De ce se întorc băncile centrale spre aur: semnalul de neîncredere în economia globală

Băncile centrale își consolidează în continuare pozițiile în aur, într-un context marcat de incertitudini geopolitice, presiuni inflaționiste și volatilitate pe piețele financiare internaționale. Un studiu realizat de Consiliul Mondial al Aurului (WGC), desfășurat în perioada 5 februarie – 19 mai, arată că 45% dintre gestionarii de rezerve publice se așteaptă să își majoreze deținerile de aur în următoarele 12 luni, în timp ce 54% anticipează menținerea nivelului actual, iar doar 1% mizează pe o reducere.

Evoluția confirmă rolul tot mai important al aurului ca activ de refugiu și instrument de protecție în fața riscurilor economice și geopolitice.

Aurul revine în centrul strategiilor de rezervă ale băncilor centrale

Datele WGC arată că 93% dintre respondenții la sondaj dețin deja aur, în creștere față de 81% în urmă cu un an, ceea ce indică o extindere accelerată a utilizării metalului prețios în structura rezervelor internaționale. Motivele invocate de gestionarii de rezerve includ performanța aurului în perioade de criză, rolul său de instrument de diversificare și funcția de rezervă de valoare în contexte economice instabile.

În termeni structurali, această evoluție sugerează că aurul nu mai este tratat ca o componentă marginală a rezervelor, ci ca un pilon stabil de protecție împotriva șocurilor externe.

Geopolitica și inflația repoziționează deciziile monetare

Contextul în care a fost realizat sondajul explică în mare măsură schimbarea de comportament. Cele mai multe răspunsuri au fost colectate după escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu, eveniment care a influențat simultan piețele energetice și așteptările privind inflația globală.

Tensiunile din regiune, inclusiv riscurile legate de Strâmtoarea Ormuz, au alimentat volatilitatea prețului petrolului și au întărit percepția asupra riscurilor geopolitice. Într-un astfel de mediu, băncile centrale tind să favorizeze activele considerate stabile, iar aurul rămâne unul dintre principalele instrumente de protecție.

Aurul ca răspuns la incertitudinea politicii monetare globale

Dincolo de geopolitică, deciziile băncilor centrale sunt influențate și de direcția incertă a politicilor monetare. Inflația persistentă și ritmul inegal al reducerii dobânzilor la nivel global limitează spațiul de manevră al instituțiilor financiare.

În acest context, aurul devine un substitut parțial pentru activele pur financiare, într-un moment în care randamentele obligațiunilor și stabilitatea monedelor majore nu mai oferă același nivel de certitudine ca în ciclurile economice anterioare.

Semnal structural: diversificarea rezervelor globale

Tendința de creștere a interesului pentru aur nu este singulară, ci face parte dintr-un proces mai amplu de diversificare a rezervelor internaționale. Aproximativ 9% dintre respondenți au raportat creșterea capacităților interne de stocare în ultimele 12 luni, iar 10% au indicat extinderea capacităților externe de stocare, semnalând o preocupare tot mai mare pentru controlul fizic al rezervelor.

În paralel, aurul continuă să fie asociat cu protecția împotriva riscurilor geopolitice, în special în economiile emergente, unde 85% dintre gestionarii de rezerve au evidențiat acest rol.

Piața aurului: între cerere instituțională și așteptări macroeconomice

Creșterea interesului băncilor centrale se reflectă direct în dinamica pieței. Cererea de aur este estimată să rămână ridicată, chiar dacă unele prognoze, precum cele ale firmei Metals Focus, indică o posibilă scădere de 15% a volumului achizițiilor în 2026, comparativ cu nivelurile recente.

În același timp, prețul aurului a înregistrat fluctuații importante în contextul tensiunilor din Orientul Mijlociu și al evoluției inflației globale. Luni, cotația a crescut cu 3%, iar marți a urcat cu 0,4%, până la 4.324,32 dolari pe uncie, după ce anterior atinsese un maxim istoric de aproape 5.600 de dolari.

Analiștii de la Goldman Sachs își mențin estimarea că prețul aurului ar putea ajunge la 5.400 de dolari pe uncie până la finalul anului, ceea ce confirmă așteptările privind menținerea unui regim de volatilitate ridicată.