Toţi neplimbaţii-n lume se plâng: „doar în România...”

Că-i vară, toamnă, iarnă, primăvară, se găsesc mereu o mână de oameni care să se plângă că plouă, ninge, e vijelie. Evident, aceste calamităţi au un singur vinovat: autoritatea/Guvernul/preşedintele. Şi-ntotdeauna autoritatea e luată pe nepregătite, doar cetăţeanul ştie că azi sunt 20 de grade şi soare dar mâine-i cod galben de ninsoare. Şi chiar de-i aşa, şi autoritatea e mereu surprinsă de vremea rea, ştiţi ce o mai suprinde pe autoritate?

Când cetăţenii caută să fure, ciordească, jecmănească, să se scoată. Dacă statul îţi spune că n-ai voie, ori nu-i frumos să faci un lucru, e surprinzător cetăţeanul care o drege cumva în favoarea lui. Interpretează el legea cumva. Statul e surprins când are parte de oameni îngălaţi moral şi etic. Statul e surprins că cetăţenii sunt surprinşi că autorităţile investite de ei sunt surprinse de tot felul de lucruri.

Şi aşa ajungem să vorbim de nemulţumiţii planetei, cei care par că n-au ieşit din ţară dincolo de cât le permite o televiziune de ştiri, ori un tabloid, şi emit judecăţi de valoare vis-a-vis de occident şi România. Sunt ăia care s-au născut cu „la noi ca la nimeni...” în guşă. Dacă a dat cod galben de ninsoare şi rămân câţiva blocaţi pe un drum despre care oricum se ştia că-i sub avertisment, îi şi auzi: „da domnule, doar în România!”. De parcă-n Marea Britanie nu se blochează drumuri şi aeroportul, în Italia nu-s zăpezi incredibile, şi-n SUA nu au loc accidente-n lanţ de par rupte din filmele de la Hollywood. Şi nu ştiu câţi străini aţi auzit să spună „da domnule, la noi ca la nimeni...”.

„Autorităţile au fost surprinse că...”, cineva le-a mai acordat un mandat. Că la inundaţii există oameni care au furat din diguri şi acum le-a intrat iar apa-n curţi. Că s-au furat parazăpezi. Că se fură din material la construcţii. Şi lista poate continua.

Eu sunt surprins că nimeni nu-i surprins de când de nesurprinzători mai suntem ca naţie.