Analiză Ar trebui România să urmeze exemplul Bulgariei de aderare la Euro? Consultant fiscal: Creditele ar fi mai ieftine

În timp ce Bulgaria se pregătește ca peste câteva zile să renunțe oficial la Leva în favoarea Euro, România este încă departe de acest obiectiv, pe care clasa politică pare să îl fi amânat pe perioadă nedeterminată. Iar, experții atrag atenția că amânarea trecerii la moneda unică europeană afectează profund economia națională, dar și pe oamenii de rând care sunt obligați să plătească cele mai scumpe credite din Uniunea Europeană.

România este, formal, obligată prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană să adopte moneda euro, însă nu are în prezent un calendar asumat și credibil pentru intrarea în zona euro. Deși autoritățile au avansat de-a lungul timpului mai multe ținte (2019, 2024 sau 2029), însă niciuna nu a fost susținută de îndeplinirea condițiilor necesare.

În acest moment, țara noastră nu este membră a mecanismului ERM II, etapa obligatorie premergătoare adoptării euro, care presupune menținerea cursului de schimb într-un interval stabil timp de cel puțin 2  ani. Intrarea în ERM II nu poate avea loc fără îndeplinirea criteriilor de convergență de la Maastricht, în special cele legate de stabilitatea prețurilor, disciplina bugetară și nivelul datoriei publice.

Gabriel Biriș: „Ne-am omorât competitivitatea”

Consultantul fiscal Gabriel Biriș este de părere că singurii care pierd prin trecerea la Euro sunt politicienii, care nu ar mai putea masca găurile din buget prin jonglerii monetare. Pentru restul economiei, beneficiile ar fi imediate, mai ales că leul s-a apreciat „artificial” în ultimii ani, distrugând capacitatea firmelor de a mai exporta.

„Sincer, dezavantaje nu prea văd. Dezavantaje sunt pentru politicieni, că nu se mai pot juca cu diferența asta de curs. Cu politicile monetare nu mai pot compensa ineficiența politicilor bugetare. Pentru economie, cred că ar fi un lucru foarte bun, pentru că, în momentul de față, România pierde accelerat competitivitate din cauza aprecierii leului”, explică Biriș pentru „Adevărul”.

Mecanismul este unul subtil, dar devastator: într-o țară în care totul, de la apartamente la facturi telecom, se raportează la Euro, menținerea cursului coroborat cu inflația de 10% înseamnă o scumpire masivă a produselor românești în fața celor străine.

„Practic, numai în 2022 și 2023 leul s-a apreciat cu 8% față de euro. Asta înseamnă pierdere de competitivitate. Scumpim producția internă și ieftinim importurile. Cred că, dacă facem calculul pe ultimii cinci ani, trecem de 25% pierdere de competitivitate. Acesta este motivul pentru care bunurile de larg consum sunt aduse din Polonia și Ungaria. Cred că au nevoie de cămașă de forță ai noștri, nu?”, conchide expertul fiscal.

Adrian Negrescu: „Aderarea la zona euro înseamnă credite mai ieftine”

Dacă pentru companii Euro înseamnă supraviețuire, pentru populație înseamnă, în primul rând, bani mai mulți în buzunar prin scăderea dobânzilor. Analistul economic Adrian Negrescu subliniază că românii plătesc astăzi un „taxă pe neîncredere” uriașă.

„Pentru majoritatea populației, aderarea la zona euro înseamnă credite mai ieftine, împrumuturi la niște dobânzi cel puțin la jumătate față de cele practicate în momentul de față în piață. Firmele din România se împrumută cu cea mai ridicată dobândă din Uniunea Europeană. Șansele de a se dezvolta, de a crea linii de fabricație, sunt mult mai mici decât cele ale concurenței”, afirmă Negrescu.

Dincolo de ratele la bancă, trecerea la Euro ar aduce o disciplină pe care clasa politică de la București nu a reușit să o autoimpună.

„Este aproape imposibil să mai generezi inflație prin metode clasice, cum practică în momentul de față BNR, prin emitere de monedă, lucruri care nu vor mai putea să se întâmple de pe o zi pe alta, ci după un calendar stabilit de Banca Centrală Europeană. Înseamnă stabilitate financiară și un plus de încredere pentru investitorii străini”, adaugă analistul.

Marea problemă a României rămâne lipsa de orizont. Un investitor care vrea să deschidă o fabrică are nevoie să știe cât va costa forța de muncă peste 5 ani. În prezent, acest calcul este imposibil.

 „Investitorii serioși pe termen lung vor stabilitate. Nici lor nu le convine să aibă o fabrică într-o țară în care salariile cresc în lei și prețurile rămân stabile în euro, că ei concurează pe piețe străine cu producători care sunt pe piețe care au euro. Stabilitatea și predictibilitatea e 'name of the game'.”, arată Gabriel Biriș.