Băncile o iau iar pe drumul care ne-a dus în criză

Instituţiile europene de creditare vor tot mai multe împrumuturi şi oferă garanţii dubioase. Tocmai aceste practici au dus la izbucnirea crizei, avertizează analiştii.

Lipsa accesului la finanţare şi inabilitatea de a se împrumuta la dobânzi reduse au adus băncile europene în situaţia de a apela iar la practicile cu grad ridicat de risc care au fost responsabile pentru izbucnirea crizei în 2007-2008. Pentru că se tem că nu-şi vor putea acoperi nevoia de finanţare, grupurile bancare cer tot mai insistent sprijinul liderilor politici şi al instituţiilor Uniunii Europene. Cel mai recent apel în acest sens a fost făcut chiar ieri, când bancherii au cerut Băncii Centrale Europene (BCE) să le ofere mai uşor credite cu dobânzi reduse şi, mai ales, să accepte o gamă mai largă de garanţii.

Mişcările băncilor, care includ practici de culise precum schimburi de active între instituţii financiare, cresc riscurile care planează asupra sistemului bancar european, şi-aşa foarte fragil, spun oficiali din industrie şi chiar organele de reglementare a sectorului.

„Perfuzii" de la banca centrală

Totodată, strategia instituţiilor de credit arată că acestea se pregătesc pentru o perioadă îndelungată în care se vor baza doar pe „perfuzii" financiare de la BCE. Sursele tradiţionale de finanţare, precum fondurile de investiţii, s-au retras în mare parte din cauza temerilor că băncile stau pe adevăraţi munţi de obligaţiuni guvernamentale riscante şi de credite neperformante. Multe instituţii de credit acoperă acest gol cu împrumuturi de la BCE.

Unele bănci încep deja să-şi epuizeze rezervele de active pe care BCE le acceptă în prezent ca garanţii pentru împrumuturi (precum obligaţiunile) şi, prin urmare, vor ca instituţia să accepte de acum şi alte tipuri de garanţii. Alte grupuri, din contră, fac eforturi semnificative pentru a-şi majora rezervele de astfel de active pentru a linişti investitorii şi clienţii. Pentru a se asigura că încă pot primi împrumuturi de la BCE, băncile s-au angajat într-o serie de tranzacţii financiare complexe între ele, astfel încât să strângă active în valoare de miliarde de euro, pe care să le poată pună la bătaie drept garanţii. 

Unii reglementatori şi bancheri sunt îngrijoraţi de această practică. Prin transferul unor active riscante de la o instituţie la alta, aşa-zisele „schimburi de lichidităţi" ar putea „crea un mecanism de transmitere prin care riscul sistemic s-ar putea propaga în întregul sector", a avertizat FSA (autoritatea de reglementare a pieţelor financiare din Marea Britanie) în iulie.

Toată lumea câştigă

„Schimburile de lichidităţi" au loc atunci când o bancă transferă active care nu sunt lichide precum împrumuturi neperformante acordate corporaţiilor sau autorităţilor guvernamentale către bănci de investiţii sau companii de asigurări. Aceste active nu pot fi folosite de bănci ca garanţii pentru împrumuturi de la BCE. În schimb, băncile de investiţii sau companiile de asigurări furnizează obligaţiuni guvernamentale pe care le au în portofolii sau alte active lichide, care sunt acceptate ca garanţii de către BCE.

Toată lumea câştigă - instituţiile de credit îşi facilitează accesul către împrumuturi de la BCE, iar băncile de investiţii şi asigurătorii preiau doar o parte din potenţialele pierderi şi primesc comisioane pentru fiecare tranzacţie. Mai multe grupuri bancare franceze, italiene şi nu numai au început să apeleze iar la aceste practici. Printre ele se numără şi banca franco-belgiană Dexia, care a fost salvată de curând cu fonduri publice pentru a evita falimentul dup ce, în 2008, a primit un împrumut de urgenţă de la stat.

Riscul băncilor, transferat la BCE

BCE a început deja să accepte o gamă de garanţii considerate dubioase. Pentru a ajuta statele cu probleme din zona euro, instituţia a renunţat la regula care prevedea că activele puse la bătaie de bănci pentru a obţine credite trebuie să aibă rating care recomandă cumpărarea lor. Astfel, în portofoliul instituţiei europene se găsesc acum cantităţi impresionante de obligaţiuni guvernamentale „junk".

Între timp, sistemul financiar european dă tot mai multe semne de stres. BCE a intervenit puternic pe pieţele de obligaţiuni, cumpărând titluri italiene şi spaniole pentru a duce în jos costurile de împrumut ale celor două state. Această practică a început să fie ineficientă, iar pieţele cer în continuare dobânzi ridicate pe fondul neîncrederii faţă de ţările îndatorate.

Şi nu doar investitorii au început să „strâmbe din nas" atunci când vine vorba de băncile europene. Norfolk Southern Corp., una dintre cele mai mari companii de transport feroviar din lume, a decis să nu mai folosească niciun grup bancar european pentru a-şi refinanţa o linie de credit din cauza îngrijorărilor legate de viitorul sectorului, transmite „The Wall Street Journal", citând surse din interior.

UniCredit cere mai mult sprijin

Reprezentanţii UniCredit, cea mai mare bancă italiană, s-au întâlnit de urgenţă miercuri cu reprezentanţii BCE, cerând instituţiei să-i faciliteze accesul la credite. Practic, italienii vor ca BCE să accepte o gamă mai largă de garanţii pentru împrumuturi. În cel de-al treilea trimestru al acestui an, UniCredit a înregistrat o pierdere-record, în valoare de 10,6 miliarde de euro.

183 de miliarde de euro este valoarea obligaţiunilor guvernamentale italiene, spaniole şi elene pe care le deţine BCE.

Criza europeană ameninţă băncile americane

Există un „risc ridicat" ca băncile americane să fie afectate de extinderea crizei datoriilor de stat din zona euro, au anunţat ieri analiştii agenţiei de evaluare financiare Fitch. „Dacă problema crizei datoriilor din zona euro nu va fi rezolvată rapid şi ordonat, ratingul pentru întreaga industrie bancară americană ar putea fi scăzut", au anunţat analiştii agenţiei.

Chiar dacă băncile americane au o expunere „care poate fi administrată" pe statele europene cu probleme, „extinderea reprezintă un risc semnificativ", susţin aceştia. Principalele şase grupuri bancare americane (JPMorgan Chase & Co., Bank of America Corp., Citigroup Inc., Wells Fargo & Co., Goldman Sachs Group Inc. şi Morgan Stanley) aveau o expunere totală de 40 de miliarde de dolari pe statele PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia, Spania) la sfârşitul lunii septembrie, potrivit datelor Fitch.