Tratatul orbilor
0Probleme privind drepturile de autor şochează chiar şi pe cei mai răbdători şi binevoitori observatori. Recent, la Organizaţia Mondială pentru Drepturi Intelectuală, controlată de Organizaţia Naţiunilor Unite, statele participante au încercat să se pună de acord pentru limitarea legii copyright-ului care să-i ajute persoanele nevăzătoare să citească literatură şi cărţi.
Parlamentul European, fie binecuvântat, a susţinut această iniţiativă printr-o rezoluţie aprobată mai devreme în an. Parlamentul a decis ca prevederea să nu fie negociabilă, ci obligatorie pentru toate statele membre WIDO, pentru a crea un cadru de lucru pentru accesul la cărţi şi materiale scrise într-un mod predictibil şi egal. Motivul este că deşi unele state WIPO au aceste limitări, unele nu.
Dificultăţile transcrierii şi înregistrării unei cărţi într-un format care poate fi folosit de nevăzători înseamnă nu numai detalii practice, dar înseamnă şi licenţe. Un audiobook făcut pentru nevăzători în Spania nu poate fi folosit fără probleme în statele Americii Latine. Chiar şi în Europa, un nevăzător român care trăieşte în Suedia va avea dificultăţi în accesarea cărţilor în română, deoarece legislaţia suedeză este validă doar în relaţie cu organizaţiile care se adaptează muncii în Suedia.
Negocierile aduc probleme pentru statele membre ale Uniunii Europene. WIPO nu este o organizaţie în care Uniunea este parte, ci statele membre în mod separat. O instituţie comună, parlamentul, a chemat statele membre, instituţiile separate, să acţioneze pentru un bine comun. Dar statele membre sunt divizate. Unele refuză un tratat obligatoriu, unele sunt în favoarea lui.
Guvernul suedez a declarat presei că sunt în favoarea unui tratat obligatoriu. În timpul negocierilor, unde o asemenea afirmaţie ar fi contat, guvernul suedez a tăcut. Uniunea Europeană Nevăzătoare listează statele membre în funcţie de certitudinea poziţiei lor. Guvernul român nu a avut o opţiune. De ce mai ai un loc la masă dacă nu te exprimi în forum, unde trebuie să fii auzit?
Societatea românească are, evident, probleme mai mari decât chestiunile de copyright. Sistemul educaţional nu s-a adaptat încă la integrarea persoanelor cu handicap în sistemul de şcoli general, chiar dacă ambiţia este de a aduce România pe trend european. Ne-am putea imagina că educaţia pentru cei nevăzători ar fi mai uşoară dacă ar exista materiale multimedia pe care le-ar putea „digera“.
Problemele de resurse mici şi lipsa funcţiilor de logistică nu poate fi remediată prin adăguarea sau incapacitatea de a înlătura barierele adiţionale la educaţie, în locurile unde nu ar trebui să existe. În acest caz, înţelegerea WIPO ar fi benefică pentru toată lumea.
Statele membre europene, în orice caz, păşesc destul de discret. Spun ceva în faţa presei şi altceva în întâlnirile de lucru. Aştept cu nerăbdare ziua când guvernul suedez şi cel român vor fi suporteri ai drepturilor nevăzătorilor, chiar pentru un text ca acesta. În WIPO, voturile şi cuvintele lor cântăresc la fel. Au greutate şi voci care contează şi sunt susţinute de Parlament. Câştigăm, nu pierdem nimic.
Adaptare de Vlad Andriescu