Analiză Cum este afectată România de retragerea rușilor din Marea Neagră. Lukoil a anunțat că iese din proiectul Trident

Retragerea Lukoil din proiectul Trident din Marea Neagră, în care deține peste 87% dintre acțiuni, subliniază vulnerabilitățile României în context geopolitic, chiar dacă pe termen scurt nu are efecte vizibile, sunt de părere experții în energie consultați de „Adevărul”.

Amintim că, Lukoil Overseas Atash BV, subsidiară a grupului rus Lukoil și operator al perimetrului offshore Trident din Marea Neagră, a notificat oficial autoritățile române că se află într-o situație de forță majoră care blochează operațiunile de explorare a gazelor.

Pe de altă parte, la 13 februarie, compania a dat în judecată Romgaz și Agenția de Resurse Minerale, obiectul procesului fiind „acţiune în constatare existență caz de forță majoră”, potrivit dosarului nr. 5263/3/2026, înregistrat la Tribunalul București, pentru care nu a fost încă stabilit primul termen de judecată.

Acțiunea inițiată de Lukoil survine deciziei autorităților române de a pune sub supraveghere toate activele companiei ruse din România, în scopul creării cadrului de control și prevenție necesar pentru protejarea intereselor statului român atât în sectorul de rafinare și distribuție, cât și în zona activelor offshore de gaze naturale, cu impact direct asupra securității energetice naționale.

Perimetrul EX-30 Trident se află în zona economică exclusivă a României, la aproximativ 170 km de țărm, iar în asociere Lukoil deține circa 88% (în unele raportări 87,8%), restul revenind Romgaz. În 2025, erau raportate pregătiri pentru forarea unei sonde de explorare, iar în spațiul public au fost vehiculate estimări de resurse de ordinul zecilor de miliarde de metri cubi, cu investiții semnificative în explorare.

Perimetrul Trident acoperă o suprafață de 1.006 km/p, cu adâncimi ale apei variind între 300 și 1.200 metri. Studiile seismice 3D au fost inițiate în 2012, iar forajele efectuate între 2014 și 2015 au confirmat existența unor rezerve semnificative de gaze naturale.

Rezervele de gaz din Trident sunt estimate la peste 30 miliarde metri cubi şi ar putea fi cel de-al doilea mare depozit din zona economică exclusivă a României.

Lukoil are termen până la 28 februarie 2026 pentru a-și vinde activele din străinătate, în condițiile în care tranzacțiile sunt condiționate de aprobări și mecanisme impuse de autoritățile americane. În acest context, Lukoil a anunțat recent un acord preliminar cu fondul american Carlyle pentru vânzarea diviziei care gestionează activele externe, însă procesul rămâne dependent de aprobări și concurat de alți potențiali cumpărători.

Ce înseamnă pentru România retragerea Lukoil din perimetrul Trident

Experții în energie consultați de „Adevărul” au făcut o scurtă analiză a situației, explicând ce înseamnă pentru România retragerea rușilor de la Lukoil din perimetrul Trident, în condițiile în care dețin peste 87% dintre acțiuni, alături de Romgaz care deține puțin peste 12%.

„Ce înseamnă retragerea Lukoil din Trident (și de ce acum)? Trident este un perimetru offshore din Marea Neagră în care Lukoil a fost operator și acționar majoritar, iar Romgaz partener minoritar (în spațiul public a circulat structura ~87,8% / ~12,2%). Retragerea/ieșirea are legătură, în principal, cu contextul sancțiunilor și cu riscul ca activele/operarea să fie blocate sau afectate juridic, motiv pentru care statul a pregătit mecanisme de preluare/administrare sau transfer al participației”, a declarat pentru „Adevărul” expertul în energie Silviu Gresoi.

Întrebat ce ar putea urma, Gresoi a explicat că „din deciziile și proiectele discutate public, există câteva scenarii posibile: vânzarea participației către o entitate acceptată în contextul sancțiunilor; preluarea participației de către Romgaz/stat prin modificări legislative și/sau măsuri administrative, dacă nu apare un cumpărător eligibil; supraveghere extinsă asupra activelor Lukoil din România (inclusiv Trident), pentru controlul riscurilor de sancțiuni și stabilitate de piață”.

Expertul în energie Silviu Gresoi mai spune că, pe termen scurt, nu ne afectează semnificativ retragerea rușilor. „Trident nu este un proiect care alimentează astăzi piața internă, iar producția care poate schimba balanța regională este legată mai ales de alte dezvoltări offshore, precum Neptun Deep, cu orizont 2027. Impactul real este în altă parte. În primul rând, în calendar: schimbarea operatorului sau eventualele blocaje administrative pot întârzia dezvoltarea zăcământului. În al doilea rând, în percepția investitorilor. Modul în care România gestionează transferul unor active aflate sub presiunea sancțiunilor va fi atent evaluat. Nu discutăm despre o criză imediată de aprovizionare, ci despre un test de stabilitate și predictibilitate”, a explicat Gresoi pentru „Adevărul”.

Pragmatic, prioritatea ar trebui să fie clarificarea rapidă a situației participației și asigurarea continuității operării, în deplină conformitate cu regimul de sancțiuni, a adăugat Gresoi, precizând că, în paralel, este esențială o comunicare transparentă privind pașii următori și accelerarea proiectelor care pot consolida efectiv producția și securitatea energetică a României.

Chisăliță: Sunt câteva scenarii care pot fi luate în calcul

Expertul în energie Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, a explicat pentru „Adevărul” care sunt principalele scenarii care pot fi luate în calcul de autorități.

„În contextul Trident, cauza invocată se leagă de regimul de sancțiuni care a făcut dificil sau imposibil de contractat servicii de foraj, finanțare, asigurări etc. Foarte iportant de știut este că forța majoră nu e o „ieșire automată”. De regulă trebuie justificată și acceptată/contestată (de parteneri și de stat) și poate suspenda obligații pe perioada evenimentului, dar poate duce și la încetare/retragere dacă situația persistă sau dacă acordurile o permit”, a declarat Dumitru Chisăliță pentru „Adevărul”.

Acesta a opinat că, în astfel de condiții, se impune rapid luarea următoarelor măsuri:

• Clarificare rapidă a statutului legal: acceptare/contestare forță majoră cu termene clare și condiții (ce activități minime trebuie totuși făcute).

• Plan de continuitate: dacă Lukoil nu poate opera, să se impună un calendar pentru transfer operator / cesiune participație sau încetarea licenței și retender.

• Filtru de securitate/compliance pentru viitorul operator (evită repetarea blocajului de sancțiuni).

• Aplicarea instrumentelor de administrare specială/preluare control în condiții de sancțiuni, strict pentru stabilitate și securitate.

Ce ar putea urma (scenarii realiste)

Întrebat ce ar putea urma, care ar fi scenariile realiste ce pot fi luate în calcul de autorități, Dumitru Chisăliță a enumerat:

• Scenariul A — „Îngheț” prelungit

• Scenariul B — Transfer/vânzare participație

• Scenariul C — Preluare/operare de către Romgaz (singur sau cu partener)

• Scenariul D — Retragere juridică/încetare licență și retender (statul scoate perimetrul la licitație)

• Scenariul E — Dispute/arbitraj (dacă părțile contestă forța majoră sau pașii de ieșire).

Lukoil, sub presiunea sancțiunilor

Lukoil și cel mai mare producător de petrol din Rusia, Rosneft, au fost sancționați de SUA în octombrie anul trecut pentru ceea ce Washingtonul a numit progresul lent al negocierilor de pace dintre Rusia și Ucraina.

Sancțiunile fac parte dintr-o inițiativă a președintelui american Donald Trump de a forța Moscova să accepte un acord pentru a pune capăt conflictului din Ucraina, cel mai sângeros război european de după al Doilea Război Mondial.

Cel puțin 12 potențiali cumpărători și-au exprimat interesul pentru achiziționarea activelor Lukoil, printre care Carlyle, marile companii petroliere americane Exxon N și Chevron, conglomeratul din Abu Dhabi IHC și Midad Energy din Arabia Saudită.

La 29 ianuarie, Lukoil a anunțat că a convenit să vândă cea mai mare parte a activelor internaționale, în valoare totală de aproximativ 22 de miliarde de dolari, către firma americană de investiții private Carlyle Group.