Ultimul joc diplomatic înaintea unei noi escaladări (!?)

În spatele declarațiilor optimiste, negocierile dintre SUA și Iran ascund un armistițiu fragil, în care Hormuzul, sancțiunile și programul nuclear pot transforma oricând diplomația într-un nou conflict.

Contururile unui posibil memorandum de înțelegere (MOU) între SUA și Iran rămân nerezolvate și este posibil să nu reprezinte încă un acord final. Președintele american Donald Trump a declarat pe 23 mai că un acord pentru încheierea războiului fusese „negociat în mare parte" și așteaptă finalizarea. Un înalt oficial american a declarat într-un briefing cu jurnaliștii pe 24 mai că Casa Albă nu se așteaptă la un acord pe 24 mai și consideră că conducerea iraniană, inclusiv liderul suprem Mojtaba Khamenei, ar putea avea nevoie de câteva zile pentru a aproba înțelegerea. Un înalt oficial american neidentificat a declarat pentru Axios că Statele Unite se află într-un „loc foarte bun", dar că părțile negociază în continuare formulări specifice și că „dacă aceasta va deveni un acord rămâne o întrebare deschisă".

Trump a declarat separat pe 24 mai că un posibil acord cu Iranul „nici măcar nu este pe deplin negociat", adăugând că niciun acord nu va oferi Iranului „o cale clară și deschisă spre o armă nucleară". Trump a mai declarat ulterior că negocierile avansează „într-o manieră ordonată și constructivă", dar a adăugat că le-a transmis reprezentanților săi „să nu se grăbească în a încheia un acord", deoarece timpul este de partea SUA. Trump a precizat și că blocada navală americană „va rămâne în vigoare cu toată forța" până când un acord va fi „încheiat, certificat și semnat".

Poziția iraniană: concesii și linii roșii

Oficialii iranieni, publicațiile afiliate Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) și sursele iraniene care au vorbit cu presa occidentală și regională prezintă posibilul MOU ca fiind condiționat de concesii din partea SUA și de menținerea pârghiilor iraniene. Un înalt oficial iranian neidentificat a declarat pentru Reuters pe 24 mai că al lor Consiliul Suprem de Securitate Națională (SNSC) se va întruni pentru a aproba sau respinge proiectul actual și îl va trimite lui Mojtaba pentru aprobare finală dacă SNSC îl validează. O sursă iraniană de rang înalt a declarat separat pentru CNN că discuțiile mediate recente au înregistrat „mult progres" și ar putea marca un „punct de cotitură" spre încheierea războiului și crearea unei „noi ere de stabilitate și prosperitate" în regiune.

Agenția de știri Tasnim, afiliată IRGC, a raportat pe 24 mai că disputele privind una sau două prevederi rămân nerezolvate din cauza „obstrucției" americane și că MOU ar putea eșua dacă Statele Unite nu satisfac cerințele iraniene. „Obstrucția" americană se referă probabil la insistența SUA asupra unor cerințe legitime pe care iranienii le resping.

Toate problemele majore, nerezolvate

Raportările afiliate IRGC au identificat ca principale probleme nerezolvate: activele înghețate, reducerea sancțiunilor, blocada navală, situația din Liban și controlul asupra Strâmtorii Hormuz. Acestea reprezintă, practic, toate problemele din prima etapă a acordului, înainte de a se ajunge la discuțiile despre programul nuclear.

Tasnim a raportat că o sursă informată a declarat că Iranul nu va accepta nicio înțelegere fără eliberarea unei „porțiuni specificate" din activele iraniene blocate în primul pas și fără un mecanism clar care să garanteze accesul continuu la toate activele blocate. O sursă iraniană bine informată a declarat unui jurnalist Al Jazeera pe 24 mai că cele două probleme centrale vizează mecanismul de deblocare a activelor iraniene și amploarea unui armistițiu în Liban. Sursa a adăugat că Iranul a respins o propunere pakistaneză de a avansa cu prevederile agreate, amânând pe cele nerezolvate.

Mesaje contradictorii din interiorul Iranului

Mesajele afiliate IRGC în media iraniană internă au susținut că Iranul va rămâne ferm pe pozițiile sale, în timp ce declarațiile unor oficiali iranieni neidentificați în presa occidentală au căutat să prezinte discuțiile într-o lumină pozitivă, descriind „progrese". Oficialii iranieni care au vorbit cu presa occidentală au descris atât progresul negocierilor, cât și un proces intern de aprobare prin SNSC și Mojtaba, ceea ce sugerează că unii oficiali iranieni doresc să prezinte proiectul drept o cale diplomatică viabilă. Publicațiile afiliate IRGC, însă, au pus accentul pe liniile roșii, „obstrucția" americană, activele blocate, reducerea sancțiunilor și menținerea controlului iranian asupra Strâmtorii Hormuz.

Ce urmează între SUA și Iran — o predicție realistă

Pe termen scurt (până pe 31 mai): un acord complet este extrem de puțin probabil. Piețele de predicție Polymarket, cu peste 2,1 milioane de dolari tranzacționați pe această întrebare, reflectă un consens clar că nu va exista niciun acord nuclear până pe 31 mai, date fiind problemele nerezolvate privind reducerea sancțiunilor și restricțiile asupra programului nuclear.

Pe termen mediu (până pe 30 iunie): șansele cresc, dar rămân sub 50%. SUA cer limite verificabile și angajamente pe care Iranul nu le-a acceptat, în timp ce Teheranul insistă pe reducerea sancțiunilor legată de orice acord privind Strâmtoarea Hormuz. Rundele multiple de discuții din 2026 — Geneva, Islamabad — s-au încheiat fără rezolvarea acestor probleme de fond.

Pe termen lung (până la sfârșitul lui 2026): probabilitatea unui acord crește semnificativ. Piețele de predicție indică 68,5% șanse pentru o rezolvare diplomatică până la 31 decembrie 2026, ceea ce sugerează că majoritatea actorilor informați se așteaptă la un acord, dar nu neapărat curând.

Scenariul cel mai probabil, pe baza tuturor surselor, arată astfel:

În săptămânile imediat următoare se va semna probabil un memorandum de înțelegere parțial — un document care îngheață ostilitățile, permite o redeschidere limitată a Strâmtorii Hormuz și deblochează o parte din activele iraniene, amânând toate celelalte dosare (nuclear, Liban, sancțiuni permanente) pentru o a doua rundă de negocieri de 30-60 de zile. Acest MOU nu va fi pacea. Va fi o pauză cumpărată cu concesii minime de ambele părți, suficientă pentru ca Trump să declare victorie publică și pentru ca Teheranul să supraviețuiască economic presiunii blocadei. Dosarul nuclear va rămâne nerezolvat cel puțin până în toamnă — și există riscul real ca negocierile din faza a doua să eșueze, în special dacă IRGC blochează intern orice concesie verificabilă.

Scenariul negru, mai puțin probabil dar posibil: Trump a declarat că va decide dacă reia loviturile militare sau acceptă un acord diplomatic, ceea ce menține opțiunea militară pe masă. Dacă negocierile din iunie eșuează, probabilitatea reluării conflictului crește semnificativ.

Concluzia scurtă: un acord mic și temporar — da, probabil în iunie. O pace durabilă — nu în 2026.

Post Scriptum: Discuțiile de sâmbătă despre pace au venit după mai multe zile în care Iranul a intensificat retorica militară și susținătorii duri ai guvernului au organizat manifestații beligerante de sfidare. Comandanții militari iranieni au amenințat deschis să incendieze infrastructura vecinilor arabi din Golful Persic dacă Trump ar fi dus la îndeplinire amenințarea sa de a viza infrastructura critică a Iranului. În timpul unei transmisiuni live la televiziunea de stat, un prezentator a ridicat o pușcă mitralieră și a tras în drapelul Emiratelor Arabe Unite, cu gloanțe reale.

La moschei din Teheran și din alte orașe iraniene, luptători voluntari, inclusiv femei și adolescenți, au primit instrucție cu arme de foc. Iar la o ceremonie de nuntă în masă într-o piață din Teheran săptămâna trecută, cuplurile au urcat pe vehicule militare decorate cu flori și au declarat că zestrea miresei va fi formată din drone. „Forțele noastre militare au folosit în cel mai bun mod posibil perioada de armistițiu pentru a-și reface capacitățile", a spus generalul Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele Parlamentului iranian care a condus negocierile cu Statele Unite. „Vom face inamicul să regrete orice agresiune reînnoită împotriva Iranului."

În același timp, oficialii iranieni au curtat mediatorii regionali, semnalând că ar fi dispuși să rezolve impasul pe cale diplomatică pentru a evita reluarea războiului. Noul lider suprem, Ayatollahul Mojtaba Khamenei, care a fost rănit în prima zi a războiului și se află în ascunzătoare, îl autorizase pe generalul Ghalibaf să ia decizii privind acordul și îi informase pe ceilalți generali de top și pe echipa de negociere despre cât era dispus Iranul să cedeze. Mulți iranieni obișnuiți au primit cu bucurie știrile despre un potențial acord. Iranul încă se zguduie din cauza repercusiunilor economice ale războiului, inclusiv disponibilizări masive, inflație galopantă, penurie de medicamente și benzină și daune aduse infrastructurii critice a țării în valoare de peste 300 de miliarde de dolari.

„Încercam să ne dăm seama dacă ar trebui să plecăm din Teheran dacă cad bombe din nou, și cumpăram apă și baterii", a spus Nazanin, 56 de ani, inginer în Teheran, într-un interviu telefonic pentru New York Times. „Până la urmă am oftat ușurat!"- a spus Nazanin