Trădare şi contrabandă: Panama sau furt de gradul 2

În anii '80, în spaţiul sovietelor, apăruse o adevărată mitologie a unui obiect care este folosit pentru contrabandă: „futlear“ pentru vioară şi contrabas (acel „portvioară“... în româneşte parcă-i zice „toc pentru vioară&contrabas“). Poveştile spun că, prin intermediul acestui obiect magic, din ţară ieşea şi intra aproape orice.

Dar asta e o metodă de furt şi contrabandă pentru lumea a treia.

Pentru lumea a doua avem offshore. Şi un Putin îşi scoate banii, cică, nu prin „futlear“ ca în anii 80, ci prin intermediul celui care duce „futlearul“: violonistul de marcă Roldugin. „Omul occidentului“ de la Kiev, Poroşenko, face la fel. Lista e lungă. Deci, povestea merge mai departe. Pentru lumea a doua şi a businessului de gradul doi există acest mecanism al offshore-ului care e un soi de furt de gradul doi.

Pentru lumea întâi – bună şi civilizată –, pentru businessul de gradul unu, există un alt mecanism al furtului mult mai subtil, aproape invizibil, mult mai bine secretizat şi ambalat legal. Este un mecanism al „hoţilor în lege". Ei fură alfel. Pentru ei există firme de lobby care pot schimba orice lege în interesul „comanditarului“. Pentru „investitorul strategic" nicio legislaţie şi niciun sistem fiscal nu stau în picioare. Ei sînt dincolo de ele. Tot pentru ei mai există şi bănci elveţiene secretizate la maximum.

Toate aceste mecanisme de furt se fac la umbra şi cu binecuvîntarea mîinii invizibile a Marelui Capital. Să nu ne îmbătăm cu apă de ploaie.

Dar, uneori, mai apare dulcea trădare şi mai aflăm şi noi poveşti. Şi ne minunăm...

Apropo, ce mai face „paradisul fiscal“ al Uniunii Europene, Luxemburg şi Jean-Claude Juncker? Ah, a luat preşedinţia Comisiei Europene... 

Bună dimineaţa, soare!