Campanie de reducere a costurilor la Mittal Galaţi

Combinatul externalizează activităţi şi limitează „rezonabil" majorările salariale. Piaţa încinsă a oţelului a dus la explozia preţurilor materiilor prime. În aceste condiţii,

Combinatul externalizează activităţi şi limitează „rezonabil" majorările salariale.

Piaţa încinsă a oţelului a dus la explozia preţurilor materiilor prime. În aceste condiţii, unităţile din siderurgie au început să pună şi mai mare preţ pe eficienţă. La Galaţi, productivitatea încă scăzută este un argument împotriva ameninţărilor cu greva.

„Noi am agreat pachetul salarial convenit cu administraţia. Nu intrăm în grevă", spune Enache Bozian, reprezentantul sindicatului Siderurgistul (6.800 membri înregistraţi), din fostul Sidex Galaţi.

"Pe mine, ca sindicat, mă interesează salariile, nu politica. Ce treabă am eu cu desecretizarea contractului (de privatizare)?", spune liderul de sindicat, făcând aluzie la solicitările Solidaritatea, un sindicat mai mic (circa 3.500 de membri) din combinat, dar vehement în ce priveşte ameninţările cu greva. Din confuzia sindicală de la Galaţi (patru sindicate mari, dintre care unul are opt sindicate mai mici), se pare că, în acest moment, doar cei de la Solidaritatea ar mai vrea să declanşeze grevă.

Administraţia combinatului este convinsă că nu va avea loc nicio oprire a producţiei în această perioadă şi că va fi acceptată oferta „rezonabilă şi maxim posibilă", după cum o numeşte Augustine Kochuparampil, directorul general: creştere salarială de 9,5%, până la 100 de lei, un bonus de până la 2% din salariul de bază anual, în funcţie de rezultatele financiare, plus o majorare a uneia din prime, la alegere, de la 120 de lei la 200 de lei.
Patronatul indian se arată ferm pe poziţie, argumentul principal fiind încetinirea creşterii productivităţii muncii, de 5-6%, faţă de 10% în anul precedent.

Combinatul de la Galaţi, cu 14.000 de angajaţi pentru o producţie sub 4,5 milioane de tone, este mult chiar sub standardele din Est – spre exemplu, combinatul Mittal din Polonia are o productivitate aproape dublă, cu 10.000 de angajaţi la o producţie de şase milioane de tone.

„La salarii suntem cu doar 25% sub nivelul Poloniei, dar nu o să treacă mult şi o să-i ajungem la acest capitol", spune Ionel Borş, directorul de resurse umane. Productivitatea este un indicator atent urmărit, în condiţiile în care costurile cu materiile prime duduie: în noile contracte, preţurile de achiziţie ale minereului au crescut cu 70%, iar la cărbune negocierile încă nu s-au încheiat, dar creşterile bat peste 100%.

Pentru recuperarea decalajului, combinatul anunţă noi investiţii în perioada următoare, de circa 220 de milioane de dolari (în primul rând, într-o "baterie de cocsificare ca-n Polonia"), adică jumătate din investiţiile tehnologice realizate de la privatizare până acum. În ce priveşte reducerea de personal, patronatul spune că va urmări actuala politică – plecările sunt voluntare, pe bază de pachete compensatorii.