Toţi împotriva tuturor

Consultările oficiale dintre preşedintele Nicuşor Dan şi reprezentanţii partidelor parlamentare au dus la rezultatul știut dinainte – nu există o majoritate şi, ca urmare, nici o soluție pentru învestirea unui nou guvern.

Întâlnirea de la Cotroceni nu a avut alte rezultate decât câteva încercări din partea partidelor de a apela la mici trucuri de imagine pentru publicul de acasă.

PSD, autorul crizei, nu a venit să spună răspicat că solicită guvernarea, a făcut-o celălalt autor al moțiunii de cenzură, AUR.

În rest, PSD nu vrea cu Bolojan, PNL şi USR nu vor cu PSD, PSD nu vrea cu AUR, AUR vrea cu AUR, UDMR ar vrea, dar nu are cu cine, Minorităţile s-ar gândi la refacerea fostei coaliţii.

Nicuşor Dan a spus, înaintea întâlnirii cu partidele, că va pune o singură întrebare majoră: dacă există majoritate. Nu există. La următoarea întrebare trebuie să răspundă preşedintele: cui încredinţează mandatul. În lipsa unei soluţii, şeful statului alege să temporizeze.

Mai umblă vorba că alesul va fi un tehnocrat, un om cu reputație profesională dovedită în țară sau în străinătate. De ce ar dori un om care a muncit să-şi clădească o carieră fără sprijin politic să lase totul baltă pentru a accepta o funcție pentru care nu are nicio garanție, nici în privinţa duratei, nici a respectului, ca să nu mai vorbim despre buna credinţă a celor care l-ar vota, asta este o altă discuţie. Dar să presupunem că există personalităţi care pun datoria faţă de binele comun mai presus de orice.

Însă ce ar putea face un tehnocrat din momentul în care ar ajunge la Palatul Victoria? Ar fi mulțumit cu saluturile până la pământ ale celor de la poartă? Pentru că altceva, probabil, nu ar obține.

Dacă ar vrea să continue redresarea fiscală şi restrângerea deturnării banilor publici, ar avea soarta fostului guvern.

Dacă nu ar merge pe calea reformelor şi ar accepta întoarcerea la vechiul stil de guvernare de până în 2024, ar trimite economia României la gunoi. Deja sunt tot mai clare avertismentele agențiilor de rating: abandonarea programului de reducere a deficitului bugetar ar însemna retrogradarea ratingului de ţară, creșterea dobânzilor, dificultăți de finanțare majore, degradarea nivelului de trai, situație căreia niciun guvern nu i-ar putea supraviețui.

Ar fi scenariul prin care a trecut Grecia, a cărei iresponsabilitate bugetară a dus la falimentul țării şi la aplicarea reformelor dure, pentru că nu mai exista altă cale.

Poate că știind situația, unele partide ar vota un premier tehnocrat, tocmai pentru a i se sparge lui toate oalele în cap. Exemplul guvernării tehnocrate a lui Dacian Cioloş este elocvent. PSD a făcut posibilă acestă guvernare pe care a controlat-o de la cap la coadă, acuzând-o în același timp de toate relele pământului. Apoi, alegerile din 2016 au fost câștigate copios de PSD.

Dar acum este altă situație. Repetarea scenariului cu un guvern tehnocrat transformat în țintă politică ar duce mai degrabă voturile către AUR şi nu către PSD. Iar în opoziţie ar mai fi şi PNL-USR care ar puncta pe partea electoratului reformist.

Declaraţia preşedintelui Nicuşor Dan, după consultări, arată nu numai că nu există nicio soluţie, dar nici un sentiment al urgenței. Consultările vor continua, cu un orizont de timp „rezonabil“.