Războiul dintre Îngeri şi Demoni

Deunăzi, înainte să plec de la şcoală, mă opreşte preotul să-mi amintească ceva. De altfel, e unul dintre cei cu care stau de vorbă cu plăcere şi căruia îi spun şi „sărut mâna părinte”! Este pozitiv de cele mai multe ori, are soluţii şi explicaţii la multe fără să adopte tactica impunerii, aşa cum din păcate o fac mulţi dintre preoţi.

Are un atu! A fost profesor de matematică şi iubeşte ştiinţa la fel de mult ca şi religia. Ce credeţi că m-a întrebat?

Mărturisesc că m-a luat prin surprindere întrebarea, mai ales că eram în stare de convalescenţă după o luptă cu o viroză ce mi-a dat ritmul peste cap. Era starea aceea de „cred că sunt prin spaţiu”. Apropos! Fenomenal filmul „The Theory of everything”!

Doamna dirigintă, de ce nu aţi strâns cererile pentru opţiunea orei de religie!!! „Vai de mine, părinte, mă scuzaţi, dar de ce ar trebui să fac eu asta?” Ştiam că părinţii, nu-i aşa? Se pare că nu. Tot eu „Brutus”? Dar de ce tot eu? ; „Aşa sunt dispoziţiile”, zise părintele. „Şi pentru cei de clasa a XII-a?” întreb; „bineînţeles” mi se răspunde!

Recunosc că, perplexă şi rămasă în mijlocul drumului, fără să mă agit să verific cine a dat dispoziţia cu pricina, mă întrebam în gând şi apoi „aterizată” pe Pământ, vorbind: „de ce trebuie să adun EU de la părinţi aceste acorduri pentru clasa mea care va termina liceul şi mai are câteva săptămâni de şcoală”???  Oricum, din punctul lor de vedere ora de religie este o oră în regulă, dar care se adaugă la alte ore, în plus, ceea ce îi obligă să facă prezenţa şi nu să poată profita de acel timp învăţând la disciplinele pentru bacalaureat.

Dacă strâng aceste cereri, cine îmi promite că ora de religie va influenţa pozitiv comportamentul elevilor?

Cine îmi promite că nu voi mai auzi pe holuri sau pe străzi nicio înjurătură? Că nimeni, în pauze, nu va mai ţipa şi nu va mai da niciun picior în uşă? Că toate rugăciunile şi toate pildele îi vor determina să evite cafe barurile de peste drum şi păcănelele, situate fix la 3 minute de poarta şcolii? Cine îmi va promite mie că nu voi mai găsi cazuri de elevi care nu mai fac diferenţe între noţiuni biblice şi noţiuni ştiinţifice, fără explicaţii şi argumente, doar pentru că aşa a spus preotul?

Nu vorbesc de cei de la mine din clasă, vorbesc de cazuri generale şi din păcate, prea frecvente. Aceste cazuri au avut până acum ora de religie în orar, dar eu nu am văzut nicio evoluţie datorată acelei ore. Factorii care influenţează personalitatea elevului şi a tânărului sunt prea mulţi ca să depindă de ora de religie.
Evident că niciun preot nu-mi poate promite că m-ar ajuta pe mine ca diriginte să-mi fie mai uşor, că ar ajuta părinţii să le fie mai uşor. Nici preotul cu care am discutat şi nici elevii participanţi.

Totul ţine de bunul lor simţ, de voinţa personală, de decizie şi de conştiinţă. Adolescenţii sunt mai dificil de manipulat. Sunt imprevizibili. Dar aceeaşi oră de religie, totuşi, ar influenţa în bine sau în rău media generală, pentru că nu toţi profesorii de religie au aceeaşi părere despre desfăşurarea orei. Unii sunt mai exigenţi, chiar agresivi, alţii sunt mai indulgenţi şi nu toţi pun note mari. Şi atunci?

Dacă în aceeaşi scoală, spre exemplu, există doi profesori de religie, din care unul pune note mari şi celălalt note prea mici, ce să gândească elevul? Iar dacă cel care alege să facă ora de religie se trezeşte cu note mici, iar cel care nu participă deloc nu va fi influenţat de acea medie, care este cel avantajat? Cu siguranţă cel care nu participă, iar din punctul meu de vedere ar trebui să nu se mai pună note la această oră şi astfel toată lumea va fi mulţumită.

Traficul de influenţă în loc de mărţişor

Desigur, nu Religia este marea problemă, ci cel care o predă şi „bătălia” diferenţelor de opinie, părere pe care o am şi am auzit-o la mai mulţi. Religia în şcoală nu ar fi o problemă dacă cei care o transmit ar adopta strategii personalizate, fără impuneri, fără ameninţări, instrumente pedagogice adaptate vârstelor. În timpul orelor ar trebui să predomine lecţiile de etică, poveştile spuse altfel, soluţiile la conflictele vremurilor, explicaţiile corecte şi obiective, evitându-se astfel erorile scăpate prin manualele de religie.

Constituţional sau nu, ora de religie face sau desface acum norma cadrului didactic. Iar traficul de influenţă devine un fel de „mărţişor”. Dacă preoţii mai au şansa la un „codru de pâine de mâncat la biserică”, multe doamne profesoare,  care nu vor putea sluji în biserică, vor risca să rămână fără ore. Şi atunci? Ce e de făcut? Ar putea deveni mai bune?

Sub presiune psihică, cedăm şi trecem la ameninţări punând în balanţă alternativele: Înger sau Demon?

Mi-a atras atenţia o postare pe o reţea socială, preluată de un prieten blogger, aceasta fiind una dintre multe altele sesizări ale părinţilor cu privire la comportamentul celor care riscă să-şi piardă orele. Războiul dintre „religioşi” şi restul lumii a început.

Sindicate, asociaţii de părinţi pro sau contra, elevi, profesori, care mai de care cu argumente puternice sau slabe. Ce va ieşi? Vom vedea!

Un alt amic, astăzi şi nu numai astăzi, s-a revoltat pe lipsa de tact a celor care vor să convingă despre adevărul suprem şi părerea lui mi s-a părut numai bună de postat şi aici: „Mă uit la NOI, cei care NU AM FĂCUT religie în şcoli şi văd oameni normali, generaţia de aur, generaţia cu cheia la gât. Şi mă mai uit la cei care AU FĂCUT Religie de ceva timp, de ceva ani buni, după revoluţie încoace. ”Generaţia Facebook şi iPhone”. Cu ce a ajutat Religia? Cu nimic, ba dimpotrivă, depravarea a ajuns la cote maxime. Cu tot cu Religie în şcoli. Cine înţelege că nu Religia şi credinţa te formează ca om normal, acela e om mare. Conştiinţa şi moralitatea omului sunt cu mult mai presus decât Religia şi credinţa”, spune T.J. pe facebook, un om care iubeşte ciclismul, ceaiul cu lămâie şi vârfurile montane care sărută cerul.

Cu sau fără religie, Dumnezeu nu e la biserică şi nici la ora de religie. EL este peste tot, important este să-l vezi. Până una alta, mă pun sa dau nişte telefoane să strâng la timp „mărţişoarele” formulare, cu acorduri sau dezacorduri privind ora de religie. DEH! Mai e puţin până pe 6 martie!

Îngerii să fie albi şi demonii să fie roşii?