Interviu Povestea unui român care intră în cursa pentru administrația daneză. Valentin Vorobăț: „A fost un adevărat șoc”

Într-o Danemarcă în care tot mai mulți români își construiesc un nou acasă, Valentin Vorobăț se remarcă prin implicarea sa constantă în viața comunității din Skive. Lider al unei asociații nonguvernamentale active și voce respectată în rândul expaților, el a decis să candideze la alegerile locale pentru a aduce în administrație preocupările și nevoile celor care trăiesc între două culturi. Cu o viziune orientată spre integrare, responsabilitate civică și dialog intercultural, Valentin își propune să devină un liant între români, danezi și autoritățile locale. În interviul de mai jos, el vorbește despre prioritățile sale, valorile care îl ghidează și despre ce pot învăța comunitățile unele de la altele într-un oraș în plină transformare.

Ciprian Apetrei: Cum ai ajuns să te stabilești în Skive și ce te-a determinat să te implici activ în viața comunității locale?

Valentin Vorobăț: Am ajuns în Danemarca în anul 2010. Din cauza crizei financiare nu îmi găseam un loc de muncă în România, iar astfel am decis să plec. A fost un adevărat șoc cultural pentru mine: veneam din Iași, un oraș cu aproximativ 350.000 de locuitori la vremea respectivă, și am ajuns pe Langeland. O insulă micuță, cu doar două magazine care erau închise duminica.

După șase luni petrecute acolo, m-am mutat în Christiansfeld, în sudul Danemarcei. Acolo am stat trei ani, timp în care am lucrat la o fermă de porci și tot acolo am cunoscut-o și pe soția mea. După un timp, soția și-a găsit de lucru în Skive, așa că ne-am mutat aici. Este un oraș cu aproximativ 45.000 de locuitori, situat în centrul Danemarcei, în regiunea Midtjylland.

Am ales să mă implic activ în comunitatea locală pentru că m-am săturat să particip la întâlniri cu danezii fără să simt că aduc o contribuție reală. Mi-am dorit să fac parte din schimbare, să mă conectez cu oamenii de aici și să las ceva pozitiv în urma mea.

Ce te motivează să candidezi la alegerile locale și care a fost momentul în care ai simțit că acesta este pasul firesc pentru tine?

În ultimii patru ani am organizat numeroase evenimente culturale, precum Ziua Națională a României, care anul acesta a ajuns la ediția a patra. Am organizat serate muzicale în care am promovat artiști români stabiliți și activi în Danemarca, ateliere de încondeiat ouă împreună cu maicile de la mănăstirea din Ikast, iar în această perioadă au avut loc în Danemarca și piese de teatru românești, pe care le-am sprijinit și promovat în comunitate.

Am colaborat cu diferiți actori locali din Skive: diverse biserici, instituții culturale și chiar cu Școala de Muzică. În tot acest timp am descoperit că sunt multe lucruri care, în Skive, ar putea fi făcute mult mai bine. Acesta ar fi primul motiv pentru implicarea mea.

Al doilea motiv ține de lipsa unei voci pentru comunitatea internațională. Nu suntem auziți; nu avem reprezentare. Și mi-aș dori să schimb acest lucru. Străinii — nu doar românii — venim cu alte culturi și cu alte sisteme, precum sistemul educațional. Aici, procesul de învățare este abordat mult mai relaxat: Copii nu sunt învățați sa scrie de mana ci doar cu litere de tipar, părinților li se spune să nu îi corecteze pe copii când citesc greșit, ci să îi lase să progreseze în ritmul lor; iar temele aproape că nu există.

Când ajungem aici și copiii ajung la vârsta școlară suntem adesea luați prin surprindere. De aceea, mi-aș dori să le explic părinților străini cum funcționează sistemul danez, să îi ajut să se adapteze, să evităm presiunea inutilă asupra copiilor și, în același timp, să vedem dacă anumite aspecte din România ar putea fi implementate și aici, pentru că unele ar funcționa foarte bine.

Care sunt cele trei priorități ale tale pentru dezvoltarea orașului Skive în următorii ani?

Primele trei priorități pentru orașul Skive sunt infrastructura, structura școlară și zona internațională.

În ceea ce privește infrastructura, mi-aș dori să dezvoltăm legăturile către celelalte orașe, precum și drumul către autostradă, pentru că, de când suntem în Skive, din 2013, nu s-a făcut nimic, deși se vorbește în fiecare an despre acest lucru.

Al doilea lucru: mi-aș dori să se ia o decizie clară în privința școlilor din Skive, pentru că anul acesta s-au născut aproximativ 350 de copii, care sunt împărțiți în 20 de școli — ceea ce este imposibil de gestionat. Sunt școli în care există doar 45 de elevi de la clasa 0 până la clasa a 6-a. Nu mi se pare corect să ai clasele 0, 1, 2 și 3 împreună în aceeași sală.

Și a treia prioritate: trebuie să oferim o voce internaționalilor, pentru că în prezent nu o avem. Ar trebui să lucrăm mai mult la includerea lor în societatea daneză, să-i încurajăm să participe, să voteze, să-i informăm despre democrație și despre cât de important este să iasă la vot.

Conduci o asociație nonguvernamentală foarte activă. Care consideri că sunt cele mai importante rezultate ale acestei activități și ce ai învățat din ea?

Cred că cel mai mare rezultat de până acum este faptul că am reușit să pun Skive pe hartă, prin activitatea Asociației Culturale Româno-Daneze din Skive, care are deja patru ani de experiență.

Primul nostru eveniment important a fost organizarea Zilei Naționale a României pentru prima dată în Danemarca, cu o prezență de peste 350 de persoane. Astăzi am ajuns la a patra ediție a Zilei Naționale, la care participă români din toată Danemarca. De exemplu, anul acesta, pentru prima dată, s-au înscris 15 antreprenori români — unii încă din vară — ceea ce pentru mine este o mare bucurie.

Un alt rezultat important îl reprezintă toate atelierele dedicate copiilor români: ateliere de încondeiat ouă, ateliere de olărit organizate în cadrul Zilei Naționale, întâlniri cu scriitori români pentru copii, precum Ioana Chicet Macoveiciuc aka Prințesa Urbană, Simona Epure sau Andreea Iatagan, dar și cu scriitori contemporani precum Viorel Ilișoi sau Cătălin Mihai Ștefan.

Au existat și evenimente de mare impact, precum întâlnirea cu Virgil Ianțu și cu terapeuta Ioana Vîlcu Bucutea cu titlul „Copiii spun. Părinții ascultă", care a avut un succes  atât de mare că îl vom repeta anul viitor, în ianuarie.

La nivel personal, cel mai mare și mai important proiect rămâne concertul cu Subcarpați — cel mai amplu eveniment de până acum, la care am lucrat nu mai puțin de patru ani.

Cum ai vrea să reprezinți comunitatea românească în consiliul local și prin ce crezi că îi poți da o voce mai puternică?

Sunt multe rezultate, iar importanța lor depinde de perspectiva din care privești lucrurile, însă acestea sunt câteva dintre cele mai semnificative. Dacă voi fi ales în Consiliul Local din Skive, îmi doresc să fiu vocea tuturor internaționalilor care trăiesc aici, nu doar a comunității românești.

Ceea ce mi-am propus să fac, și ceea ce voi continua să fac în dialogul meu cu Primăria Skive, este ca, în primul rând, Etnisk Råd (Consiliul Etnic) să fie puternic, să aibă o voce și să aibă responsabilități clare, cum ar fi, de exemplu, organizarea unui festival al internaționalilor.

În al doilea rând, mi-aș dori să existe un program sau un consilier care să discute cu familiile de internaționali din Skive și să le explice mai multe despre sistemul de învățământ și modul în care acesta funcționează, având în vedere diferențele mari dintre sistemul de acasă și cel de aici.

Dacă voi fi ales, va trebui să lucrez pentru întreg Skive și nu doar pentru comunitatea românească.

Mi-aș dori, de asemenea, să aduc mai mult în lumină faptul că în Skive se află casa memorială a scriitorului danez Jeppe Aakjær, care a luptat pentru dreptul la vot.

Cum vezi colaborarea dintre autoritățile locale și organizațiile civice? Ce poate fi îmbunătățit pentru ca toți expații să se simtă incluși?

Foarte bună în general. Am să încep cu un exemplu: în Glyngøre, un oraș mic, cu 1500 de locuitori, sunt 19 asociații, foarte multe. Relațiile dintre asociații și autoritățile locale sunt foarte bune. Primăria ajută cu bani, locații și know how diferitele asociații.

A doua întrebare este foarte dificilă, deorece în primul rând trebuie că și expatii să dorească includerea.

Ca un exemplu, am fost la diferite dezbateri electorale. Și surprinzător am fost singurul internațional prezent la acestea. Întrebarea care se pune aici ar fi: Cine a greșit? Primăria, scoala de limbă, societatea în general? De ce nu vin mai mulți internaționali la aceste dezbateri?

După ce se vor termina aceste alegeri, voi propune un proiect primăriei sau consiliului etnic, un program prin care să promovăm politica locală și votul.

Ce valori personale te ghidează în activitatea publică și cum se reflectă ele în modul în care îți propui să servești comunitatea?

Cred că cele mai importante valori pe care le-am demonstrat până acum sunt determinarea și perseverența. De-a lungul timpului a trebuit să o iau de la zero din toate punctele de vedere: limba, mentalitatea, modul de lucru și legislația.

Înainte să ajung în Danemarca am avut doar joburi de birou: am fost agent de vânzări pentru revista Terra Lux, șef de coloană la firma de drumuri și poduri Drum Trans Mixt, care mai târziu a devenit 5D Concept. Ultimul meu job înainte de a pleca din țară a fost în Turcia, unde lucram că vânzător de bijuterii și vindeam piese în valoare de câteva mii de euro pe zi.

Apoi am ajuns „la coada vacii”, cum se spune la noi — eu, care nici măcar nu mergeam des la țară, crescut în Iași „pe macadam”, cum glumim noi. Nu am muls o vacă în viața mea. Și totuși m-am trezit lucrând la o fermă de vaci pe o insulă cu doar câteva sute de locuitori.

A trebuit să mă adaptez rapid la mentalitatea nordică, care este mai rece și mai puțîn prietenoasă față de ceea ce eram eu obișnuit. Chiar dacă zâmbesc mult, danezii nu devin prieteni imediat. Apoi a venit adaptarea la frig, la zilele fără soare și la verile în care aproape că nu se întunecă.

Nu știu dacă poate fi numită o „valoare”, dar faptul că sunt internațional îmi permite să înțeleg direct problemele cu care se confruntă străinii aici. Și de aceea îmi doresc o schimbare. Vreau să avem o voce.

Ce mesaj ai pentru românii și ceilalți expați din Skive care își doresc o reprezentare autentică în administrația locală?

Primul lucru este ca oamenii să iasă la vot. Acesta este primul pas. Fie că mă vor vota sau nu — deși mi-aș dori să pună X în dreptul meu — cel mai important este să voteze. Dacă vor ieși la vot în număr mare, atunci eu voi avea puterea și legitimitatea necesare pentru a mă lupta cu Primăria și pentru a cere drepturi pentru internaționali.

Știu că mulți, în special românii, sunt sătui de politică și de vot, mai ales în ultima perioadă. Dar aici lucrurile sunt diferite și este important să iasă la vot.

Mai am încă un mesaj, și acesta este foarte important: deși candidez din partea Partidului Social-Democrat, vreau să subliniez că nu are nicio legătură cu PSD din România. Nu este același lucru.

Ce putem învăța de la sistemul politic danez?

În primul rând, cred că cea mai mare diferență este modul în care se desfășoară campania electorală. Am rămas surprins de faptul că în fiecare localitate din Skive, precum și în orașul Skive, se organizează dezbateri electorale la care sunt invitate toate partidele. Iar la fiecare dezbatere participă în jur de 150–200, uneori chiar 300 de oameni.

Campania este complet diferită față de cea din România, atât ca atmosferă, cât și ca mod de organizare.  În 1954, Danemarca aveau drept de vot aproximativ 54% din totalul populației. Astăzi, la alegerile locale merg la vot aproximativ 72% dintre cetățeni — procent afectat în principal de faptul că mulți internaționali nu votează. Iar la alegerile parlamentare procentul depășește adesea 80%. La ultimele alegeri au fost 84,12%. Deci, ce am putea noi învăța de la ei, când aici democrația chiar funcționează?

În inchere aș dori să fac câteva precizări legate de ce îmi doresc să fac o schimbare în sociatatea daneză, în special cea din Skive.

Eu vin din România, soția mea este din Ucraina, ne-am întâlnit aici și ne am căsătorit în 2012. Copilul nostru Victor Christian este născut aici, el se simte danez, dar cu educație din trei țări, România, Ucraina și Danemarca. Dacă intre România și Ucraina mai găsim cât de cât asemănări, intre România, Ucraina și Danemarca asemănările sunt aproape nule, de la sistemul de educație școlară la educația de acasă, la diferențele de mâncare și așa mai departe.

În orașele mici, cum este Skive, danezii nu neapărat că sunt xenofobi, dar nu sunt obișnuiți cu străinii în afara serviciului, pentru că nici nu încercam să ne integrăm în societatea daneza. Astfel, atunci când eu, de exemplu, îmi expun o părere care este cu totul diferită fata de cea daneză, apar privile întrebătoare.

Vreau ca Victor să nu aibă parte de aceste priviri și să își poată expune părerea liber și deschis. În schimb, în orașele mari precum Copenhaga sau Aarhus, orașe universitare, nu mai este această problemă, deorece sunt foarte mulți străini și majoritatea danezilor s-au obișnuit cu ei.