Ne mai trezim şi noi puţin, domnule Antonescu?

Mă bântuie, de vreun an, două întrebări. Ce vrea domnul Antonescu Crin de la noi? Ce face domnul Antonescu Crin pentru noi?

Jur că nu înţeleg ce doreşte domnul Antonescu Crin de la noi! De la noi, românii. Vă mărturisesc sincer că, de vreun an, mă tot întreb - oricât de plastic ar suna! - ce vrea domnia sa de la vieţile noastre sau, cel puţin, de la viaţa lui. OK, două lucruri ale şefului oficial al liberalilor îmi sunt clare: 1. Este obsedat de ideea că trebuie să ne fie, cu orice preţ!, preşedinte; 2. Este obsedat de Traian Băsescu. Şi orice lucru legat de aceste două obsesii ni-l aduce, periodic şi fugar, pe domnul Antonescu Crin în viaţa noastră. Ne apare aşa, ca un vis, coşmar, cum vreţi!, care ni se tot repetă la infinit fără vreun sens. Cum ar veni, ne bântuie!

Lăsând, însă, deoparte obsesiile domnului Antonescu Crin, eu tot nu înţeleg, nici la un an de când mă tot întreb, ce vrea el de la noi. Şi, mai ales, ce face domnia sa pentru noi, ca să şi vrea ceva la schimb. Chiar aşa, voi ştiţi ce face domnul Antonescu Crin? Că doarme, ştim. Că doarme mult, ştim. Că doarme prea mult, ştim. Că ne-a făcut de râs în toată lumea, dirijând un puci ratat, şi asta ştim. Că a pus-o la colţ pe Merkel, ştim. Că s-a răţoit şi la americani, ştim. Că s-a instalat cu forţa sau cu japca, cum vreţi, la Cotroceni, ştim. Că tot vorbeşte despre o Constituţie halucinantă, ştim. Că vrea o regionalizare şi mai halucinantă, ştim. Că a vrut să ne fie preşedinte şi n-a putut, ştim. Că a vrut să fie şi profesor, dar tot n-a prea putut, ştim. Şi, totuşi, ce vrea acum Antonescu Crin de la România noastră? Concret! Habar nu am!

Marţi, domnia sa ne-a apărut din nou, tot ca un vis, vorbindu-ne despre una dintre cele două obsesii ale sale. Traian Băsescu. Şi-a întrerupt brusc vacanţa prin lume (nu, nu şi în Ungaria!) pentru a comenta ceva legat de Băsescu, cruciadă împotriva Budapestei, declaraţii provinciale de la Joseni. Pe scurt, un discurs politic. Aşa că vă propun să nu ne provocăm prea mult minţile, încercând să concluzionăm ce a vrut să spună, de fapt, domnul Antonescu Crin.

Şi apoi, tot ca un vis, a dispărut, nu înainte să ne dezvăluie care e planul imediat al domniei sale: să-şi aleagă o nouă destinaţie de vacanţă. OK! Încă o dată, n-am înţeles nimic din visul ăsta care mă tot bântuie. Şi mă tem că am să sfârşesc, într-o bună zi, concluzionând că n-o să aflu niciodată ce vrea şi ce face domnul Antonescu Crin. Ce face dumnealui de-i încă în viaţa mea, în viaţa ta, în viaţa României, în general?

Până să aflu, sper, răspunsurile la cele două dileme ale mele, mă tem că, între timp, m-am mai ales cu una. Provocată tot de Antonescu Crin. Dumnealui ne-a explicat, marţi, că atitudinea lui Băsescu faţă de Ungaria e una „electoralistă”. Venind, însă, din partea lui „ză mazăr end ză fazăr”, mă consolez cu gândul că la ultima mea dilemă chiar n-am să găsesc vreodată răspunsul.