Marea descentralizare, marea păcăleală

V-aţi întrebat de ce aşa repede, prin asumarea răspunderii, fără dezbatere publică? Explicaţia e simplă. Trebuie păcăliţi baronii locali, să înghită pe nerăsuflate şmecheria guvernamentală, pentru că bugetul nu are bani pentru toţi ordonatorii de credite.

Încasările bugetare de anul acesta au fost sub nivelul prognozat, rectificarea negativă din vară şi aceea de luna aceasta demonstrează acest fapt, recunoscut şi de premierul Ponta.

Anul viitor, pentru care se coace bugetul anul acesta, veniturile bugetare vor fi şi mai mici, pentru că nu intră în funcţiune noi capacităţi de producţie, investiţii în infrastructură, investiţiile directe străine au atins minimul istoric anul acesta.

Şi atunci, cine să contribuie prin taxe şi impozite la cresterea veniturilor statului?

Cât despre combaterea evaziunii, despre morţi numai de bine. Nu dă rezultate, ba pare că s-a accentuat, cohortele de USL-isti consideră că nu-i normal să mai şi plătească, în ţara lor şi cu partidul lor la putere.

În aceste condiţii, ce s-a gândit guvernul Ponta. Ia să pasăm noi institutii, atribuţii, responsabilităţi, în seama autorităţilor locale, primării şi Consilii Judeţene.

Multe poziţii din bugetul pe anul acesta sunt rase şi trecute în curtea altora, să nu mai cheltuie bani pe panseluţe şi toalete de 150.000 euro.

În principiu, descentralizarea este un lucru bun. Se dă decizia în mâinile celor pe care-i afectează, condiţie necesară pentru a fi eficientă şi oportună. Iar banii să fie mai bine gospodăriţi cu mai multă grijă şi mai puţine furăciuni.

Numai că trebuia pregătită îndelung, explicată populaţiei şi pusă în dezbatere publică cu mult timp înainte de a fi impusă prin asumare.

Paşii anteriori descentralizării ar fi trebuit să fie următorii:

• Eliminarea primăriilor care nu sunt funcţionale prin veniturile proprii. Acestea nu vor face faţă obligaţiilor suplimentare ce le revin. Norma europeană la care trebuie să ajungem, minim 8-10.000 de locuitori deserviţi de o primărie. De unde vor avea bani să plătească funcţionarea instituţiilor şi serviciilor care vin în sarcina lor, a şcolilor bunăoară, dacă acum nu au bani nici de propriile salarii?
• Unde sunt regiunile, în toată această poveste. Descentralizarea se face spre judeţe şi, peste 2-3 ani, facem recentralizarea descentralizării către regiuni? Nu înnebunim lumea cu aceste transformări repetate?
• Ce calitate au serviciile descentralizate? Aruncă guvernul în curtea locală nişte găini care abia îşi trag sufletul, cu speranţa că vor deveni campioane? Slabă speranţă, autorităţile locale nu au specialişti şi experienţa în reanimarea unor servicii pe cale de deces. Si nici bani.
• După ce au fost golite de conţinut, ministere precum Tineretul şi Sport, Cultură, Muncă, Agricultură şi altele, rămân în funcţiune şi anii viitori, sau vor fi desfiinţate?

Exemple.

La Ministerul Educaţiei vor fi descentralizate plata salariilor personalului nedidactic, învăţământul Tehnico-Profesional, palatele şi cluburile copiilor, cluburile sportive şcolare.

Adică, bugetul central nu va mai da niciun leu pentru aceste instituţii.

Volumul fondurilor implicate este imens, probabil că reacţia autorităţilor locale va fi desfiinţarea lor.

Învăţământul Tehnico-Profesionale este o epavă, o ruină, cum să renască sub bagheta unor primari sau şefi de Consilii Judeţene care au şi declarat că nu ştiu ce să facă cu el, n-au cum să reuşească unde a eşuat Ministerul de resort.

Numai că acest segment stă la baza pieţei muncii de calitate, pe care se bazează întreaga economie a unei ţări.

Salariilor personalului nedidactic reprezintă 30-40% din total salarii în educaţie. Sunt sume fabuloase, pentru finanţele locale, ale primăriilor. Se vor bloca şcolile, în lipsa acestui personal?

Asemenea exemple se regăsesc peste tot. O parte din  instituţii trebuiau desfiinţate, cum a şi încercat ministrul Nicolaescu la sănătate.

Direcţii Judeţene pentru Agricultură, Oficiile de studii pedologice şi agrochimice, Casele agronomului, Agenţiile Judeţene pentru Pescuit şi Acvacultură, multe altele vor fi desfiinţate din lipsă de fonduri.

Doar că nu Guvernul face aceste operaţiuni de desfiinţare, costisitoare în planul imaginii, ci autorităţile locale, care scot din foc castanele fierbinţi, în locul Guvernului. Aceasta este a doua mare păcăleală.

În concluzie, descentralizarea este necesară, dar făcută aşa, pompieristic, fără dezbatere cu actorii sociali importanţi, fără să se aştepte apariţia regiunilor, cu minciuna descentralizării şi a resurselor financiare, care nu există, va fi, până la urmă, un fiasco.

Logica unei descentralizări corecte ar fi fost delegarea de atribuţii şi responsabilităţi spre regiuni, desfiinţarea judeţelor, menţinerea a trei paliere importante de decizie: primării puternice, regiuni, administraţia centrală, cu reducerea masivă a birocraţiei.

Aşa, păcălirea baronimii locale că va primi şi bani, care nu există, şi care se va trezi cu instituţii pentru care nu are bani şi nu ştie să le conducă, nu este marea descentralizarea de care avem nevoie, ci marea pacaleala a baronilor, să preia responsabilităţi fără bani.