Zi-Dreapta unită

Crin Antonescu îl urăşte deschis pe Băsescu, Tăriceanu, MRU, Macovei şi Udrea la pachet. El îl acceptă pe faţă, dar îl urăşte în ascuns pe Klaus Iohannis.

MRU îi dispreţuieşte pe toţi la un loc, dar păstrează o distanţă oportună cît să-i permită oricînd o posibilă alianţă.

Băsescu îi urăşte pe Antonescu, Blaga, Tăriceanu, Cataramă şi-i dispreţuieşte pe MRU, Macovei, Predoiu&co. O iubeşte însă sincer pe Udrea.

Toţi aceşti neiubiţi ai preşedintelui o dispreţuiesc profund şi pe alocuri chiar o urăsc pe Udrea. Doar Cristian Preda o iubeşte necondiţionat după ce a primit un post de europarlamentar. Udrea le răspunde cu aceeaşi monedă, dar asta nu o împiedică să facă afaceri cu toţi de-a valma.

Mihai Neamţu şi Aurelian Pavelescu (parcă aşa-i cheamă) iubesc dimineaţă pe unii, au îndoieli la amiază, şi-i urăsc sincer spre seara pe aceeaşi.

Papahagi este principial, el iubeşte nehotărît şi necondiţionat : intră şi iese doar din acelaşi partid de mai multe ori. Maestrul său Baconsky e dispus la compromis politic: urăşte sau iubeşte în dependenţă de postul promis/primit/pierdut.

Pe Cristian Diaconescu nu-l respectă nici măcar PSD-iştii. Doar Monica Macovei inferează pe toată lumea, iar toţi colegii ei de dreapta (liderii) o consideră direct sau indirect bună de Bălăceanca.

Pe toţi însă îi uneşte ura faţă de un om de dreapta: Victor Ponta. Şi tăţi visează să devină preşedinte.