Analiză Banii ținuți la saltea își pierd din valoare. Cum îi poți proteja de inflație

Banii ţinuţi cash, în conturi sau „la saltea", pierd valoare de la o lună la alta, în timp ce există o sumedenie de mecanisme prin care oamenii își pot salva economiile de inflație, poate și cu ceva randament, potrivit analiștilor.

„Într-un climat economic în care inflaţia continuă să erodeze puterea de cumpărare, cea mai riscantă decizie financiară a momentului nu este investiţia, ci pasivitatea. Datele economice arată clar: banii ţinuţi cash, în conturi sau "la saltea", pierd valoare de la o lună la alta", se arată într-o analiză a xtb.

Potrivit acestora, România se află într-un paradox economic rar: deşi inflaţia rămâne ridicată, accesibilitatea locuirii este mai bună decât în 2019, iar raportul dintre venituri, dobânzi şi rate lunare favorizează deciziile active, nu aşteptarea.

Într-un mediu inflaţionist, economiile neinvestite nu sunt neutre, ci se devalorizează constant. Puterea de cumpărare a banilor scade, iar amânarea deciziilor financiare înseamnă, în termeni reali, pierdere de capital.

„Piaţa imobiliară nu trebuie privită prin prisma fricii, ci a oportunităţii matematice. În ianuarie 2026, ne aflăm într-un punct unic: avem salarii aproape duble faţă de 2019, dar acces la dobânzi mai mici decât atunci. A ţine banii 'la saltea' într-un context de inflaţie ridicată este cea mai sigură metodă de a pierde capital. Banii trebuie să circule. Investiţia într-o refinanţare care îţi reduce rata şi îţi eliberează lichiditate lunară este cea mai sănătoasă formă de igienă financiară. Practic, te foloseşti de contextul bancar pentru a-ţi proteja munca", afirmă analistul Claudiu Trandafir, CEO Ofertebancare.ro.

Analiza comparativă 2019-2026 indică faptul că salariul mediu net aproape s-a dublat faţă de 2019, în timp ce dobânzile fixe disponibile în prezent sunt sub nivelurile considerate „bune" în urmă cu şapte ani. Chiar dacă preţurile pe metru pătrat au crescut, efortul lunar pentru plata unei rate raportat la venit este mai mic în prezent, iar accesul la creditare este mai eficient din punct de vedere matematic.

Conform datelor statistice, salariul mediu net a crescut cu peste 80% (de la aproximativ 3.100 lei în ianuarie 2019 la peste 5.700 lei în prezent), iar pe partea de dobânzi, în ianuarie 2019, o dobândă fixă "bună" era de 5,7% - 6%, În prezent, băncile "se bat" în oferte de refinanţare cu dobânzi fixe ce pornesc de la 4,59%.

Cum îți poți proteja banii de inflație

În 2026, inflația rămâne una dintre cele mai mari preocupări financiare pentru gospodăriile din România. Oamenii nu mai sunt atenți doar la economisire, ci și la viitorul financiar pe termen lung. Banii „în repaus” își pierd valoarea de la o lună la alta, iar teama de inflația în creștere face ca orice plan să impună o soluție care să țină pasul cu scumpirile, a declarat, la rândul său, analistul XTB Radu Puiu.

Potrivit acestuia, întrebarea corectă nu este doar cum obții un randament, ci cum îți protejezi puterea de cumpărare. Randamentul real, cel care rămâne după inflație, face diferența dintre un obiectiv financiar atins și unul amânat.

Un portofoliu construit pentru 2026 nu promite imunitate la fluctuații. Aurul poate adăuga stabilizare, obligațiunile pot echilibra, iar acțiunile pot susține creșterea pe termen lung. Succesul pe termen lung este dat de diversificare și consecvență, nu de căutarea unei soluții perfecte, mai arată Radu Puiu.

Depozitul bancar versus scumpirile frecvente

Pentru mulți, depozitul bancar rămâne reflexul de siguranță. Are un rol clar, oferă predictibilitate și este util pentru fondul de urgență. Limita apare atunci când dobânda nu reușește să țină pasul cu scumpirile, iar economiile își pierd valoarea în timp.

Investițiile la bursă nu sunt un înlocuitor direct pentru depozite, ci un instrument complementar, cu un orizont mai lung, construit tocmai pentru a depăși inflația. De aceea, investițiile merită privite ca un instrument de siguranță financiară, nu ca o promisiune de îmbogățire rapidă, mai arată Radu Puiu.

Un portofoliu orientat spre protecția la inflație nu se bazează pe o singură direcție. Acesta are o structură echilibrată, prin diversificare între clase de active care reacționează diferit la dobânzi, creștere economică și volatilitate. Ideea este să nu depinzi de un singur scenariu, iar dacă o componentă este afectată de context, alta poate compensa.

Aurul, componentă defensivă

Metalele prețioase sunt, în mod tradițional, o componentă defensivă în fața inflației. Aurul este folosit frecvent ca element de protecție în perioade cu incertitudine sau schimbări de regim al dobânzilor. Dacă vorbim despre un portofoliu echilibrat, aurul este o piesă de stabilizare, mai arată Radu Puiu.

Obligațiunile, ancoră de echilibru în portofoliu

Obligațiunile sunt relevante pentru investitorii care caută stabilitate. În locul unui singur emitent, mulți investitori aleg expuneri diversificate prin instrumente care acoperă coșuri de obligațiuni. Pot fi obligațiuni guvernamentale sau corporate, cu scadențe mai scurte sau mai lungi, iar fiecare categorie reacționează diferit la schimbările de dobândă.

În 2026, maturitatea obligațiunilor este importantă. Cele pe termen lung sunt, de regulă, mai sensibile la variațiile de dobândă decât cele pe termen scurt. De aceea, combinația dintre scadențe poate fi ajustată în funcție de scenariul macroeconomic, astfel încât portofoliul să rămână echilibrat.

Acțiunile, sursa randamentelor pe termen lung

Acțiunile rămân componenta care susține creșterea pe termen lung, însă selecția și disciplina contează. În perioade cu presiuni pe costuri și inflație, atenția se îndreaptă către companii cu marje solide și capacitate de a transfera o parte din costuri în preț.

Unele sectoare tind să fie mai reziliente în astfel de contexte, precum utilitățile, sănătatea sau energia, în timp ce tehnologia poate rămâne atractivă atunci când este susținută de venituri recurente și cerere structurală. Companiile care vând produse de care oamenii au nevoie indiferent de preț (consumul de bază) reprezintă o altă categorie rezistentă la inflație.

În plus, așa numiții „Aristocrați ai dividendelor”, adică firmele care își măresc dividendele de zeci de ani au, de regulă, modele de business solide și pot transfera costurile crescute către clienți.

În investiții, nu doar instrumentele contează, ci și comportamentul. Mulți investitori pierd nu pentru că aleg „greșit”, ci pentru că reacționează impulsiv la titlurile din presă, la fluctuații pe termen scurt și la comparația cu alți investitori. O percepție sănătoasă înseamnă să separi zgomotul de informația relevantă, să accepți volatilitatea ca parte din proces și să nu transformi fiecare decizie de investiții într-un test personal, punctează Radu Puiu.

Potrivit acestuia, o regulă simplă este să investești doar banii de care te poți lipsi, nu economiile necesare pentru traiul zilnic sau pentru cheltuieli imediate. La fel de important este să îți definești toleranța la risc și să rămâi consecvent, inclusiv atunci când piața se mișcă în direcții neplăcute pe termen scurt. Investițiile pe termen lung se construiesc prin răbdare și ajustări periodice, nu prin reacții rapide.

Și imobiliarele sunt o soluție

Pe de altă parte, analistul Claudiu Trandafir susține că, deşi preţul pe metru pătrat a crescut (media naţională de la aproximativ 1.250 euro la 1.950 euro), efortul financiar pentru plata ratei raportat la salariul mediu este mai mic în 2026.

„Atât în 2019, cât şi în 2026, mediul economic este marcat de riscuri interne şi externe, însă experienţa arată că perioadele de incertitudine pot genera oportunităţi pentru cei care acţionează strategic. În 2019, instabilitatea legislativă internă, tranziţia de la ROBOR la IRCC şi tensiunile politice s-au suprapus peste un context internaţional dominat de războiul comercial SUA-China, Brexit şi încetinirea economiei europene. În 2026, principalele ameninţări sunt inflaţia, care erodează economiile pasive, şi un context extern tensionat, caracterizat de conflicte regionale, instabilitate geopolitică şi reconfigurarea pieţelor de energie, cu impact direct asupra costurilor şi deciziilor economice", arată analiza citată.

Pentru românii cu credite contractate în ultimii ani, refinanţarea devine una dintre cele mai eficiente forme de "igienă financiară". Mutarea unui credit cu dobândă variabilă ridicată către o dobândă fixă mai mică poate genera economii lunare de 900-1.000 de lei, bani care altfel ar fi pierduţi prin inflaţie.

„În perioadele inflaţioniste, deciziile financiare nu mai sunt despre curaj sau frică, ci despre calcule corecte. În 2026, contextul bancar permite optimizarea costurilor prin refinanţare şi repoziţionarea inteligentă a creditelor. Cine îşi analizează datele şi acţionează informat îşi poate proteja capitalul chiar şi într-un mediu economic tensionat", a adăugat Claudiu Trandafir.