Lupta cu cerşetorii, cei care strică imaginea unui oraş „civilizat”

Recent am făcut o vizită oraşului Timişoara. Mergeam prin oraşul care se mîndreşte cu nivelul cel mai ridicat al bunăstării din România.  Pe stradă am văzut mai la fiecare colţ, acolo unde apar semnele de circulaţie, nişte indicatoare cu însemnul poliţiei şi al primăriei. Pe ele scria mare: „Azi cerşetor, mîine agresor! Îţi doreşti asta?”

Era vorba de o campanie dusă de primărie şi poliţie împotriva cerşetorilor. Această inscripţie m-a oripilat şi m-a trimis cu gîndul la însemnele pe care le purtau obligator pe mîna evreii în perioada fascistă. Aceasta nu este deloc o întîmplare cînd ideologia de bază propagată la toate nivelurile (de la preşedinte şi pînă la jurnaliştii şi intelectualii establishmentului) împarte cetăţenii unei ţări în „buni” şi „răi” pornind de la statutul economic şi social. Astăzi săracul, cerşetorul, şomerul, pensionarul etc sînt priviţi ca o plagă a societăţii şi sînt marginalizaţi  şi reprimaţi prin diverse mijloace. Cauzele acestor fenomene nu sînt căutate undeva în zonele sociale, a inegalităţilor, a lipsei de şanse etc. Aceste categorii sociale defavorizate, ne vor explica „elitele” noastre, sînt aşa pentru că ei sînt leneşi, lipsiţi de iniţiativă, beţivi, necivilizaţi etc. Acest tip de fascism social şi economic este tot mai des întîlnit şi capătă proporţii îngrijorătoare. Iar acum cînd în toată Europa accesul la job a devenit un lux, viitorul arată foarte sumbru.

Astăzi săracul, cerşetorul, şomerul, pensionarul etc sînt priviţi ca o plagă a societăţii şi sînt marginalizaţi  şi reprimaţi prin diverse mijloace.

Am căutat în presa locală să vad dacă cineva ia atitudine faţă de această campanie agresivă şi nedreaptă şi în loc să găsesc texte care să sară în apărarea acestor categorii sociale găsesc texte în care nemulţumirea nu e legată de campanie, ci de ineficienţa ei. Nu vreau acum să încerc să explic ce este cerşetoria, care sînt cauzele ei şi cum ar trebui să încercăm să găsim nişte soluţii. E o temă care ar merita sa fie dezbătută separat.

Avem o problema gravă pentru că, practic, avem o lege prin care încadrăm juridic sărăcia la caz penal şi o pedepsim.

Ceea ce ar trebui să ştim şi mai ales să ne revolte este faptul că în acest moment cerşetoria, conform Codului penal este o infracţiune (articolul 326) care se pedepseşte cu închisoarea între o lună şi trei ani. Iar conform Legii 61/1991 (articolul 3, punctul 3), cerşetoria este considerată contravenţie şi se pedepseşte cu amendă de la 100 la 500 de lei.

Ei bine aici deja avem o problema gravă pentru că, practic,  avem o lege prin care încadrăm juridic sărăcia la caz penal şi o pedepsim. Pentru că ce este în esenţă cerşetoria dacă nu ultimul, sau poate singurul mecanism economic prin care omul exclus din cîmpul social şi economic mai poate presta o formă de muncă ultramarginală. Să nu uităm că în toate culturile şi civilizaţiile pe care le cunoaştem cerşetorul era protejat. În cultura creştino-iudaică cu care Europa se mîndreşte cerşetorul avea un loc aparte, era protejat. Singura excepţie o face capitalismul de stat (comunismul) sau privat care acceptă doar oameni eficienţi pe care-i aruncă cu prima ocazie la gunoi. Pentru aceste regimuri săracul are un statut social care este condamnat penal. Şi asta e doar începutul.

Azi cerşetor, mîiine agresor! Îţi doreşti asta? ne întreabă poliţia şi puterea locală de la Timişoara. Alături stă un alt placat-indicator: Timişoara curată. Nu arunca ţigările pe jos.

„Civilizaţia”, „curăţenia” Puterii merge mîna în mînă cu indicarea „duşmanului” care azi îţi murdăreşte oraşul, iar mîine va fi agresorul care îţi va pune viaţa în primejdie.  Violenţa, însă, nu este aici - ci în cu totul altă parte. Violenţa se află în mîinile puterii economice şi politice, care face ca numărul celor care nu mai au acces la o minimă formă de muncă să cerşească - pentru că acesta e singurul lucru care le-a mai rămas.