Clauzele abuzive din contractele de credit duc România la CEDO
0Cinci debitori ai BCR au reclamat România la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), susţinând că există o practică neunitară a justiţiei în procesele deschise din cauza clauzelor abuzive incluse în contractele de credit încheiate cu Banca Comercială Română (BCR).
Dosarul este înregistrat la CEDO sub numele „Gheorghe Brădăţeanu şi alţii împotriva României”. Cererea se referă la contradicţii în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care „s-au pronunţat hotărârile definitive în litigii privind presupusele clauze abuzive ale contractelor de credit denominate în valută străină (şi anume francul elveţian) încheiate de reclamanţi cu BCR”.
Avocatul Gheorghe Piperea arată că este vorba despre un dosar colectiv contra BCR, care a fost soluţionat defavorabil consumatorilor, după ce într-un dosar geamăn soluţia fusese diametral opusă, adică favorabilă consumatorilor şi în linie cu practica unitară a ÎCCJ. Căile extraordinare de atac ale reclamanţilor au fost atunci respinse pe rând.
Mai precis, printr-o decizie din 23 martie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererile reclamanţilor în întregime şi a afirmat că mai mulţi termeni contestaţi din contractele de împrumut erau „legali şi negociaţi”. Cu toate acestea, aceeaşi instanţă a pronunţat hotărâri în cauze similare, constatând că termenii contractuali în cauză erau incorecţi, ceea ce le-a dat dreptul reclamanţilor să obţină de la bancă banii pe care i-au plătit în contul respectivilor clauze contractuale ilegale.
Ce solicită reclamanţii
Reclamanţii vor acum ca CEDO să clarifice dacă au avut un proces echitabil, dacă principiul securităţii juridice a fost respectat şi dacă au fost supuşi unui tratament discriminatoriu.
Mai precis, întrebările adresate CEDO sunt următoarele:
„1. Reclamanţii au beneficiat de un proces echitabil în stabilirea drepturilor şi obligaţiilor lor civile, în conformitate cu articolul 6 (1) din Convenţie, citit singur sau împreună cu articolul 14 al Convenţiei, în măsura în care acţiunile similare de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi de pe rolul diferitelor curţi de apel, referitoare la interpretarea termenilor din contractele de credit încheiate de diferiţi reclamanţi cu Banca Comercială Română au avut rezultate diferite?
2. A fost principiul securităţii juridice, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii în interpretarea articolului 6 din Convenţie (a se vedea, de exemplu, Albu şi alţii 63 contra României, cererea nr. 34796/09, 10 mai 2012), respectat de instanţele naţionale?
3. Au fost supuşi reclamanţii unui tratament discriminatoriu contrar articolului 14 al Convenţiei coroborat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1, având în vedere faptul că, în ceea ce priveşte acţiunile similare ale altor reclamanţi în faţa instanţelor naţionale, acestea din urmă au constatat că termenii contractuali în cauză nu erau nici "legali", nici "negociaţi" şi, prin urmare, incorecţi (abuzivi)?”.
Piperea mai menţionează că nu a depus el această reclamaţie. El consideră însă că soluţia CEDO este previzibilă: condamnarea României. „Soluţia dată de judecători va fi supusă revizuirii. La fel va trebui procedat şi în speţele contradictorii din domeniul îngheţării creditelor în CHF (franci elveţieni, n.r.), mai ales în cazul speţelor care încalcă şi deciziile CJUE (în special, Andriciuc)”, susţine avocatul.
BCR nu a răspuns până la ora publicării acestui articol la solicitarea „Adevărul” pe acest subiect.