Mic tratat de publistorie aplicată
0Importantul eveniment din industria publicităţii digitale, care se va desfăşura săptămâna viitoare în Capitală sub brandul ICEEfest, mi-a adus aminte de reclamele apărute prin ziarele româneşti acum un secol ori mai bine de un secol.
Iată cam ce încercau să promoveze publicitarii de atunci: „maşine de cusut originale Singer”, stilouri Eversharp, Parker, Sonnecken, Mignon sau Mont Blanc, „bonbonerie, chocolaterie, fructe candite”, „asortismente de bijouterie de aur cu briliante, diamante şi perle, ceasornice de aur, argint şi metal”, „coloniale, delicatesse, vinuri, liqueururi”, velocipede „Marriott”, automobile de lux Buick, Oldsmobile, Fordson, Packard, Dodge sau „locomobile şi treerători”, „pânzărie, lingerie, trusouri”, ciorapi de mătase Agfa –Travis, şampanie Moet Chandon, „eau de cologne Pudra”, „pistoale cu repetiţie Browning”, galoşi şi şoşoni „cu marca triunghiu”, din St. Petersburg, sau „Cocoş”, din Paris, „pathefoane şi microscope”, romane de amor sau voiaje de plăcere. Sigur că erau lăudate şi produse de proximitate precum „leacurile pentru boalele lumeşti şi neputinţa bărbătească”, „cea mai resistentă gumă higienică-prezervativul Sigi”, frecţia „Diana”, ”Fulgasin”-ul contra ploşniţelor, gândacilor, şobolanilor şi şoarecilor, ori imbatabilul „Flit”, ucigaşul muştelor.
Şi mi-a trecut prin minte o întrebare pe care mi-o pun de mult în gând: oare nu cumva cererea-oferta de pe piaţa de publicitate dintr-un anumit areal naţional sau cultural poate spune multe despre starea de spirit a locuitorilor de acolo, la moment-istoric, politic, economic-dat?
Să vedem deci şi câteva reclame de pe vremea lui Ceauşescu: la ciocolata cu rom sau la biscuitele ”Eugenia”, la super maşinile Dacia, la CEC, unde banii fac pui, la detergentul (poate singurul!)„Perlan Alb”, la vopselurile „Policolor”, la încălţămintea „Guban” sau „Duroflex”, la crema „Nivea”, la pasta de dinţi ”Cristal” sau la săpunul „Cheia”, la maşina de tocat carne „Flacăra”, la asigurările de la ADAS, la uleiurile de la Peco, la aragazul „Carpaţi”, la mobila ”Delfin” sau la spumantul ”Zarea”.
Deci care ar fi problemele care-i frământă azi pe români, din perspectiva reclamelor care rulează zilnic pe posturile de radio şi televiziune? Păi cele mai grave, după frecvenţa obsedantă a spoturilor, ar fi urinarea defectuoasă din cauza prostatei (înduioşătoare bucuria şoferului de pe autobuzul de copii, care nu mai e nevoit azi sa facă pipi foarte des!), constipaţia (dacă mă concentrez puţin, eu nu pierd mult timp, zilnic, la toaletă!), igena orală (groaznice imaginile cu dintele căzut sau cu scuipatul sângelui în chiuvetă, mai ales dacă te afli la masă!) şi călcâiele crăpate sau bătăturile care aduc pe micul ecran câte o talpă (olfactiv, la fel de fioroasă!), de pe care un aparat desprinde şuioare de piele moartă. Apoi, curăţenia cearceafurilor, a vaselor, a podelelor sau a budei, ferestrele ce pot rezista ( „Tu poţi să le rezişti??!!” Eu pot!), maşinile scumpe, care pot fi lesne cumpărate dacă ai tichet de la programul „Rabla”, berea în cascadă, arsurile gastrice şi reeşalonarea creditelor.
Aşa încât, fac şi eu ca biata bunică-mea, care, după ce afla vreo grozăvie, mă privea speriată, îşi punea palma la gură şi mă întreba încet: „Ce ne mai aşteaptă, maică?”.