Patru ani de război, patru cărți...
0Cronica unui război este o poveste în orb, pentru că nu știm decât jumătate din adevăr, partea în care îi vedem consecințele, distrugerile, suferințele. De ce a trebuit să se ajungă aici? Nu exista o altă cale? Sunt întrebări care vor rămâne, pentru totdeauna, fără răspuns.
...și numărătoarea continuă.
Multă lume, inclusiv eu, a crezut că vânzoleala războinică din estul Ucrainei nu va dura prea mult, cine se mai apucă aventuri violente în zilele noastre?
Doar suntem într-o lume globalizată, dacă avem o problemă cu cineva, un străin, un vecin, un frate, sunt atâtea posibilități pentru a calma spiritele, atâtea canale de legătură pentru a țipa unul la altul până hotărâm că e de ajuns, atâtea instituții serioase la care ne putem înfățișa și cere dreptate.
Sfântă naivitate!
Au trecut opt decenii de pace – imperfectă, dar adevărată - și nu am învățat nimic.
După atâta timp în care am gustat și mierea și laptele unei lungi perioade de construcție, descoperim cu stupefacție că marile decizii pe care le iau liderii zilelor noastre, cele care deschid din nou cutii în care au stat ascunse forțe întunecate, se iau în fața oglinzii.
Patru ani de război și confruntarea se poartă ca în prima zi, cu aceeași ferocitate și dezinvoltură distructivă, cu aceeași nepăsare față de viețile oamenilor, ale satelor și orașelor.
Cronica anului de război 2025 se intitulează ”Al doilea călăreț al Apocalipsei*”, o trimitere directă la Cartea Apocalipsei / Revelația și la cei patru mesageri ai dezastrelor viitoare.
Cel de-al doilea călăreț este războiul, culoarea roșie, a sângelui vărsat inutil, fiind, desigur, cea mai potrivită pentru înfățișarea lui în fața lumii căreia îi prevestește sfârșitul.
De-a lungul timpului, am mai folosit titluri cu trimiteri biblice, uneori pentru a întări îngrijorările și provocările existențiale ale unui conflict, cel din Ucraina, pe care toți cei implicați declară că nu l-au dorit, dar din care aceiași nu găsesc o cale de ieșire.
Niciodată, însă, nu a fost mai apăsătoare ca în aceste zile de început de aprilie 2026, senzația că suntem atât de aproape de aceste imagini și proiecții de sfârșit de lume.
Și că pe zidul alb al planetei se proiectează un film alb negru, fără sonor, la care suntem spectatori aduși cu forța ca să aplaudăm atunci când rola de celuloid își încheie povestea de spus.
Și în sala largă de sub Calea Lactee se face brusc întuneric.
Patru ani de război, iar pentru cel scurs în interiorul anului 2025, cronica de conflict a cuprins următoarele capitole:
1. Căminul de bătrâni
2. Talk is cheap
3. Sirena de armistițiu
4. De jure și de facto
5. Negocieri cu armistițiul la tâmplă
6. Varianta Vietnam
7. Viitorul din Vogue
8. Septembrie, când vine iarna
9. Telegramă pe stil vechi
10. Cancelarul
A fost un an, 2025, în care multe s-au schimbat în războiul din Ucraina, dar și multe au rămas la fel.
Dintre cele care au continuat evoluțiile din anii anteriori, se pot număra:
· armata ucraineană a continuat să funcționeze pe principiul recrutărilor forțate, ceea ce a dus menținerea unei rate crescute de dezertori și ”refuznici”, a unei nemulțumiri aproape generalizate față de structurile de recrutare;
· s-au accentuat dezechilibrele sociale, iar menținerea solidarității politice a rămas o provocare peste care s-a trecut doar datorită stării de război;
· a continuat transformarea modului de purtare a războiului, dronele de luptă și-au menținut autoritatea asupra câmpului de luptă, ceea ce a dus la o anumită stagnare a liniilor de front, care au devenit hașuri late de zeci de kilometri pe harta războiului;
· în aceste condiții, ambele părți au continuat războiul de la distanță, lovind metodic ținte din adâncime pentru a pune la încercare reziliența inamicului, a continuat și războiul împotriva infrastructurii energetice și industriale, mai ales din partea Rusiei, Kremlinul fiind fidel, încă, unui război de uzură care să provoace, la un moment dat, ruperea echilibrului, înfrângerea voinței Kievului.
Între evoluțiile ”de noutate” ale conflictului se pot număra, de asemenea:
· schimbarea ”sponsorului” de partea ucraineană, alegerile prezidențiale din SUA aducând la Casa Albă o administrație care a scos Ucraina dintre prioritățile de politică externă;
· preluarea de către partenerii europeni, a poverii financiare, parțial și militare, de sprijinire a Kievului;
· executarea de către Kiev a unor lovituri la limita riscului strategic, ținând cont că Rusia este putere nucleară, în speranța unei riposte care să readucă acest conflict pe agenda Washingtonului: atacarea uneia din componentele triadei nucleare, lovirea uneia din reședințele prezidențiale ruse, locație în care se află și un centru de comandă. Efectele au fost spectaculoase propagandistic, dar Rusia a amortizat loviturile și a continuat în ritmul propriu;
· reînceperea unui proces de negociere directă cu Kremlinul, atât la nivel înalt, cât și la cel tehnic. Deși a debutat furtunos, rezultatul este la acest moment unul pe linia scrierii shakespearene ”Much Ado About Nothing” / ”Mult zgomot pentru nimic”, războiul dovedindu-se un nod prea complicat, dintr-un material prea rezistent, pentru a fi tăiat dintr-o singură lovitură;
· ”curățirea” echipei prezidențiale de la Kiev, structurile anti-corupție create cu sprijin occidental după 2014 eliminând și ultimii parteneri ai președintelui Zelenski din ”echipa de vis” cu care acesta și-a început ascensiunea politică. ”Ultimul mohican” al echipei producătoare a ”Slujitorului poporului” este încă acolo, participant neobosit la noul sezon al spectacolului de război.
Începând din anul 2025, nici măcar acest spectacol nu mai este singur, s-a găsit un nou platou de filmare în Orientul Apropiat și în cel Mijlociu, trăim vremuri în care războaiele sunt la mare căutare, apar ușor și se opresc greu.
Chiar dacă petrolul face flăcările războiului din Orient mult mai înalte și mai spectaculoase, focul continuă să ardă și în Ucraina, mocnit și acoperit de cenușa deja strânsă în patru ani de distrugeri insistente produse de două armate de școală veche.
Care continuă să scrie cu carne și sânge, cronica distrugătoare a unui război început într-o dimineață de februarie 2022.
*Al doilea călăreț al Apocalipsei / Laurențiu Sfinteș, Editura Militară, 2026
Cartea este suma însemnărilor analitice apărute pe platforma online de opinii a publicației ”Adevărul”. Mulțumesc redactorilor și tehnicienilor care au contribuit la acest demers de lungă durată.