Ultima găselniţă a Parlamentului: declaraţia de inutilitate
0Deputaţii şi senatorii, după ce l-au suspendat de două ori pe Traian Băsescu, acum încearcă să-l facă să plece de la Cotroceni adoptând o declaraţie care nu are niciun fel de valoarea juridică. O dovadă de perspicacitate politică.
Parlamentul a adoptat ieri, cu o majoritate covârşitoare, o declaraţie politică prin care preşedintelui Traian Băsescu i se cere să demisioneze, pentru faptele pe care le-a săvârşit fratele său, Mircea. În spatele acestui subiect pompos, tocat în fel şi chip, se ascunde, de fapt, un demers inutil. Parlamentul a adoptat o declaraţie, deşi, printre actele juridice pe care Legislativul poate să le emită, acest cuvânt nu există. „Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor “, spune articolul 67 din Constituţie.
Aşadar, nu apare niciunde cuvântul declaraţie. Aşadar, Parlamentul a adoptat ceva ce nu există. Aşadar, actul adoptat ieri de Parlament este o simplă foaie de hârtie A4 fără absolut nicio valoare juridică. Declaraţia nu trebuie respectată de preşedinte (şi nu va fi respectată), nu poate fi discutată constituţionalitatea ei, nu acţionează ca o lege. Nu are niciun efect concret. Dacă tot erau atât de supăraţi că familia Băsescu a făcut schimb de salbe cu comunitatea romă , aveau la îndemână un mijloc simplu, constituţional şi pe care l-au activat în două rânduri: suspendarea. Totuşi, pentru a-l suspenda pe şeful statului este necesar un minim efort: să ai (cât de cât) un argument. Însă aleşii noştri sunt maeştrii decăzuţi ai sofismului.
Tot demersul parlamentarilor a fost exclusiv o chestiune de imagine, prin care au încercat să arate poporului, încă o dată, ce preşedinte hain şi necinstit avem. Pur şi simplu, deputaţii şi senatorii au mai extras o meteahnă din jobenul infatuării şi, pentru că trebuia să poarte un nume, cum ar spune poetul, au decis să-i spună declaraţie. Puteau, la fel de simplu, să-i spună „tratat“, „putere“, „virgulă“, sau, mai complex „noi-adoptăm-ce-vrem-pentru-că-putem“. Textul acestei declaraţii a fost propus, poate chiar scris, de preşedintele Senatului, Călin Popescu Anton Tăriceanu, pe numele său întreg. Merită să ne amintim că Tăriceanu este cel care l-a tăiat cu pixul pe Traian Băsescu de pe lista de invitaţi pentru aniversarea de 150 de ani a Senatului. Atunci, Tăriceanu, în loc să se comporte ca al doilea om în stat, a ales să se întrupeze într-un patron de crâşmă, care, atunci când se supără, întoarce în uşă plăcuţa cu mesajul „Avem dreptul de a ne rezerva clienţii!“.
În forma sa iniţială, propusă de Tăriceanu, declaraţia cerea „demisia de onoare“ a preşedintelui Traian Băsescu. Deci Parlamentul urma să dezbată, ba chiar să voteze, onoarea unui om. Peste noapte, premierul Victor Ponta şi eminenţele cenuşii din PSD au sesizat oarecum ridicolul, au mai umblat pe text, iar de dimineaţă „demisia de onoare“ a fost înlocuită cu „demisia efectivă“. Şi iată că deputaţii şi senatorii, înainte de vacanţă, s-au strâns în frumoasa sală a Camerei Deputaţilor pentru a vota.
Au vrut să arate că respectă întru-totul regulamentul şi au desemnat un parlamentar care să citească, cu voce tare, în plen, declaraţia. Să fie clar pentru toată lumea ce votează. A fost aleasă senatoarea PSD Gabriela Firea, care a întrunit două mari cerinţe: ştie să citească cursiv (a prezentat ştirile) şi este în conflict deschis cu preşedintele Traian Băsescu. Este o eroină. Evident, criteriul imagologic a cântărit enorm. În fiecare cuvânt pe care îl rostea, am văzut-o pe Gabriela Firea înfigând suliţa în orgoliul balaurului. Au mai vorbit, de la tribună, oamenii mari ai statului, Victor Ponta, Valeriu Zgonea, din nou Tăriceanu, politicieni care nu se întorc niciodată la argument, pentru că sloganul „Jos Băsescu!“ este îndestulător. S-a votat şi gata! Preşedintele să plece! Miercuri, în stenogramele Parlamentului, a fost înregistrat, la vedere, nu cu o cameră ascunsă în cravată, un fals tratat de moralitate, dar o perfectă declaraţie de inutilitate.