Republica Moldova, încotro?

În urmă cu patru ani, pe 27 iunie 2014, Republica Moldova semna Acordul de Asociere la UE şi era un exemplu şi, totodată, un succes al Parteneriatului Estic, deşi erau semnale evidente că Federaţia Rusă nu va sta cu mâinile în sân şi va acţiona astfel încât Chişinăul să nu iasă vreodată din sfera sa de influenţă.

Dacă în cazul Ucrainei, Kremlinul a ales soluţia ocupării Crimeii şi a declanşării conflictului armat în Donbass, la Chişinău a mizat pe neînţelegerile dintre diferitele grupări de gangsteri politici vopsite în culori europene, lacome după bani europeni.

Astăzi, Republica Moldova se află într-o situaţie delicată, marcată de jocurile politice ale oligarhului Vladimir Plahotniuc şi riscă să rămână într-o stare de izolare continuă în plan extern. Vinovatul principal este „oligarhul cel bun“ care a sacrificat drumul european, reformele şi bruma de democraţie pentru a poza în faţa Marilor Puteri că este singurul din Moldova cu care se poate negocia orice, oricând.

Politicienii, instituţiile statului moldovean şi preşedintele „propriului său birou“ sunt prinşi în menghina intereselor familiei Plahotniuc, în timp ce opoziţia se zbate în propria sa mediocritate.

Orgoliile unor lideri moldoveni au transformat eşichierul politic de la Chişinău într-un câmp de instabilitate, unde „coloana a cincea a Kremlinului“ defilează în aşteptarea alegerilor parlamentare din februarie ,pentru a-şi îndeplini misiunea faţă de „Ţarul de la Kremlin“. Este greu de crezut că binomul Năstase-Sandu va avea deschiderea faţă de unionişti pentru a pregăti o opoziţie închegată la regimul oligarhic al lui Plahotniuc, care în opinia mea, nu poate decât să se amuze la seria de declaraţii războinice rostite aproape zilnic la Chişinău.

Uciderea statului de drept şi compromiterea drumului european sunt cele două axe asupra căror au lucrat atent oamenii guvernării de mucava ai lui Plahotniuc, din momentul lichidării de pe scena politică de la Chişinău a liderului PLDM, Vladimir Filat, în ceea ce s-a numit „războiul Vlazilor“.

În momentul de faţă, Bucureştiul are altă agendă externă şi nu mai influenţează jocurile politice de la Chişinău, deşi liderii opoziţiei încă mai aşteaptă un sprijin concret. Din păcate, scandalul politic de la Bucureşti dintre cele două Palate (Cotroceni şi Victoria) pune cumva în umbră acţiunile liderilor politici de la Chişinău.

Citeşte analiza completă pe Jurnalistii.ro.