DOCUMENT Cum va fi viaţa românului aflat în insolvenţă personală: nu va avea acces la propriile conturi bancare şi nu va avea voie să-şi vândă propriile bunuri
0Normele de aplicare a Legii insolvenţei persoanelor fizice îi interzic debitorului accesul la propriile conturi bancare şi vânzarea de bunuri mobile sau imobile, dar îi opresc şi pe creditori să iniţieze executări silite.
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) a publicat ieri mult-aşteptatul proiect de norme metodologice de aplicare a Legii 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice.
Normele stabilesc, pe de-o parte, protecţia datornicilor faţă de creditori, dar şi - de cealaltă parte - o serie de restricţii drastice pentru debitori.
Creditorii nu vor mai putea să iniţieze proceduri de executare silită chiar din momentul în care au fost notificaţi de către debitori că şi-au depus cererea de insolvenţă.
Perioada de interdicţie pentru eventuala executare silită curge de la depunerea cererii până la sfârşitul perioadei de insolvenţă sau, după caz, numai până la data respingerii cererii de intrare în insolvenţă.
În schimbul acestui „serviciu“, datornicul pierde însă atât dreptul de a-şi administra banii din propriile conturi bancare, cât şi dreptul de a-şi vinde bunurile din patrimoniu, mobile sau imobile.
La început va fi cererea de deschidere a procedurii
Legea insolvenţei persoanelor fizice prevede trei variante ale procedurilor de administrare: a) pe bază de plan de rambursare, b) pe bază de lichidare de active, c) procedura simplificată.
Potrivit normelor de aplicare, procedura administrativă pe bază de plan de rambursare a datoriilor presupune depunerea unei cereri de deschidere a procedurii de către debitorul în cauză, care, însă, trebuie să facă dovada notificării creditorilor cu privire la acest demers.
Concomitent cu această notificare, şi administratorul procedurii va notifica băncile la care debitorul are deschise conturi referitor la deschiderea procedurii şi la măsurile stabilite cu privire la conturile bancare deschise pe numele debitorului, precum limitarea dreptului de dispoziţie al debitorului asupra sumelor găsite în respectivele conturi, modalitatea de utilizare a sumelor, destinaţia lor, sau orice alt aspect similar, se menţionează în proiect.
În plus, administratorul mai poate institui măsuri provizorii.
„Măsurile provizorii pot include - dar nu vor fi limitate la - restricţionarea accesului debitorului la conturile bancare şi la instrumentele de plată ataşate acestora, restricţionarea accesului debitorului la platformele de internet banking, comunicarea de instrucţiuni către instituţiile de credit la care debitorul are conturi deschise cu privire la modul cum se vor desfăşura tranzacţiile pe cont ca urmare a aplicării prevederilor Legii, interdicţia vânzării de bunuri mobile şi/sau imobile şi înscrierea interdicţiei în registrele de publicitate“, se subliniază în document.
În schimb, debitorul va fi protejat de riscul valutar, având în vedere că, potrivit proiectului, creanţele exprimate sau consolidate în valută vor fi înregistrate în tabelul preliminar la valoarea lor în lei, la cursul Băncii Naţionale a României de la data deschiderii procedurii insolvenţei.
Planul de rambursare, „după posibilităţi“
În ceea ce priveşte planul de rambursare, acesta „va fi întocmit astfel încât să aibă în vedere perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi circumstanţele aplicabile debitorului şi cu mijloacele financiare disponibile sau a căror realizare este rezonabil posibilă“, se precizează în actul normativ.
Conform documentului, „în situaţia în care prin planul de rambursare se stabileşte că imobilul locuinţă a familiei urmează să fie valorificat pentru acoperirea pasivului, iar modalitatea de valorificare este darea în plată, comisia de insolvenţă stabileşte cuantumul chiriei în condiţiile pieţei“.
„Traiul rezonabil“, încă nedefinit
Una dintre cele mai aşteptate - şi controversate - definiţii din noile reglementări privind insolvenţa personală este „traiul rezonabil“ al debitorului, adică limita dincolo de care nu se poate trece în procedurile de recuperare a datoriilor acestuia.
Spre exemplu, cheltuielile cu hrana şi întreţinerea locuinţei ar trebui să fie mai clar evidenţiate, dar în locul acestora sunt date doar câteva repere pe care ar trebui să le ia în considerare comisia de insolvenţă.
Până în prezent, niciun specialist din domeniile financiar sau social nu a conturat, concret, limitele minime şi maxime ale „traiului rezonabil“.
Nota de fundamentare şi proiectul Normelor metodologice de aplicare a Legii insolvenţei persoanelor fizice