Cinci mituri despre FMI
0Pus adesea la zidul infamiei ca un factor perturbator care intervine „cu bocancii“ în problemele interne ale economiei româneşti, Fondul Monetar Internaţional nu are o agendă pe atât de obscură pe cât o fac să pară adepţii teoriilor conspiraţiei. Dar asta nu înseamnă că logica lor nu porneşte de la o realitate concretă.
Începutul relaţiilor dintre România şi FMI, o instituţie emblematică a capitalismului occidental, s-a produs în plin comunism. La începutul anilor ’70, Nicolae Ceauşescu şi-a dat seama că are nevoie de valută pentru a-şi finanţa planuri ambiţioase de extindere a producţiei industriale. România avea nevoie de valută „forte“, pe care să o poată folosi în relaţiile comerciale cu statele din Vest.
Decizia de atunci, de a adera la FMI, a fost privită cu mult scepticism. La fel ca toate statele din spatele „Cortinei de Fier“, România făcea parte din Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), organizaţie înfiinţată de URSS ca răspuns la „Piaţa Comună“, organism ce avea să devină decenii mai târziu Uniunea Europeană. Pentru că băncile CAER-ului nu au putut finanţa ambiţiile dictatorului român, România a devenit în 1972 membru FMI. În ultimii ani, Fondul s-a transformat într-un „ţap ispăşitor“, iar în cârca sa au fost aruncate mai multe probleme greu de explicat.
Citiţi continuarea articolului pe www.newmoney.ro