncare spre finalul anului

În prezent, o gospodărie cheltuie în medie 1.553 lei pe lună pentru alimente și băuturi nealcoolice, subliniază Chisăliță, citând date ale INS. „Până la finalul lui 2026, în funcție de evoluția prețului motorinei, acest coș ar putea ajunge între 1.700 și 1.840 lei. Diferența nu pare uriașă la prima vedere – aproximativ 60–100 lei între scenarii – deoarece există mecanisme de amortizare, precum subvențiile pentru motorina utilizată în agricultură și transport”, susține expertul în energie.

Totuși, la nivelul unei familii cu doi adulți și doi copii, impactul devine mult mai vizibil. Cheltuielile lunare pentru alimente ar putea urca la 2.550–2.760 lei, ceea ce înseamnă un plus de 300–400 lei față de anul precedent. Nu este o explozie, dar este o presiune constantă și dificil de absorbit, mai ales pentru veniturile medii.

„Din punct de vedere macroeconomic, efectele par minore. Agricultura reprezintă aproximativ 2,5% din PIB, iar chiar și un șoc semnificativ în acest sector se traduce prin scăderi de doar 0,05–0,11 puncte procentuale din PIB. În cifre absolute, pierderile sunt de ordinul a 1–2,3 miliarde lei – valori care, la nivel național, pot părea gestionabile”, susține specialistul.

„Urcă prețurile, scade consumul”

În realitate, însă, impactul este mult mai profund. PIB-ul nu reflectă lipsa lichidităților din ferme, deciziile amânate sau riscurile asumate. Problema centrală nu este doar prețul motorinei, ci faptul că fermierii nu mai au resursele financiare pentru a susține ciclul complet de producție, spune Chisăliță. Creditul este scump, inputurile sunt volatile, iar prețurile cerealelor nu oferă siguranță.

Se conturează astfel un efect cumulativ: creșterea prețului motorinei duce la reducerea lucrărilor agricole, ceea ce crește riscurile de producție, reduce randamentele, urcă prețurile și, în final, scade consumul. Este un proces lent, dar constant, care erodează treptat atât agricultura, cât și puterea de cumpărare.

Producția agricolă poate scădea cu 25%

Scenariile pentru 2026 arată clar direcția. La un preț al motorinei de 10 lei/l, sistemul funcționează încă relativ normal, cu aproximativ 15% din teren nelucrat. La 10,5 lei/l, se intră într-o zonă critică, iar la 11 lei/l, lucrările agricole devin mai degrabă excepția decât regula. În cazul în care acest context este dublat de secetă, impactul devine sever: producția poate scădea cu până la 25%, iar prețurile alimentelor pot crește accelerat.

Concluzia este clară: 2026 nu este anul în care agricultura românească se prăbușește, ci anul în care își schimbă modelul. De la o agricultură intensivă, bazată pe lucrări complete, se trece la una defensivă, orientată spre reducerea costurilor. Nu vom rămâne fără alimente, dar vom produce mai riscant și vom plăti mai mult pentru ele.

Iar pe termen lung, această combinație – producție fragilă și costuri în creștere – poate deveni mai periculoasă decât o criză alimentară clasică.

„Concluzia generală este relația cheie stabilită de Asociația Energia Inteligentă +1 leu/l motorină poate duce la -7–10% teren nelucrat la o reducere de -1–1,5% producție vegetală și o scădere de -0,03–0,05 % PIB.

2026 nu este anul în care agricultura românească cade. Este anul în care se schimbă modelul de la agricultură intensivă, bazată pe lucrări clasice la agricultură defensivă, bazată pe reducere de costuri. România nu se confruntă cu o criză de producție. Se confruntă cu ceva mai subtil: o erodare lentă a capacității de a produce eficient. Nu vom rămâne fără mâncare. Dar vom produce mai riscant. Și vom plăti mai mult. Iar asta, pe termen lung, este mai periculos decât orice penurie”, punctează expertul în energie Dumitru Chisăliță.