Lunga vară fierbinte

0
Publicat:

O hartă desenată neglijent (pentru cei neinițiați, Lemberg este numele german al Liovului, ce vremuri...), poate pentru a arăta incertitudine, publicată de Bild, prezintă potențialele locații ale sistemelor Patriot care au fost promise deja Ucrainei.

FOTO Twitter/X

Ele se vor alătura actualelor sisteme, patru la număr care protejează spațiul aerian deasupra Kievului (2 sisteme), Liovului și Odessei.

Cele trei sisteme care vor fi transferate în curând ar putea fi dislocate să protejeze Dnepropetrovsk, Krivoi Rog, posibil și baza aeriană din vestul Ucrainei unde vor ateriza avioanele F-16.

Unele declarații sugerează că un număr de avioane de acest tip deja efectuează misiuni deasupra Ucrainei, nu e clar dacă și baza aeriană care le deservește în prezent este pe teritoriul ucrainean.

Din analiza hărții, dar și din comentariul publicației, rezultă că o mare parte din zona centrală și estică a Ucrainei rămâne, totuși, fără protecție anti-aeriană, sistemele Patriot neputând fi deplasate prea aproape de linia frontului, din rațiuni de securitate.

Oricum, nu vor avea viață ușoară nici cele aflate în adâncime, rachetele rusești mai făcând de câteva ori drumul către bazele militare de antrenament ucrainene din vestul țării.

Deci împreună, avioanele F-16 și sistemele Patriot, la care se adaugă și ”libertatea” primită de Kiev de a putea ataca, folosind armament occidental, ținte de pe teritoriul Rusiei, ar putea fi argumente să susțină că Ucraina se pregătește să schimbe cursul confruntărilor și să pună capăt înaintării lente, dar metodice, a forțelor ruse de-a lungul celor mai mult de 1000 de kilometri de front.

***

Dar informațiile venite de pe frontul din estul Ucrainei se despart în două realități virtuale opuse și contradictorii:

- pe de o parte este cultivată o imagine optimistă a ceea ce urmează să se întâmple în a doua jumătate a anului 2024 - prima parte a anului 2025, bazată pe noile sau promisele transferuri de echipamente, pe culegerea roadelor noii mobilizări ucrainene, pe oboseala care, se presupune, se va abate asupra forțelor ruse dislocate în Ucraina, pe o potențială ofensivă ucraineană care, iarăși, se presupune a avea loc;

- pe de altă parte sunt semnale, uneori venite chiar de la liderii militari sau ai serviciilor de informații ucrainene, care conturează o descriere mai puțin optimistă a situației, cu pierderi umane și distrugeri uneori apocaliptice, cu accente mai curând pesimiste asupra cursului războiului.

Realitatea e una singură, dar modul în care principalii actori politici și militari se raportează la ea depinde de elemente conjuncturale, de poziția ocupată în ansamblul războiului, de publicul destinatar, desigur și de interesele care se află în jurul oricărei decizii sau declarații publice privind acest conflict.

La război nimic nu e cum apare pe ecranele televizoarelor, tragediile umane de pe liniile fără sfârșit ale tranșeelor sunt îngropate sub declarații despre succese militare, în ambele părți comunicatele de presă trebuie citite cu foarfeca, în materialele media mor mai mulți oameni decât se întâmplă pe câmpul de luptă, dar pe acest câmp se întâmplă și lucruri care nu ajung niciodată într-un ziar sau într-un jurnal de știri.

Realitatea e una singură, dar noi avem acces doar la o replică filtrată a acesteia, una din care ne extragem, credem, ceea ce ni se pare că se sincronizează cu cursul războiului.

Dacă am ales bine, vom afla ceva mai târziu, sau, posibil, niciodată.

***

FOTO Twitter/X

Tânărul șef al serviciului militar de informații al Ucrainei, generalul Kirilo Budanov, are un interviu pentru publicația ucraineană ”Vocea Nouă” în care afirmă că nu e momentul pentru a fi optimiști, forțele ruse continuând să amenințe nordul Ucrainei cu o potențială ofensivă.

Budanov uneori spune și lucruri controversate, cum a fost declarația despre Navalnîi, alteori face anunțuri doar pe jumătate, să înțeleagă fiecare ce vrea, probabil mai mult pentru urechile de dincolo de linia frontului, dar în ultima perioadă atât el cât și alți oficiali militari ucraineni au fost mai curând sobri în prezentarea evoluțiilor militare.

Ziarul nu află prea multe, nici măcar unde ar putea avea loc ofensiva, sigur, e de înțeles, nu vrea nimeni să creeze panică, generalul le oferă, însă, cu larghețe un secret inedit ziariștilor, recunoscând că îi place pizza peperoni.

Așadar, reținere și modestie, ”nu vor fi prea multe vești bune anul acesta”.

Tot pe același diapazon se află și comandantul forțelor armate ucrainene, generalul Oleksandr Sirski.

Acesta nu iese decât foarte rar la declarații, dar opiniile sale despre mersul luptelor par a fi, în ultima perioadă, în dezacord cu imaginea creată anterior, de executant loial al ordinelor superioare.

Aflăm asta printr-un intermediar: deputata Mariana Bezuhla, membru al partidului ”Slujitorul Poporului”, partidul președintelui Zelenski.

Doamna Bezuhla este de aproape un an de zile un fel de filtru turnesol al conducerii militare ucrainene, identificând cu acuratețe generalii care nu-și fac datoria, dau declarații defetiste, nu mai corespund pozițiilor pe care le ocupă.

Acum un an, prima țintă a fost generalul Zalujnîi, după câteva luni de atacuri acesta a fost schimbat, a urmat generalul Sodol (fostul comandant al Forțelor Întrunite ucrainene), același rezultat, de câteva săptămâni e la rând generalul Sirski, vom vedea cu ce rezultat.

FOTO Twitter/X

Reproşurile sunt grave, undeva în preajma unui act de trădare: generalul Sirski, afirmă Bezuhla, ar înclina spre semnarea unui armistițiu cu Rusia și, chiar mai grav, nu mai crede în victoria Ucrainei.

Textul acuzator al ”slujitorului poporului” Bezuhla este publicat pe Facebook și este o lungă listă de situații în care generalul Sirski a ”sabotat” efortul de război prin deciziile luate.

Doamna deputată nu e chiar o voce în pustiu, e președinta unui comitet parlamentar, poziție din care s-a încercat de mai multe ori să fie schimbată, mereu a venit un apel telefonic de undeva de sus, foarte sus, care a blocat aceste inițiative, iar opțiunile ei radicale privind modul în care trebuie dus războiul sunt vechi și cunoscute.

Un proiect de lege din 2022 propunea, de exemplu, să se dea dreptul comandanților de a-și ucide subordonații care nu execută ordinele.

Legea marțială conține o prevedere care permite folosirea armamentului în cazul unor insubordonări, dar fără a provoca moartea celor în cauză.

Proiectul de lege propus, care, însă, nu a primit votul parlamentului, ar fi ridicat această ”restricție”.

Doamna deputat Bezuhla are (sau a primit?) acum o nouă țintă, să vedem cine clipește, sau cade, primul.

***

Și a mai fost și Summitul NATO aniversar de la Washington.

Anticipând postura în care se va afla țara sa la summit, președintele Zelenski a declarat cu amărăciune, într-un interviu oferit Wall Street Journal, cu doar o săptămână înainte, că ”unor țări NATO le este atât de frică de Rusia încât nu vor să vadă Ucraina în Alianță” și a continuat: „dacă nu ni se recunoaște și nu ni se dă niciun semnal la summitul NATO de la Vilnius, atunci nu avem ce face acolo”.

Probabil, reproșul său indirect a fost către Budapesta, poate și către Slovacia, dar în final s-a dovedit că SUA, Germania, poate și alții, ar fi avut rețineri în furnizarea de angajamente concrete Kievului.

FOTO Twitter/X

Nu știm, nu reiese din documente, tot media cu acces la surse din interior ne spune asta.

În documente s-a adăugat, totuși, un cuvânt: ”ireversibil”, referitor la drumul Ucrainei către NATO.

Ca să se întâmple acest lucru, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a precizat, anterior reuniunii și anticipând și el ce s-ar putea întâmpla, că există, însă, un jalon obligatoriu de îndeplinit: consensul tuturor membrilor (Ungaria, se aude?).

Ar mai fi bine ca războiul să se termine (cu victoria Ucrainei, altfel, whats the point?), președintele Biden să continue la Casa Albă, ceea ce, astăzi, 16 iulie 2024, nu mai pare chiar atât de cert, candidatul Trump să-și schimbe opțiunile privind NATO și Ucraina, ceea ce astăzi, 16 iulie...

Una peste alta, bilanțul pentru Kiev nu a fost chiar rău: 43 de miliarde de dolari, sisteme antiaeriene...

La acest din urmă punct s-a auzit și numele României, în lista de donații prezentată de președintele Biden: „Astăzi, anunț o donație istorică de echipamente de apărare anti-aeriană pentru Ucraina. SUA, Germania, Olanda, România și Italia vor furniza Ucrainei echipamente pentru alte cinci sisteme strategice de apărare aeriană. În lunile următoare, SUA și partenerii noștri intenționează să ofere Ucrainei zeci de sisteme tactice de apărare anti-aeriană. SUA se vor asigura că atunci când vom exporta interceptoare critice de apărare anti- aeriană, Ucraina va  fi în fruntea listei și va primi aceste sisteme înainte ca oricine altcineva să le primească.”

***

Ah, și mai era ceva, ceva care sună familiar, ah, da, despre sprijinul cu F-16.

Dar e deja cald, mult prea cald, vreme de caniculă și nu vreau să dau idei, mă înțelegeți...