Alro: România ar trebui să blocheze acordarea certificate verzi după ce se atinge ţinta de 24%, asumată la UE

Ţara noastră ar trebui să nu mai acorde certificate verzi după ce se atinge ţinta de 24% din consum, iar preţul acestora ar trebui să fie liber, afirmă Marian Năstase, preşedintele consiliului de administraţie al Alro.

„Trebuia să ajungem la cota de 24% în 2020, dar noi am făcut-o într-un an, în 2013. Cine depăşeşte cota de 24% ar trebui să nu mai primească certificate verzi. 

Am auzit un mit urban cum că energiile regenerabile sunt cele mai ieftine. Alt mit urban e că regenerabilele au scăzut preţul, însă acesta a scăzut datorită producţiei mari la Hidroelectrica şi a intrării în funcţiune a centralei Petrom. 

Vântul nu costă nimic, dar dacă aduni două certificate la preţul pieţei, noi ajungem să plătim 160 de euro pe MWh“, a declarat Năstase, pentru „Adevărul".

„Schema e distorsionată şi abuzată masiv”

Schema de sprijin pentru sectorul energiei regenerabile este în continuare foarte generoasă, deoarece amânarea unei părţi din certificate, stabilită de Guvern, nu reduce beneficiile.

„În continuare avem cea mai generoasă schemă din Europa, în continuare vom plăti 10 miliarde de euro“, a completat Năstase.

În plus, există o serie de distorsiuni majore, create de legislaţia secundară. Oficialul a dat ca exemplu obligaţia cumpărătorilor de certificate verzi să le achiziţioneze la fiecare trei luni, în vreme ce valabilitatea unui astfel de document este de 16 luni, ceea ce ar crea o presiune pentru a menţine preţul la nivel maximal de 58 de euro pe certificat.

Un alt exemplu îl constituie costurile suplimentare generate de schemă prin dezechilibrele induse în sistemul energetic. „Aceste servicii de echilibrare sunt foarte costisitoare pentru că sunt energii impredictibile. Ori acum noi le socializăm şi, din informaţiile noastre, producătorii de energie verde sunt exceptaţi de la plata acestor dezechilibre. Problema e că, pe lângă ajutorul de stat, această energie beneficiază şi de această scutire. Nu au investit în capacităţi de echilibrare“, a mai arătat Năstase, care a completat că „se abuzează“ de lacunele din legislaţia secundară.

„Am ajuns într-un paradox: e oprită producţia de energie regenerabilă hidro pentru a intra în sistemul energetic energia eoliană. Cine poate fi oprit cel mai repede? Hidro, pentru că opreşte un baraj. Sau, mai grav, se pornesc şi opresc termocentrale, ceea ce distruge agregatele“, a mai spus preşedintele Alro.Năstase a mai completat că schema iniţială a fost „distorsionată şi abuzată masiv“.

„Şi dumneavoastră v-ar conveni să vă luaţi casă şi să plătească vecinii ratele. Dar credeţi că ei s-ar încolona?“, a întrebat el retoric.

O zi pe lună fără plată

Oficialul mai spune că la Alro deja s-a ajuns în situaţia în care angajaţii lucrează o zi pe lună fără plată pentru ca grupul să nu treacă la concedieri. „Ar fi absurd să dăm afară oameni din cauza certificatelor. Nu vrem să pierdem ingineri şi specialişti. Sunt doar opt fabrici în lume acreditate pentru industria aeronautică, iar Alro face parte dintre ele“, a completat el.

Potrivit oficialului, Alro a plătit anul trecut 47 de milioane de dolari pentru certificate verzi şi 23 de milioane de dolari pentru cogenerare. În acest moment, energia verde reprezintă 16,5% din costul pe tona de aluminiu, respectiv 300 de dolari. Iar cheltuielile înregistrate cu certificatele verzi pe doi ani anulează practic investiţii de 100 de milioane de dolari făcute în reducerea emisiilor de noxe şi 60 de milioane de dolari în eficienţă energetică.

Riscuri de delocalizare

Reprezentantul Alro a precizat că, potrivit unui document UE, în acest moment un număr de 24 de industrii europene sunt supuse riscului de delocalizare din cauza costurilor cu emisiile de carbon şi cu energia verde, pe lângă metalurgie şi siderurgie fiind ameninţate şi petrochimia, industria sticlei, a cimentului şi a componentelor auto. Iar problema este că dacă se închide undeva în Europa un combinat, ca urmare a acestor politici energetice şi de mediu, atunci se va deschide un altul în altă parte, dar emisiile rămân la fel.