Nu există genomul infracționalității în cromozomii romilor

Romii, cea mai mare minoritate etnică din România, sunt reprezentați în Parlament de un deputat și de un senator. Sociologul Gelu Duminică explică pentru DW de ce această minoritate nu are un cuvânt de spus în politică. 

DW: Domnule Gelu Duminică, romii sunt cea mai mare minoritate etnică din România. Potrivit ultimului recensământ, din 2022, și-au declarat etnia doar 570.000, deși studiile sociologice arată că numărul romilor este de 1,5 milioane. Vă pun o întrebare care mă preocupă de mai multă vreme: De ce nu sunt romii reprezentați în politică?

Gelu Duminică: Avem o minimă reprezentare și la nivel local și la nivel central pentru simplul motiv că identitatea politică a romilor e în dezvoltare, ca să zic așa. Dar romii votează în general cu puterea. Avem diverse tipologii: suprareprezentarea romilor în zonele dezavantajate – aceștia votează în general cu puterea – sau zonele antisistem. Asta e oriunde în lume. Marginalii votează cu puterea iar alții antisistem.

Avem și romii învizibili, care fug de identitate, pentru că e stigmatizată. Ei n-or să voteze în viitorul foarte apropiat formațiuni rome.

La recesământul din 2022, doar 570.000 și-au declarat identitatea etnică. Se pare însă că numărul lor e mult mai mare.

Conform studiilor, neoficial vorbim de un milion și jumătate de români de etnie romă. Deci pe aceste cifre înseamnă că avem vreo 900.000 de mii de romi care nu își declară etnia. Cine se declară, și aici sunt doar ipoteze, nu avem un studiu foarte clar în acest sens. Nu se declară cei care sunt destul de bine incluși în societate, dar tocmai pentru că teama lor de a fi stigmatizați în societate e foarte mare, refuză. Deci nu stau în comunitate, nu stau în cartiere de romi, nu poartă portul lor, nu vorbesc limba, așadar au făcut toate astea ca să fugă de identitate. Și atunci ei sunt romi, dar nu sunt romi, sau, în cel mai fericit caz, spun că sunt romi, dar că nu sunt ca ceilalți, își spun între ei „taci din gură să nu afle românii“, și atunci votează partidele mainstream.

Mai avem și tipologia de oameni care votează structurile rome, dar care sunt foarte puțini.

„Conștiința civică identitară se trezește doar în momentul în care pui bazele unui vot etnic“

Dar de ce romii nu își formează un partid care să-i trimită în Parlament sau să fie votați în structurile locale?

Trebuie să faci 5% ca să intri în Parlament. Au fost încercări. Asta înseamnă vreo 500.000 de voturi. Ai populația de aproape 600.000 care-și asumă identitatea cu tot cu copii, și se știe că famiile de romi au mulți copii, astfel că etnicii romi cu drept de vot care își asumă identitatea sunt vreo 200.000. Și dacă ajungi sută la sută din cei care-și afirmă identitatea, n-ai cum să ajungi la 5% ca să intri în Parlament. Și atunci, te duci în zona de reprezentare unică, adică un vot în Camera Deputaților și un vot în Senat pe Legea minorităților naționale. Aici intervine mecanismul doi: de ce să tragă formațiunea minorității rome să aibă cât mai multe voturi pentru formațiunea sa, când de fapt indiferent de numărul de voturi tot un deputat și un senator are. Nu mai bine negociază din punct de vedere local cu anumite partide? Oameni în primărie, angajați în Biroul județean pentru romi, o structură nu știu de care. Și atunci tu n-ai cum să creezi conștiință civică. Conștiința civică identitară se trezește doar în momentul în care pui bazele unui vot etnic.

„La următoarele alegeri se pare că romii vor avea competiție“

Romii sunt reprezentați de mai multe formațiuni care se ceartă între ele, și nu din punct de vedere politic, ci din interese mai mult sau mai puțin vizibile ale celor care conduc formațiunile respective.

Ca peste tot în lume, și la noi e la fel. Dar nu asta ar fi marea problemă din punctul meu de vedere. Sigur că e o problemă că votul e disipat, însă mai mare problemă a fost că singura formațiune până în momentul de față, la parlamentare vorbesc, care putea să reprezinte minoritatea romilor, care putea să intre în competiție, era doar Partida Romilor. Și atunci, ei alergau singuri. La următoarele alegeri se pare că vor avea competiție.

Vorbim apoi de lipsa competiției interne, adică nu disiparea, pentru că potrivit legii electorale, trebuie să îndeplinești două criterii ca să poți să intri la alegeri. În primul rând, să reprezinți minoritatea respectivă, iar în al doilea rând să ai statut de utilitate publică.

Ce înseamnă ca o minoritate etnică, în cazul de față minoritatea romilor, să aibă statut de utilitate publică?

Statutul de utilitate publică pentru minoritățile etnice ghici cine îl dădea? Consiliul Minorităților Naționale, care bloca toate organizațiile romilor pentru simplul fapt că nu voiau să-și facă competiție. Anul ăsta o organizație a romilor, nu contează numele, a obținut statutul de utilitate publică. Însă nu se știe dacă va participa la alegeri sau nu. Dar lipsa asta de competiție internă, repet, și cu o mie de voturi și cu o sută de mii tot aia e, tot un deputat și un senator vor intra în Parlament.

„Votul etnic înseamnă stimă de sine foarte mare“

Dacă cei un milion și jumătate de romi și-ar fi recunoscut etnia, nici în această ipoteză nu ar fi intrat în Parlament mai mulți deputați și senatori?

Nu, pentru că Partida Romilor este votată și de foarte mulți români, știu clar români care au votat această formațiune. Aici e o discuție lungă, de la filozofie, mecanisme, de ce trebuie să rămâi ghetoizat, de ce unele formațiuni nu fac alianțe cu celelalte grupuri, sunt foarte multe motive.

Spuneți-mi câteva din acestea.

Votul etnic înseamnă stimă de sine foarte mare. De asta noi avem vot etnic considerabil la niște minorități din România care au o istorie considerabilă, respectiv maghiarii, care-au fost imperiu, sau germanii, ca factor civilizator în acest spațiu. Față de ei, și imaginea majoritară este diferită.

„Factorul mobilizator pentru identitatea etnică nu este politica, ci religia“

Când vă referiți la germani, la sașii și șvabii din România, vă referiți desigur la perioada de până în 1989 când existau peste 250.000 de etnici germani. Acum a mai rămas o comunitate foarte mică.

Exact. Romii au fost sclavi, n-au avut elite. Când minoritatea maghiară avea elite, avea universități. De germani nu mai vorbim. Pe de altă parte, la organizarea maghiară, la organizarea germană o să vedeți influența bisericilor, care este majoră. Factorul mobilizator pentru identitatea etnică nu este politica, ci religia. Maghiarii au lucrat pe zona reformată de sute de ani. Romii, dacă până în 1990 erau ortodocși, atunci ei nu se regăseau într-o zonă identitară, pentru că tu ai biserica reformată în spațiul românesc eminamente maghiară, eminamente germană. Pe urmă, tu ai o distribuție neuniformă a romilor. Populația germană era relativ compactă, populația maghiară e relativ compactă, pe când populația de romi o ai disipată peste tot. Ce înseamnă asta? Înseamnă că ei sunt mult mai vulnerabili. În momentul în care tu ai comunitatea la margine ce reprezintă zece la sută din populație, puterea e în altă parte, nu la romi. Însă în zona maghiară compactă, sunt nouăzeci și ceva la sută în Harghita și Covasna.

„Aceleași prejudecăți, aceleași stereotipuri față de foștii sclavi“

Sunt discriminați romii într-o măsură atât de mare, așa cum arată sondajele și studiile sociologice? Și dacă da, din ce cauză?

Este mare, și e și normal să fie mare, pentru că dacă vă uitați atent, peste tot unde a existat această formă de servitute numită sclavie avem aceleași prejudecăți, aceleași stereotipuri față de foștii sclavi peste tot. Ca să dau exemplul cel mai bine conturat în spațiul public, peste tot unde-a fost sclavie foștii sclavi sunt la fel de victime ca și ceilalți. Sigur, nu mai vorbim de discriminarea aceea atât de violentă cu lanțuri la picioare. Acum vorbim de foamea ancorată în realitățile pe care le vedem acum, deci nu e o chestiune specifică României. Din punctul meu de vedere e mai degrabă o chestiune specifică stării de servitute în care au fost romii. Nu uitați că a fost cea mai lungă formă de sclavie din Europa.

Eu cu studenții mei fac un experiment social, îi provoc ca timp de-o zi să se îmbrace în hainele acestei minorități expuse riscului social, Și spre exemplu să se îmbrace în fuste purtate de femeile rome. Să meargă pe stradă și să facă ceea ce fac ei într-o zi normală. Să vedeți cum se schimbă lucrurile doar pentru că poartă acele haine, total se schimbă. Sigur că nu mai sunt conflicte etnice așa cum erau în anii ʼ90, dar asta nu înseamnă că nu sunt posibile din nou.

Auzim deseori că numărul infractorilor romi condamnați la închisoare e mai mare decât al celor care aparțin majorității. E o prejudecată?

În mod oficial nu se fac statistici pe chestiunea asta. Dar, în timpul guvernului Cioloș, un secretar de stat de la ministerul Justiției a făcut publice niște date care arătau că 12% din populația încarcerată era de etnie romă. Suprareprezentarea față de media populației, da, 7% media populației, dar majoritari încarcerați, nicidecum.

Pe de altă parte, infracțiunile pentru care romii erau condamnați erau în cea mai mare parte condamnați pentru mică infracționalitate. Cum spuneam, peste tot în lume unde romii au fost sclavi, sclavii aceia sunt țapi ispășitori.

Gelu Duminică este doctor în sociologie și profesor asociat la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București. Predă cursuri despre romi, minorități etnice și echitate.

Interviu realizat de George Arun pentru DW