Stabilită în Liban din 1988, Anca Cheaito este una dintre cele mai vizibile și dedicate voci ale comunității românești din această parte a lumii. Originară din Iași, s-a integrat profund în societatea libaneză, păstrând în același timp o legătură vie și activă cu rădăcinile sale. De peste trei decenii, trăiește în Beirut, unde predă limba franceză și coordonează proiecte culturale și pedagogice la prestigiosul liceu Amlieh, o instituție cu o tradiție de peste 100 de ani.

Pe lângă activitatea didactică, Anca Cheaito s-a remarcat prin eforturile constante de a promova limba și cultura română, atât în rândul copiilor români din diaspora, cât și al elevilor libanezi, în cadrul unor inițiative susținute de Ambasada României și Institutul Cultural Român.

În calitate de președintă a Asociației România Levant și fondatoare a revistei Orient Românesc – publicație ajunsă deja la opt ani de existență – Anca Cheaito este una dintre cele mai articulate voci ale identității românești în diaspora levantină. În interviul de față, acordat pentru Adevărul, ea vorbește despre misiunea revistei, despre provocările comunității românești din Liban, dar și despre modul în care cultura română reușește să se exprime și să creeze punți într-un spațiu multicultural și complex cum este cel libanez.

Ciprian Apetrei: Cum s-a născut revista „Orientul românesc”, în contextul comunității românești din Liban?

Anca Cheaito: Revista “Orient Românesc” s-a născut dintr-o nevoie profund resimțită de comunitatea românească din Liban: aceea de a avea o voce scrisă în limba română, un spațiu de comunicare și de afirmare identitară într-un context multicultural și complex. Apărută pentru prima dată în decembrie 2018, lansarea revistei a coincis simbolic cu un moment de mare însemnătate națională, Centenarul Marii Uniri a României, marcând astfel nu doar o celebrare a trecutului, ci și un pas important spre consolidarea prezenței culturale românești într-o zonă a lumii cu o identitate aparte, cum este Orientul Mijlociu.

Comunitatea românească din Liban este formată din oameni care, deși trăiesc departe de țară, păstrează în suflet limba, cultura și tradițiile românești. Într-o țară precum Libanul - cu o istorie milenară, cu o mare diversitate etnică și religioasă, dar și cu o deschidere naturală spre Europa și spre culturile arabe - se simțea tot mai mult nevoia unei platforme interculturale. Revista noastră, “Orient Românesc” s-a născut tocmai din acest context și cu această misiune: de a fi o punte între România și Liban, între cultura românească și cea orientală, între trecut și prezent, între diaspora și rădăcinile sale.

Revista nu este doar un instrument de informare sau de promovare a valorilor naționale românești; ea este și o formă de dialog deschis, un loc de întâlnire între români și libanezi, între tradiții, obiceiuri, perspective. Este un spațiu în care limba română nu este doar păstrată, ci și cultivată și transmisă mai departe, mai ales generațiilor tinere născute sau crescute în afara granițelor României.

Prin articolele sale, “Orient Românesc” promovează limba, istoria, literatura, tradițiile și valorile românești, dar totodată deschide ferestre către cultura libaneză și cea a Orientului Mijlociu. Se adresează în primul rând românilor din Liban și din regiune, dar și publicului libanez interesat de România, oferind astfel o platformă de cunoaștere reciprocă și de apropiere culturală.

Într-un context global în care identitatea națională este adesea supusă presiunilor uniformizării, apariția acestei reviste considerăm noi, reprezintă un act de rezistență culturală, dar și un gest de deschidere și de cooperare. Prin “Orient Românesc”, comunitatea românească din Liban dovedește că valorile românești pot fi păstrate, promovate și făcute cunoscute într-un spațiu multicultural, contribuind astfel la consolidarea imaginii României în lume și la construirea unor punți de înțelegere și respect reciproc între popoare.

Cât de activă și coerentă este comunitatea românească în Liban? Ce rol are revista în această dinamică socială?

A. C: Comunitatea românească din Liban este una relativ mică numeric, aproximativ 1500 de personae, dar activă și bine închegată din punct de vedere social și cultural. Formată din cetățeni români stabiliți în Liban în urma căsătoriilor mixte, a oportunităților de muncă sau din motive personale, această comunitate se remarcă printr-un efort constant de a-și păstra identitatea națională și de a menține legătura cu valorile românești.

Deși membrii comunității sunt răspândiți în diferite orașe ale Libanului și vin din medii socio- profesionale diverse, ei sunt uniți de dorința de a-și transmite limba, cultura și tradițiile copiilor lor și de a reprezenta cu demnitate România într-o țară cu o cultură profund diferită, dar primitoare.

În acest context, revista “Orient Românesc” joacă un rol esențial în coagularea acestei comunități. Ea acționează ca un liant social și cultural, contribuind la menținerea coeziunii și la încurajarea implicării membrilor comunității în activități culturale, educative și sociale. Publicația oferă un spațiu în care românii din Liban se pot regăsi, pot afla informații relevante despre evenimente, pot citi materiale despre istoria și tradițiile românești, dar și despre actualitatea din România și Liban.

Mai mult decât atât, “Orient Românesc” încurajează participarea activă a comunității: publicarea de articole, povești de viață, creații literare, interviuri cu români din Liban şi din diaspora sau prezentarea unor inițiative de succes. În acest fel, revista nu este doar un instrument de informare, ci și un catalizator al vieții comunitare, oferind vizibilitate și un sentiment de apartenență.

În plus, revista contribuie și la vizibilitatea comunității românești în spațiul public libanez, prin articole și materiale care prezintă România și valorile sale culturale într-o manieră accesibilă publicului local. Astfel, “Orient Românesc” devine un ambasador cultural, promovând un dialog intercultural autentic și consolidând relațiile româno-libaneze la nivel uman și cultural.

Prin activitatea sa constantă și prin mesajele pe care le transmite, revista sprijină eforturile comunității românești de a rămâne unită, activă și mândră de originile sale, în același timp adaptându-se realităților și valorilor mediului în care trăiește.

Într-un spațiu atât de complex cultural și politic cum este Libanul, cum ați definit misiunea revistei?

A. C: Libanul este un spațiu cu o identitate culturală profundă și un context politic sensibil, unde conviețuiesc numeroase comunități etnice și religioase, fiecare cu tradiții, limbi și perspective diferite. Această diversitate conferă țării o bogăție spirituală remarcabilă, dar și o serie de provocări în ceea ce privește coeziunea socială și dialogul intercultural. Într-un astfel de context, misiunea revistei “Orient Românesc” a fost gândită cu grijă, într-un spirit de respect, deschidere și responsabilitate culturală. Misiunea revistei se articulează în jurul a trei direcții fundamentale:

Păstrarea și promovarea identității românești în diaspora - Într-un mediu în care valorile locale și influențele regionale sunt foarte puternice, revista își asumă un rol esențial în conservarea limbii, tradițiilor, istoriei și culturii române. Ea se adresează românilor din Liban - adulți, tineri și copii, oferindu-le conținut în limba română, materiale educative, evocări culturale și repere identitare care să le mențină viu sentimentul apartenenței la valorile naționale românești.

Crearea unui spațiu de dialog intercultural - Conștientă de realitățile societății libaneze, revista “Orient Românesc” și-a definit misiunea nu doar ca o publicație internă pentru comunitatea românească, ci și ca o platformă de deschidere către cultura orientală, către valorile și frumusețea tradițiilor locale. Astfel, revista își propune să construiască punți între cele două culturi - română și libaneză - promovând respectul reciproc, cunoașterea și aprecierea diversității. Articolele care prezintă aspecte ale culturii libaneze, interviurile cu personalități locale sau analizele interculturale sunt expresii concrete ale acestei direcții.

Consolidarea imaginii României în Liban și în regiune - Într-o lume în care imaginea unei țări este adesea construită prin contactul direct cu cetățenii săi sau prin inițiative culturale, revista contribuie la promovarea unei imagini pozitive, articulate și moderne a României. Prin conținutul său, revista devine o formă de diplomație culturală, arătând că România este o țară cu o cultură bogată, cu oameni talentați și cu deschidere către alte spații și culturi.

Misiunea revistei “Orient Românesc” este una profund ancorată în realitățile libaneze, dar cu rădăcini solide în identitatea românească. Ea nu este doar o publicație, ci o inițiativă care promovează coeziunea, înțelegerea și dialogul - valori esențiale într-o societate atât de diversă cum este cea a Libanului.

Ce tip de conținut predomină în “Orient românesc”: informativ, cultural, literar sau memorialistic?

A. C: Revista “Orient Românesc” se distinge printr-un conținut variat și echilibrat, dar predomină, fără îndoială, componenta culturală, în sensul larg al termenului. Această orientare reflectă misiunea revistei de a promova valorile românești și de a încuraja dialogul intercultural într-un spațiu străin, dar receptiv, cum este Libanul.

1.  Conținut cultural care este dominant și esențial - Articolele culturale sunt nucleul revistei. Ele includ prezentări ale tradițiilor și obiceiurilor românești, sărbători populare, simboluri naționale, elemente de patrimoniu material și imaterial, dar și paralele culturale între România și Orientul Mijlociu. Scopul este dublu: pe de o parte, consolidarea identității românești în rândul cititorilor din diaspora, iar pe de altă parte, facilitarea înțelegerii și aprecierii culturii românești de către publicul libanez.

2.   Conținut informativ care susține legătura cu România - Revista include și articole cu rol informativ, legate de evenimente naționale și internaționale cu relevanță pentru românii din

diaspora, aniversări oficiale, precum și noutăți din cadrul ambasadei României în Liban sau din activitățile comunității. Acest tip de conținut contribuie la menținerea unei legături vii între diaspora și țara de origine.

3.  Conținut literar - vocea creativă a comunității - O altă dimensiune importantă este cea literară, reflectată prin poezii, eseuri, reflecții personale sau traduceri. Acestea oferă spațiu exprimării sensibile și creative a românilor din Liban, dar și a unor colaboratori din România sau din alte părți ale lumii. Încurajarea creației literare în limba română este un mijloc eficient de păstrare a limbii și de afirmare artistică.

4.   Conținut memorialistic care doreşte evocarea rădăcinilor și a experiențelor din diaspora - Revista găzduiește și texte cu tentă memorialistică - amintiri din România, povești de viață ale românilor stabiliți în Liban, mărturii despre adaptarea într-un spațiu diferit din punct de vedere cultural și religios. Aceste texte au o valoare documentară și emoțională, punând în lumină parcursurile individuale și trăirile comunității românești.

Deși revista “Orient Românesc” cultivă un echilibru între mai multe tipuri de conținut, predomină clar componenta culturală, susținută armonios de secțiuni informative, literare și memorialistice. Această combinație oferă cititorilor o experiență bogată, educativă și afectivă, în același timp consolidând rolul revistei ca reper identitar și punte între culturi.

Ați inclus constant texte literare? Dacă da, ce fel de literatură (poezie, proză, memorialistică)?

A. C: Da, revista “Orient Românesc” a inclus constant texte literare încă de la primele sale apariții, considerând literatura un pilon esențial în păstrarea și promovarea limbii române, dar și un mijloc de exprimare artistică și sufletească pentru românii din diaspora. Literatura, prin forța ei sensibilă și evocatoare, reușește să creeze punți afective între cititori, să dea glas trăirilor interioare și să păstreze vie memoria culturală a comunității. În paginile revistei s-au regăsit, în mod constant, următoarele forme literare:

1.   Poezie - Poezia ocupă un loc de cinste în revistă. Sunt publicate atât creații originale ale membrilor comunității românești din Liban - adulţi dar și tineri sau copii - cât și poezii ale unor autori români consacrați, selectate tematic pentru a marca sărbători naționale, momente istorice sau teme universale precum dorul, identitatea, copilăria, patria. Poezia este modalitatea cea mai directă și emoțională prin care se păstrează nu doar limba română, ci și tonul afectiv al acesteia.

2.  Proză scurtă și eseuri literare - Au fost publicate și texte în proză, cu caracter literar, fie sub formă de povestiri, fie sub forma unor eseuri cu tentă artistică sau reflexivă. Acestea adesea au ca temă viața între două culturi, experiențele personale din diaspora, legătura cu România, impactul diferențelor culturale sau simple fragmente de viață cotidiene, încărcate de semnificații.

3.   Texte memorialistice - Un segment aparte, dar cu o puternică încărcătură literară, este cel memorialistic. Aceste texte sunt adesea mărturii sau amintiri ale românilor stabiliți în Liban, relatări despre copilăria în România, despre drumul spre o nouă viață, despre adaptare, nostalgie și rădăcini. Chiar dacă nu sunt “literatură” în sensul strict, ele conțin adesea o valoare stilistică și emoțională care le apropie de genul literar.

4.  Traduceri și adaptări - Ocazional, revista a inclus și traduceri sau adaptări din literatura libaneză ori orientală, cu scopul de a introduce cititorilor români elemente ale culturii gazdă. Aceste texte ajută la întărirea dialogului intercultural și la familiarizarea cu valorile și sensibilitatea Orientului Mijlociu.

Cine sunt principalii colaboratori: români stabiliți în Liban, români din alte țări, sau din România?

A. C: Revista “Orient Românesc” s-a născut și s-a dezvoltat ca un proiect comunitar, cu suflet românesc, iar acest lucru se reflectă direct în profilul colaboratorilor săi. De-a lungul aparițiilor, colaboratorii revistei au fost diverși, dar nucleul l-au constituit, în mod firesc, românii stabiliți în Liban, cărora li s-au alăturat treptat și români din alte țări sau din România. Această deschidere a îmbogățit conținutul revistei și a extins rețeaua de dialog românesc la nivel internațional. Revista colaborează cu jurnaliști români aflați în diaspora, dar și cu scriitori și intelectuali din România, realizând astfel un pod între cei plecați și cei rămași, între prezentul trăit în străinătate și rădăcinile din țară. Această colaborare îmbogățește conținutul revistei și oferă o perspectivă diversă, profund ancorată atât în realitatea exilului, cât și în pulsul vieții culturale românești actuale.

Românii stabiliți în Liban sunt inima revistei. Aceștia sunt principalii colaboratori ai revistei, cei care cunosc direct realitățile vieții în diaspora și resimt nevoia de a-și exprima identitatea și de a- și păstra legătura cu limba și cultura română. Printre colaboratori se numără profesori, mame, studenți, artiști, oameni activi în comunitate, dar și persoane fără experiență editorială, care contribuie cu poezii, reflecții, articole culturale sau mărturii personale. Această participare autentică dă revistei o notă profund personală și comunitară, reflectând viața reală a românilor din Liban, provocările lor, reușitele, legăturile cu țara-mamă și procesul de adaptare într-un context cultural diferit.

Români din România care sunt sprijin cultural și profesional - Revista a fost sprijinită și de colaboratori din România: profesori universitari, scriitori, ziariști, oameni de cultură sau istorici care contribuie cu articole de specialitate, studii, interviuri sau eseuri. Acești colaboratori aduc un plus de profunzime și rigoare conținutului, asigurând o legătură constantă cu actualitatea culturală și intelectuală a României.

Prezența lor este importantă nu doar prin conținutul oferit, ci și prin faptul că întărește sentimentul de sprijin și de conectare între România și diaspora din Liban.

Români din alte țări – punți internaționale în diaspora - De-a lungul timpului, revista a atras și colaboratori români din alte colțuri ale lumii, spre exemplu Europa, Orientul Mijlociu sau chiar America de Nord. Aceștia adaugă o perspectivă comparativă interesantă asupra vieții în diaspora, oferind articole despre experiențele lor, despre proiecte culturale românești în alte țări sau despre păstrarea identității naționale în contexte diferite. Această colaborare internațională reflectă ideea că, indiferent de locul în care se află, românii pot rămâne uniți prin cultură, limbă și valori comune.

Toţi oferă revistei o deschidere internațională și o diversitate de viziuni. Această rețea de colaborare conferă publicației o identitate puternică, profund ancorată în comunitate, dar totodată conectată la marea familie a românilor de pretutindeni.

Cum influențează spațiul libanez temele abordate în revistă? Se simte o influență orientală în stilul scriiturii sau în tematici?

A. C: Da, spațiul libanez își lasă amprenta în mod vizibil asupra temelor abordate în revista “Orient Românesc”, dar și, subtil, asupra stilului scriiturii și a sensibilității textelor. Această influență nu este forțată sau artificială, ci rezultă firesc din realitatea trăită de românii care locuiesc în Liban și care, inevitabil, interacționează zilnic cu valorile, ritmurile și cultura Orientului Mijlociu.

Avem tematici influențate de contextul libanez.Trăind într-o țară cu o moștenire culturală milenară, în care se întrepătrund tradiții arabe, creștine și mediteraneene, românii din Liban ajung să reflecte în scrierile lor teme care țin de:

Dialogul între culturi - Astfel multe articole tratează ideea de coexistență, toleranță religioasă și înțelegere interculturală, inspirate din modelul libanez de conviețuire între diferite comunități.

Valori familiale și spirituale - Într-un mediu în care familia, tradiția și religia ocupă un loc central în viața de zi cu zi, aceste teme apar frecvent în revista românească, uneori în paralel cu valorile din cultura română.

Adaptare și identitate - Experiența de a fi român într-un context oriental generează reflecții legate de identitate, apartenență și echilibrul între rădăcinile românești și influențele locale.

Estetica orientală - Inclusiv în textele literare (poezii sau eseuri), se regăsesc uneori imagini, simboluri și metafore inspirate din natura, arhitectura sau ritmurile vieții din Liban: strada libaneză, mareea Mediteranei, sunetul chemării la rugăciune şi clopotele bisericilor, aromele condimentelor sau căldura relațiilor umane.

Există o influență asupra stilului scriiturii. Chiar dacă limba folosită este româna, în unele texte se observă o influență orientală subtilă în:

Ritmul și tonalitatea frazelor - Un stil mai liric, contemplativ, uneori cu accente filozofice sau spirituale, caracteristic literaturii orientale.

Temele recurente - Dorul, sufletul, timpul, exilul, ospitalitatea, efemeritatea, toate tratate într-un mod cald și meditativ, cu o încărcătură afectivă specifică spațiului oriental.

Modul de povestire - Unele texte preiau structura narativă specifică poveștilor din cultura arabă: introducere graduală, accent pe detalii senzoriale, învățăminte la final.

Revista nu se limitează la promovarea exclusivă a culturii române, ci include periodic articole dedicate istoriei, literaturii, artei sau tradițiilor libaneze și arabe. Sunt prezentate mari poeți orientali (precum Khalil Gibran, Nadia Tueni, Vénus Khoury-Ghata), obiceiuri locale, sărbători religioase sau obiceiuri culinare. Astfel, revista devine un spațiu real de dialog între cele două lumi, oferind cititorilor români din diaspora oportunitatea de a înțelege și aprecia mai profund cultura țării în care trăiesc.

Spațiul libanez influențează în mod direct și subtil temele și stilul revistei “Orient românesc”. De la alegerea subiectelor până la maniera de exprimare, se simte un amestec fertil între rigoarea limbii române și poezia orientului. Această influență conferă revistei o identitate aparte, un melanj între rădăcinile românești și deschiderea spre valorile universale ale Orientului Mijlociu, transformând publicația într-un model viu de dialog intercultural.

Cum păstrează revista echilibrul între specificul local (libanez) și dorința de a menține contactul cu România?

A. C: Revista “Orient Românesc” reușește să păstreze un echilibru delicat, dar esențial, între specificul cultural al Libanului și dorința constantă de a menține vie legătura cu România. Acest echilibru este esențial pentru identitatea revistei, deoarece ea se adresează în mod direct unei comunități aflate la intersecția a două lumi: română prin origine, libaneză prin realitatea cotidiană.

Revista are o structura editorială echilibrată,este concepută astfel încât să ofere spațiu egal ambelor dimensiuni. Avem articole dedicate culturii, istoriei și tradițiilor românești, acestea asigură continuitatea identității naționale, promovând sărbători românești, personalități istorice, simboluri naționale, literatură română, valori educaționale și sociale din România. Ele răspund nevoii comunității de a rămâne conectată cu rădăcinile sale.

Avem un conținut legat de cultura și realitatea libaneză, revista prezintă sărbători libaneze, portrete ale unor personalități locale, tradiții și obiceiuri orientale, elemente ale gastronomiei, arhitecturii și artei libaneze. Acestea reflectă respectul și deschiderea față de cultura gazdă, oferind românilor din diaspora repere pentru o integrare armonioasă.

Promovăm dialogul intercultural. Revista nu separă artificial cele două dimensiuni, ci le pune în relație. Sunt frecvente articole comparative sau reflecții care evidențiază puncte comune sau diferențe complementare între cele două culturi. De exemplu: - compararea sărbătorilor religioase (Paștele ortodox și Ramadanul); analize ale valorilor familiale în ambele culturi; paralele între mari figuri culturale românești și orientale.

Această abordare promovează empatia și înțelegerea reciprocă, cultivând un spirit de unitate în diversitate. Public țintă este mixt: români și libanezi. Revista se adresează în primul rând românilor din Liban, dar și libanezilor interesați de România. Astfel, conținutul este gândit nu doar ca un instrument de conservare identitară, ci și ca o fereastră prin care cele două comunități se pot descoperi și înțelege reciproc. Avem colaboratori din ambele lumi, revista include contribuții ale românilor din Liban, dar și ale colaboratorilor din România și chiar din rândul libanezilor. Această pluralitate de voci contribuie la păstrarea unui echilibru sincer și viu între cele două spații culturale.

Un element important care consolidează echilibrul între valorile românești și specificul cultural libanez este și colaborarea revistei “Orient Românesc” cu personalități de prestigiu din spațiul cultural local, dintre care se remarcă în mod deosebit academicianul Naji Naaman, fondatorul Maison Naaman pour la culture. 

Acad. Naji Naaman este o figură emblematică a umanismului contemporan, un scriitor și om de cultură recunoscut la nivel internațional pentru promovarea valorilor universale, a păcii, toleranței și dialogului între civilizații. Colaborarea cu domnia sa nu este doar o onoare pentru revistă, ci și o dovadă clară a respectului reciproc dintre cele două culturi.

Prin sprijinul oferit de Maison Naaman pour la culture, revista beneficiază de o deschidere concretă către lumea culturală libaneză, dar și de o validare a demersului său de a construi poduri între România și Orientul Mijlociu. Prezența unor astfel de parteneriate arată că revista nu este izolată într-un cerc comunitar închis, ci se implică activ în viața culturală a Libanului, fiind recunoscută ca un partener serios în promovarea interculturalității.

Colaborarea cu acad. Naji Naaman adaugă o dimensiune simbolică și practică importantă: revista nu mai este doar o publicație a românilor din Liban, ci devine parte a unui dialog intelectual și artistic global, unde valorile românești sunt promovate și respectate la nivel internațional.

Astfel, revista “Orient Românesc” menține un echilibru autentic între România și Liban nu doar prin conținut și viziune editorială, ci și prin relațiile culturale active pe care le dezvoltă. Colaborarea cu personalități precum acad. Naji Naaman reflectă angajamentul revistei de a participa la viața culturală a Libanului cu demnitate, deschidere și profesionalism, dar și de a face cunoscută România într-un context internațional prestigios. Această abordare reflectă nu doar respect față de tradițiile proprii, ci și dorința sinceră de integrare și dialog cu mediul libanez. Astfel, revista devine un exemplu viu de conviețuire armonioasă între identitate și deschidere, între trecut și prezent, între “acasă” și “aici”.

Ce fel de tensiuni sau dileme culturale observați la autorii români care trăiesc în Orientul Mijlociu?

A. C: Autorii români care trăiesc în Orientul Mijlociu, inclusiv cei din Liban, reflectă adesea în scrierile lor o serie de tensiuni interioare și dileme culturale care rezultă din confruntarea (sau împletirea) dintre două lumi foarte diferite: cea românească, europeană, occidentală în esență, și cea orientală, cu o structură socială, religioasă și simbolică specifică. Aceste dileme nu sunt neapărat conflicte dramatice, ci mai degrabă frământări identitare și căutări personale, care apar firesc într-un proces de adaptare culturală profund. Revista “Orient Românesc” oferă spațiu acestor reflecții, iar scrierile autorilor români din diaspora orientului scot în evidență câteva teme recurente cum ar fi :

Identitatea între două lumi - O dilemă majoră este legată de definirea identității personale: „Cine sunt eu între România și Liban?”, „Cum îmi păstrez rădăcinile fără să refuz realitatea prezentă?” Autorii oscilează adesea între nostalgia pentru România, percepută ca „acasă” afectiv, locul valorilor fundamentale și nevoia de integrare într-un mediu nou, cu reguli și mentalități diferite. Această dualitate devine o temă literară frecventă, exprimată prin poezie, proză sau texte memorialistice.

Limba ca refugiu și punte - Pentru mulți autori, limba română devine un spațiu de refugiu, o legătură vitală cu originile și o formă de rezistență culturală. Însă apar și dileme legate de transmiterea limbii către noile generații, copiii crescuți în Liban vorbesc adesea araba, franceza şi engleza iar părinții români simt o presiune de a menține limba maternă vie. În scris, acest lucru se reflectă prin folosirea conștientă și uneori încărcată emoțional a cuvintelor românești, dar și prin unele influențe lingvistice orientale care apar firesc în expresie.

Inevitabil pentru acest spaţiu geografic avem religie și spiritualitate - Orientul Mijlociu este un spațiu profund spiritualizat, iar dimensiunea religioasă a vieții cotidiene este mult mai vizibilă decât în Europa. Pentru autorii români, acest lucru poate genera o redefinire a propriei raportări la credință sau o reevaluare a valorilor spirituale cu care au crescut. Scrierile lor pot reflecta fascinația față de acest univers mistic, dar și tensiuni interioare legate de diferențele de mentalitate, ritual, exprimare religioasă.

Dorul de România versus atașamentul față de “noul acasă” este un alt conflict interior frecvent, ambivalența între dorul de România și sentimentul de apartenență la noul spațiu de viață. Mulți autori exprimă un respect profund pentru Liban și pentru oamenii săi, dar în același timp simt un gol afectiv legat de România, de limba natală, de peisajele și ritmurile copilăriei. Această melancolie dublată de recunoștință dă naștere unor texte de o sensibilitate aparte.

Pot spune că tensiunile și dilemele culturale resimțite de autorii români din Orientul Mijlociu sunt parte integrantă din procesul de adaptare și maturizare identitară. Revista “Orient Românesc” oferă un spațiu de exprimare sinceră și profundă acestor trăiri, dovedind că literatura poate fi nu doar un act estetic, ci și un instrument de echilibru sufletesc și de reconciliere între lumi. Prin vocea acestor autori, se conturează o imagine autentică și complexă a vieții în diaspora, în care alteritatea devine sursă de reflecție, nu de ruptură.

Ați colaborat cu publicații locale sau cu autori de origine arabă? Există un dialog intercultural explicit?

A. C: Da, revista “Orient Românesc” se angajează activ într-un dialog intercultural sincer și constructiv, care depășește cadrul unei simple publicații a comunității românești din Liban. Colaborarea cu personalități, instituții și publicații locale este un element definitoriu în misiunea revistei de a crea punți între culturi.

Așa cum am menționat, revista colaborează cu academicianul Naji Naaman, o figură emblematică a culturii libaneze și un mare umanist recunoscut internațional. Sprijinul și aportul său sunt esențiale pentru promovarea valorilor umaniste și pentru întărirea legăturilor culturale între români și libanezi. Pe lângă acad. Naji Naaman, revista are colaborări strânse și cu scriitori, jurnaliști și experți locali în educație și pedagogie, care aduc perspective autentice asupra vieții și culturii libaneze. Acești colaboratori contribuie cu articole, eseuri, studii și interviuri, aducând în paginile revistei o bogăție de informații și reflecții din lumea arabă.

Revista dezvoltă și relații de colaborare cu diverse centre culturale internaționale afiliate la Beirut, care promovează interculturalitatea și schimburile artistice și educaționale. Aceste parteneriate permit realizarea unor proiecte comune, evenimente culturale și schimburi de idei care îmbogățesc atât comunitatea românească, cât și mediul cultural libanez.

Toate aceste colaborări constituie un dialog intercultural explicit, care se reflectă în conținutul revistei și în activitățile conexe. Revista devine astfel un spațiu de întâlnire și înțelegere între români și libanezi, între Est și Vest, unde se discută teme comune legate de cultură, istorie, educație și valori umaniste. Acest dialog nu este doar formal, ci unul viu, bazat pe respect reciproc, deschidere și dorința sinceră de a construi punți între comunități.

Revista “Orient Românesc” se afirmă ca un actor cultural important în Liban prin colaborările sale cu personalități și instituții locale arabe, prin parteneriatele cu centre culturale internaționale și prin dialogul intercultural explicit pe care îl promovează. Aceste relații întăresc misiunea revistei de a fi nu doar un mijloc de păstrare a identității românești, ci și o punte reală între două lumi culturale, construind încredere și respect reciproc.

Ce rol joacă revista în menținerea limbii române în diaspora?

A. C: Revista “Orient Românesc” joacă un rol fundamental în menținerea și promovarea limbii române în cadrul comunității românești din Liban, fiind aici singura publicație care oferă un cuvânt scris consistent și de calitate în limba română, adresat direct diasporei.

Se doreşte o punte lingvistică esențială pentru comunitate. Într-un mediu multicultural și multilingv, cum este Libanul, unde predomină araba, franceza și engleza, limba română riscă să fie marginalizată în viața de zi cu zi, mai ales în rândul generațiilor tinere, care sunt expuse la alte limbi în școală și în societate. Revista devine astfel un instrument vital pentru păstrarea limbii materne, oferind texte, articole, poezii, interviuri și eseuri scrise exclusiv în limba română. Prin conținut divers, care include și termeni specifici culturii și istoriei românești se doreşte ȋmbogăţirea vocabularului și a culturii lingvistice

De asemenea, dorim stimularea lecturii și a expresiei în limba română. Revista încurajează cititorii să citească și să scrie în română, atât prin conținutul propriu, cât și prin implicarea comunității în scrierea de texte literare, editoriale sau memorialistice. Astfel, ea sprijină dezvoltarea unui mediu cultural activ, care menține limba română vie și relevantă.

Considerăm revista noastră un instrument educațional și cultural. “Orient Românesc” devine un suport educațional important, mai ales pentru familiile românești care doresc să transmită limba română copiilor lor. Publicația oferă materiale care pot fi folosite pentru studiu, reflecție culturală și pentru aprofundarea identității naționale.

Prin texte care abordează istoria, folclorul, tradițiile și valorile românești, revista le oferă românilor din Liban o legătură concretă și profundă cu patrimoniul lor cultural, accesibilă prin limba română. Astfel, limba devine un vehicul pentru păstrarea identității culturale în afara granițelor țării.

Revista “Orient românesc” nu este doar o publicație informativă, ci un veritabil gardian al limbii române în diaspora libaneză. Ea contribuie la consolidarea identității naționale prin limba maternă, oferind comunității un spațiu viu de exprimare, educație și reconectare culturală. Într-un context multicultural complex, revista asigură astfel continuitatea și relevanța limbii române în viața românilor de peste hotare.

În ce măsură considerați că articolele și textele din revistă contribuie la conturarea unei literaturi a exilului?

A. C: Revista “Orient românesc” joacă un rol important în consolidarea și definirea unei literaturi a exilului, fiind un spațiu în care experiențele specifice ale românilor din diaspora, trăind în Orientul Mijlociu, sunt reflectate, exprimate și explorate într-un mod autentic și profund.

Articolele și textele literare publicate în revistă oferă o platformă pentru scriitorii români din diaspora să își exprime dilemele identitare, nostalgia, adaptarea culturală și confruntările cu alteritatea. Prin această exprimare, se conturează o literatură care nu este doar o extensie a literaturii române clasice, ci un corpus distinct, cu teme și motive proprii: spațiul străin, dorul de casă, dialogul intercultural, fragmentarea identitară, regenerarea prin cuvânt.

Revista publică un spectru larg de texte, poezii, proză scurtă, eseuri memorialistice, reflecții filosofice, care acoperă diferite aspecte ale vieții în exil. Această diversitate stilistică și tematică contribuie la un portret complex al literaturii exilului, îmbogățind patrimoniul cultural românesc

cu perspective noi și valoroase. Prin publicarea constantă a acestor texte, revista facilitează dialogul între autori și cititori, sprijină schimbul de idei și formează o comunitate literară care împărtășește experiențe similare. Această comunitate reprezintă nucleul unei literaturi a exilului care poate deveni, în timp, recunoscută și studiată ca atare.

Textele memorialistice, în special, sunt un depozit valoros al amintirilor, trăirilor și istoriilor personale, care împreună conturează un imaginar comun al românilor în Liban și Orientul Mijlociu. Astfel, revista nu doar că produce literatură, ci și documentează experiența exilului, construind o memorie culturală care va putea fi studiată și apreciată și de generațiile viitoare.

Considerăm că articolele și textele din revista “Orient Românesc” reprezintă un pilon important în conturarea literaturii exilului românesc în Orientul Mijlociu. Ele oferă o voce autentică și diversă pentru cei care trăiesc între două lumi, contribuind la definirea unei literaturi specifice, încă puțin explorate, dar cu un potențial major de impact cultural și identitar.

Cum ați defini „literatura română în Orient”? Este o formulă validă sau forțată?

A. C: Consider că expresia „literatura română în Orient” este o formulă validă, dar care încă trebuie dezvoltată și valorizată mai mult. Literatura română are potențialul de a se face cunoscută și apreciată în spațiul oriental, în special în Liban, care este un veritabil nod cultural și un important pilon al francofoniei în regiune.

Pentru ca literatura română să ajungă cu adevărat în conștiința cititorilor orientali, este esențial să existe traduceri în limbi precum franceza și engleza, limbi larg răspândite și vorbite în Liban. Traducerea în arabă, deși importantă, nu este neapărat prioritară, având în vedere contextul cultural libanez, unde franceza și engleza sunt dominante în mediile educaționale și culturale.

Este important să promovăm nu doar literatura română clasică, ci și literatura contemporană, precum și literatura pentru copii și tineret. În calitate de profesor de franceză, am observat direct că există o cerere concretă pentru astfel de materiale. Am avut ocazia să prezint în liceul unde predau volume și albume bilingve român -francez, însă aceasta este doar o picătură într-un ocean de potențial neexploatat.

Deocamdată, publicul libanez cunoaște în principal câțiva autori români de renume internațional, precum Eugène Ionesco, Emil Cioran și Mircea Eliade, dar această cunoaștere este parțială și limitată la anumite cercuri culturale. Există un spațiu larg pentru a aduce în față și alte voci literare românești, atât clasice, cât și contemporane, pentru a crea o imagine mai completă și mai atractivă a literaturii române.

Pentru a sprijini această misiune, cred că entitățile culturale românești trebuie să fie mai active, mai vizibile și mai implicate în promovarea literaturii române în Orient. Nu este suficient să ne bazăm doar pe inițiative individuale; este nevoie de un efort coordonat care să includă organizarea de evenimente, târguri de carte, colaborări cu școli și centre culturale, precum și susținerea traducerilor.

„Literatura română în Orient” este un concept legitim și promițător, care poate și trebuie să se dezvolte. Libanul, cu deschiderea sa culturală și cu rolul său important în francofonie, reprezintă un teren fertil pentru această promovare. Prin traduceri accesibile, diversificarea ofertei literare și implicarea activă a actorilor culturali români, literatura română poate câștiga un public larg și interesat în Orient, consolidând astfel legăturile interculturale și sporind vizibilitatea patrimoniului nostru literar.

Ce vă doriți ca viitor cititor român din România să înțeleagă despre românii din Liban, prin intermediul revistei?

A. C: Ne dorim ca cititori din România să înțeleagă că românii din Liban formează o comunitate vie, activă și profund ancorată în valorile și tradițiile românești, chiar dacă trăiesc la mii de kilometri de casă, într-un spațiu cultural foarte diferit. Revista „Orient Românesc” este o punte care aduce această comunitate mai aproape de România și îi oferă o voce clară, autentică și diversă.

Prin paginile revistei, dorim să transmitem că românii din Liban își iubesc limba, cultura și istoria, le păstrează vii și le transmit generațiilor tinere, în ciuda provocărilor vieții în străinătate. Ei reușesc să creeze un mediu în care limba română și tradițiile sunt respectate și celebrate, fiind un liant puternic în viața comunității.

Românii din Liban trăiesc într-un spațiu multicultural, unde se întâlnesc și se îmbină culturi, religii și tradiții diferite. Prin revista noastră, vrem să arătăm că acești români sunt nu doar păstrători ai identității lor, ci și ambasadori ai dialogului intercultural, care respectă și îmbrățișează diversitatea mediului în care trăiesc. Sunt oameni care construiesc punți între culturi.

Prin articole, reportaje, creații literare și interviuri, revista „Orient Românesc” oferă o imagine complexă a românilor din Liban – oameni care, departe de casă, contribuie la crearea unor legături solide între România și Orientul Mijlociu, între Europa și lumea arabă. Ei aduc în prim-plan valorile umaniste și culturale care ne definesc pe toți. Românii din Liban formează o comunitate cu provocări, dar și cu speranțe. Ne dorim ca cititorii din România să înțeleagă că viața în diaspora vine cu provocări specifice – adaptarea, dorul, identitatea fragmentată – dar și cu speranțe mari, ambiția de a se afirma și de a contribui la lumea în care trăiesc, fără a-și pierde rădăcinile.

Prin intermediul revistei „Orient Românesc”, ne propunem ca românii din țară să cunoască și să aprecieze experiența, cultura și eforturile comunității românești din Liban. Să simtă că, indiferent unde s-ar afla, românii sunt uniți prin limbă, cultură și dorința de a păstra vie identitatea națională, dar și deschiși spre dialog și înțelegere interculturală.

Ce putem învăța de la libanezi? Ce îi putem învăța noi ?

A. C: Libanezii sunt un popor cu o capacitate extraordinară de a trăi cu speranță și optimism, chiar și în condiții extrem de dificile. De-a lungul istoriei recente şi chiar acum ei au trecut prin numeroase încercări, războaie și crize sociale și economice, însă această experiență nu le-a știrbit iubirea pentru viață și energia pozitivă cu care se confruntă fiecare zi. De la libanezi putem învăța puterea optimismului și rezilienței. Libanezii reușesc să păstreze zâmbetul pe buze și credința în puterea zilei de mâine, indiferent de greutățile cu care se confruntă. Această atitudine, a nu renunța și a găsi întotdeauna motive de bucurie și speranță, este o lecție valoroasă pentru noi toți, mai ales în vremuri de incertitudine.

Adaptabilitatea și deschiderea către diversitate - Libanezii sunt obișnuiți să trăiască într-un spațiu cultural complex, unde coabitează diferite religii, etnii și tradiții. Această experiență îi face extrem de flexibili, deschiși și capabili să se acomodeze rapid unor situații noi, păstrând totodată respectul pentru diversitate. De la ei putem învăța cum să fim mai deschiși, mai toleranți și mai receptivi la alteritate. În ciuda dificultăților, libanezii acordă o importanță aparte vieții de familie, comunității și tradițiilor culturale. Ei valorizează relațiile sociale și solidaritatea, oferindu-ne un exemplu de cum să cultivăm legături umane autentice și să susținem comunitățile în care trăim.

Pe de altă parte, românii din Liban pot împărtăși cu prietenii lor libanezi o bogată moștenire culturală și spirituală, ȋn primul rând respectul pentru tradiție și patrimoniu. Românii sunt cunoscuți pentru dragostea și respectul față de tradițiile lor, pentru păstrarea vie a limbii și a culturii, chiar și în afara granițelor. Această legătură profundă cu rădăcinile poate inspira și îmbogăți perspectiva libanezilor asupra identității culturale.

Prin promovarea literaturii, istoriei și valorilor românești, putem contribui la un schimb cultural care să deschidă noi orizonturi și să stimuleze dialogul intercultural. Literatura română, atât clasică, cât și contemporană, poate aduce un suflu nou în lumea culturală libaneză.

Apoi, românii au dovedit de-a lungul timpului o capacitate mare de muncă, răbdare și perseverență în fața greutăților, valori care pot completa și echilibra optimismul libanez, creând astfel o relație reciproc avantajoasă.

Întâlnirea dintre români și libanezi este o oportunitate de îmbogățire reciprocă. De la libanezi învățăm să fim mai optimiști, mai deschiși și mai rezilienți, iar noi le putem oferi, prin cultură, tradiție și spiritul nostru, valori care să întărească și să diversifice dialogul intercultural. Această colaborare și înțelegere reciprocă pot crea punți durabile între cele două comunități.

Orient Românesc își propune să fie o adevărată punte între culturi, cea românească şi cea libaneză, așezată strategic pe malul Mediteranei, o regiune care a fost și rămâne leagănul multor civilizații importante. Această zonă bogată în istorie, unde s-au născut și s-au dezvoltat idei, tradiții și valori fundamentale pentru întreaga omenire, oferă un cadru unic pentru dialogul intercultural pe care  revista îl promovează. Nu trebuie să uităm că aici, pe aceste țărmuri, fenicienii au inventat alfabetul, o emblemă a comunicării și a schimbului de idei, care continuă să inspire misiunea noastră. Prin Orient Românesc, dorim să conectăm trecutul cu prezentul și să construim un viitor în care românii din Liban și din întreaga regiune să fie parte integrantă a unui dialog cultural dinamic, deschis și fertil.  

Revista este o punte care unește identități, limbi și tradiții, consolidând astfel legătura profundă dintre România și Orientul Mijlociu. Ea reflectă dorința noastră de a păstra vie limba, cultura și valorile românești, dar și de a înțelege și îmbrățișa diversitatea culturală a locului în care trăim.

Astfel, Orient Românesc este mai mult decât o revistă, este o comunitate culturală vie, un spațiu de dialog și o invitație deschisă la cunoaștere și respect reciproc. Este o fereastră deschisă spre identitate, dar și spre celălalt. Pe coasta Mediteranei, acolo unde istoria se întâlnește cu prezentul, revista continuă să scrie povești despre apartenență, deschidere și speranță, pentru români, dar și pentru prietenii lor de pretutindeni.