Editorialist FT: devalorizarea este singura soluţie viabilă pentru salvarea euro
0Singura soluţie viabilă pentru rezolvarea adevăratei probleme a zonei euro, adică lipsa de competitivitate a forţei de muncă din statele periferice prin comparaţie statele din Nordul Europei, este devalorizarea monedei, spune economistul Jeremy Siegel. Siegel este profesor de finanţe în cadrul Wharton School of the University of Pennsylvania,şi editorialist al prestigioasei publicaţii Financial Times.
Când Grecia a intrat în zona euro, iar riscurile au fost astfel preluate de Germania, capitalurile au inundat această economie care aducea randamente mai mari în condiţii de risc considerate similare celor ale economiei germane.
Asta a determinat o umflare a costului forţei de muncă mult dincolo de orice limită a competitivităţii. Iar sindicatele, care au început să se raporteze la nivelul salariilor germane, au avut un rol major în umflarea nesustenabilă a salariilor.
Aceasta este problema reală a zonei euro în acest moment, susţine profesorul de finanţa şi editorialistul FT, Jeremy Siegel. În opinia acestuia, soluţia identificată de liderii europeni, austeritatea, nu face decât să amplifice problemele zonei euro.
Istoria ne arată însă că “Internal devaluation” – măsurile de reducere a salariilor în termeni nominali pentru recâştigarea competitivităţii – necesită reduceri atât de ample încât sunt aproape imposibil de implementat, din cauza opoziţiei populaţiei, şi are de regulă efecte contrare scopului urmărit, alimentând procesul de adâncire a crizei, susţine acesta.
Singura alternativă viabilă prin care Europa poate rezolva cu adevărat problema cu care se confruntă acum, este devalorizarea monedei – sau “external devaluation”. Prin asta, toţi cetăţenii zonei euro vor suferi într-o primă fază reducerea valorii reale a veniturilor lor (euro va avea o putere de cumpărare din ce în ce mai redusă)
Scăderea veniturilor reale în pieţele cu forţă de muncă cu adevărat competitivă (precum Germania) ar fi recuperată rapid prin majorarea salariilor – în timp ce, în pieţele necompetitive salariile ar rămâne la acelaşi nivel nominal, dar cu o putere de cumpărare redusă.
Asta ar regla în mod natural decalajele de competitivitate dintre pieţele competitive şi cele necompetitive. Iar efectele unui euro la paritate cu dolarul ar fi mult mai repede şi mai uşor acceptate de populaţie şi resorbite de economia relaă, decât cele ale măsurilor de austeritate impuse acum statelor periferice zonei euro.