Şăgălnicii, dar şi lucruri serioase pe tema SRI şi Hexi Pharma

Vineri, în timpul unei interminabile călătorii spre Târgu Mureş, într-un autobuz ceva mai acătării, dar, totuşi, pretenţios numit autocar, am aflat că pe lista datornicilor Hexi Pharma s-ar afla însuşi Serviciul Român de Informaţii. Ştirea era difuzată de Digi FM şi putea fi lesne socotită explozivă.

Mai întâi, fiindcă, dacă nu am fi luat în calcul cuantumul derizoriu al datoriei respective - doar 525 de lei, în informaţia cu pricina am fi putut găsi nenumărate puncte de plecare pentru tot felul de scenarii de genul celor pe care presa românească, în bună parte contaminată de virusul Ion Cristoiu, le construieşte cu o asiduitate demnă de o cauză mai bună.

N-ar fi fost oare din cale de afară de tentant să ne imaginăm că starea de datornic a determinat Serviciul să pună la păstrare ceea ce se presupune că ştia despre afacerile criminale ale firmei şi ale patronului acestuia, criminal în lege? Sau că aceeaşi stare e la originea faptului că şi azi, la atâtea zile, chiar săptămâni, de la primele dezvăluiri despre crima în masă de care s-ar putea face vinovat aceeaşi Hexi Pharma, acelaşi serviciu, condus de domnii Hellvig şi Coldea, nu vine cu explicaţii şi dovezi suplimentare referitoare la controversele stârnite de felul în care şi-a făcut el datoria? Căci nu e tocmai de colea să afli că nici fostul preşedinte Traian Băsescu, nici fostul prim-ministru Victor Ponta, dar nici alţi responsabili de anvergură mult mai mică, de la nivel judeţean, de pildă, nu confirmă în niciun fel afirmaţiile SRI în conformitate cu care, de-a lungul anilor, acesta ar fi produs şi furnizat nenumărate informări în ceea ce priveşte apa chioară livrată pe bani grei pe post de dezinfectant spitalelor din ţară.

Dusă încă şi mai departe, mania scenaritei de provenienţa găgeşteană mai sus menţionată, ar fi putut genera deopotrivă tot felul de supoziţii interesante, provocatoare chiar, legate de detaliul că informaţia referitoare la datoriile SRI faţă de Hexi Pharma a fost lansată pe piaţă de un post de radio din familia Digi. Despre care acelaşi Ion Cristoiu, dar şi alţii asemenea lui, nu ostenesc să ne încredinţeze că ar fi parte din  divizia de presă SRI-DNA. Familie care acum, din cine ştie ce motive ce s-ar cuveni aprig şi profund investigate, a decis ori să ne intoxice, ori să iasă din afacere. Cu zgomot şi dezvăluiri şocante. Numai că Digi FM nu a făcut decât să preia o informaţie aflată în cererea de insolvenţă depusă între timp de Hexi Pharma.

Nu voi abandona seria întrebărilor ce ar fi putut fi formulate la auzul ştirii difuzate vineri de Digi Fm, sub tastele laptopului meu devenite şăgalnic-ironice, desigur, şi pe care nu le-aş fi făcut publice dacă nu le-aş fi inserat într-un comentariu menit să fie publicat într-o zi de duminică, fără a mai adăuga una. De data aceasta, cu adevărat serioasă. Care să fie oare motivul pentru care Serviciul, al cărui buget e anual supus unor creşteri, a ajuns totuşi să fie datornic? 

Iar dacă despre o dificultate la plată sau un moment de jenă financiară nu prea cred să poată fi plauzibil vorba, atunci doar neglijenţa ar fi posibil să fie invocată. O faptă nepermisă şi care, dacă s-ar confirma că s-a produs aievea din cauza de mine bănuită nu ar putea stârni decât îndoieli despre alte şi alte neglijenţe insinuate în activitatea Serviciului.

Un singur lucru e cert şi el ar trebui să ne pună serios pe gânduri. Un lucru despre care s-a făcut adesea vorbire, fără ca îndreptări reale să apară. E vorba despre mult prea marea libertate de care se bucură SRI în vremea din urmă. Dar şi despre indiferenţa vinovată cu care îşi exercită parlamentarii dreptul de control asupra activităţii sale.

I-am auzit adesea pe aleşii neamului plângându-se că Serviciul şi-ar depăşi şi atribuţiile, şi competenţele. Că din motive pe care doar ei sau conducătorii lor de la nivelul Camerei şi al Senatului ar trebui să li şi să ni le explice sunt ani de când Rapoartele pe care serviciile secrete ale ţării sunt obligate să le depună periodic la Parlament nu sunt nici discutate şi nici aprobate.

Normal ar fi ca, dincolo de şăgălniciile pe care mi le-am îngăduit şi eu în prima parte a acestui comentariu, să vină momentul în care Parlamentul să îşi vină în fire, iar SRI şi alte servicii să fie ajutate să intre în legalitate.