Războiul din Iran: O nouă criză a petrolului ca în anii 70?
0Petrol mai puțin, benzină mai scumpă, piețe nervoase. Războiul din Iran trezește amintiri din anii 1970. La acea vreme, economia germană a alunecat într-o stagflație. Cât de gravă este situația astăzi, în realitate?
Se vor mai plimba din nou pietoni pe autostrăzile germane? Situația actuală din Orientul Mijlociu și creșterea puternică a prețurilor la petrol amintesc de cele două crize petroliere din 1973 și 1979. Atunci, statele arabe producătoare de petrol și-au redus oferta, iar prețurile au explodat. Multe țări occidentale au fost nevoite să introducă măsuri de economisire. Germania a decis, printre altele, patru duminici fără mașini. Cum stau lucrurile astăzi?
Ne aflăm în fața ”celei mai mari amenințări la adresa securității energetice din istoria omenirii”, a declarat luni Fatih Birol, la National Press Club of Australia. Directorul Agenției Internaționale pentru Energie (IEA) consideră criza din Orientul Mijlociu mai gravă decât cele două șocuri petroliere din 1973 și 1979 la un loc. Atunci era vorba de ”aproximativ cinci milioane de barili de petrol pe zi care lipseau”, spune Birol. ”Astăzi este vorba de unsprezece milioane de barili pe zi”.
Reprezentantul IEA evaluează la fel de sumbru și evoluția pieței gazelor. Birol a apreciat că, în comparație cu situația de după atacul Rusiei asupra Ucrainei din 2022, cantitatea de gaz care lipsește la nivel global s-a dublat.
În anii 1970, reducerea ofertei de țiței a dus la creșterea prețurilor la petrol și, implicit, la alte bunuri, alimentând inflația. În același timp, producția industrială și creșterea economică în țările industrializate au scăzut. Germania a intrat într-o stagflație.
Prețurile petrolului nu au crescut la fel de mult ca în anii 1970
Din cauza actualului război cu Iranul, oferta de petrol s-a redus cu aproximativ opt procente, din cauza închiderii Strâmtorii Ormuz. În anii 70, ”oferta globală de petrol scăzuse doar cu aproximativ cinci procente. Din acest punct de vedere, șocul este într-adevăr mai pronunțat decât în 1973–1974”, observă Klaus-Jürgen Gern de la Institutul pentru Economie Mondială din Kiel.
Diferența decisivă față de anii 1970 este că de atunci prețurile petrolului au crescut de mai multe ori, explică Gern. ”Din 1973 în 1974, prețurile petrolului s-au cvadruplat. În 1979 s-au triplat din nou”, spune economistul, într-un interviu pentru DW. Deși embargoul a fost ridicat la începutul lui 1974 și oferta de petrol chiar a crescut, OPEC a menținut prețurile ridicate în restul deceniului – cu efecte corespunzătoare asupra economiei mondiale.
Astăzi situația este diferită. „Prețuri ale petrolului de peste 100 de dolari am mai văzut ocazional, cel mai recent după invazia Rusiei în Ucraina”, amintește Gern. Dar și în 2007, 2008 și după 2011 prețurile au atins astfel de niveluri. „Prin urmare, aceasta nu este o lume nouă. În anii 1970 era diferit. Țările consumatoare se confruntau cu prețuri pe care nu le mai văzuseră”. Și nu se știa cât timp vor rămâne ridicate.
Se adaugă faptul că actualele prețuri ridicate ale petrolului sunt cauzate de scăderea ofertei. Această scădere este provocată de blocarea Strâmtorii Ormuz și de reducerea producției, nu de distrugeri de război care să facă producția imposibilă.
De aceea, se poate presupune că atât oferta, cât și prețurile vor reveni la nivelurile de dinainte de război odată ce conflictul se va încheia, crede Gern. Și Deutsche Bank Research afirmă: piețele nu anticipează în prezent un șoc petrolier de durată.
Infrastructura energetică afectată sau oprită
Există însă deja unele pagube provocate de atacurile iraniene. Peste 40 de instalații energetice în nouă țări din Orientul Mijlociu au fost grav avariate, punctează Birol. Chiar dacă războiul s-ar încheia și navele ar putea traversa din nou Strâmtoarea Ormuz, ar fi nevoie de ”mult timp” pentru ca zăcămintele de petrol și gaze avariate sau oprite să fie repuse în funcțiune. ”Pentru unele va dura șase luni, pentru altele mult mai mult”, a estimat Birol, citat de Financial Times.
De exemplu, Qatarul a anunțat că, doar din cauza atacurilor iraniene asupra celui mai mare complex de gaz natural lichefiat (LNG) din lume, livrările ar putea scădea cu 17% pentru trei până la cinci ani.
Christoph Rühl, de la Universitatea Columbia din New York, relativizează aceste afirmații. El consideră că abia dacă blocada Strâmtorii Ormuz va dura mai mult și vor fi distruse mai multe instalații petroliere vom intra într-o criză severă. În cazul Qatarului, Rühl subliniază că aproximativ 20% din gazul mondial provine de acolo. Astfel, doar patru procente din cantitatea globală de gaz ar fi afectate de pagubele din Qatar.
Măsuri de urgență menite să potolească ”foamea” de petrol
De asemenea, contează faptul că piața petrolului este astăzi mult mai diversificată decât în anii 1970. Dacă în 1973 statele OPEC furnizau peste jumătate din petrolul brut al lumii, astăzi ponderea lor este de puțin peste 36%. Statele Unite erau deja atunci cel mai mare producător de petrol și au rămas și astăzi. În ultimii zece ani însă, și-au crescut semnificativ producția și au furnizat aproape integral (90%) creșterea suplimentară a ofertei de petrol pe piața mondială.
În ciuda crizelor din anii 1970, care au făcut Occidentul să resimtă dureros dependența de Orientul Mijlociu și de petrolul acestuia, cererea globală de țiței a continuat să crească. Dacă în 1973 oferta globală era sub 60 de milioane de barili pe zi, în 2022 a ajuns la aproape 94 de milioane de barili pe zi.
Pentru a securiza această cerere, au fost însă adoptate măsuri de urgență și au fost constituite rezerve de petrol. Aceste rezerve globale au atins la începutul acestui an 8,2 miliarde de barili, cel mai ridicat nivel din februarie 2021, potrivit IEA.
Acestea permit compensarea actualelor pierderi de ofertă din Orientul Mijlociu. O parte din rezerve a fost deja eliberată pentru a limita deficitul de petrol din regiune de la unsprezece milioane de barili pe zi la opt milioane de barili pe zi. Pentru a atenua penuria, Statele Unite au suspendat temporar și sancțiunile asupra petrolului rusesc și iranian aflat deja pe mare.
Potrivit Commerzbank Research, tocmai aceste rezerve explică de ce prețul petrolului nu a crescut și mai mult, deși piața pare să fi anticipat, cel puțin temporar, un război care ar putea dura câteva luni. În ultimii zece ani, statele membre ale IEA au constituit și rezerve mai mari de gaze pentru a face față eventualelor penurii.
Totul depinde de durata războiului cu Iranul
”Dacă ne uităm la stocurile din țările OECD, atât cele comerciale, cât și cele strategice, acestea ar putea compensa pierderea livrărilor de petrol prin Strâmtoarea Ormuz timp de aproximativ nouă luni”, a explicat pentru DW Carsten Fritsch, analist de materii prime la Commerzbank. Și China a acumulat rezerve strategice și comerciale care ar putea acoperi necesarul de import din Orientul Mijlociu pentru aproximativ șapte luni, potrivit lui Fritsch.
Cât va dura războiul cu Iranul rămâne complet neclar. Deși Donald Trump a declarat recent că există discuții ”productive” cu Iranul, acestea au fost negate de Teheran. Prin urmare, este incert cum vor evolua pe termen lung oferta de petrol și gaze.
Chiar dacă situația nu este, deocamdată, la fel de gravă ca în anii 1970, economia resimte deja efectele războiului: ”Vom vedea două lucruri: inflația va crește pe termen scurt, iar producția va fi afectată, deoarece consumul de petrol va fi redus acolo unde este posibil”, anticipează Gern.
În timp ce în Germania toate vehiculele circulă în continuare pe autostrăzi, unele țări au introdus deja măsuri de economisire a energiei. De exemplu, Pakistanul le-a cerut fanilor celui mai important turneu de cricket să rămână acasă și să urmărească meciurile la televizor, pentru a economisi combustibil. Astfel, Pakistan Super League, cel mai mare eveniment sportiv al țării, se desfășoară anul acesta exclusiv online.