Lașitatea lui Nicușor Dan

În seara de 13 mai 2024, pe sticla Antenei 3, Nicușor Dan a pierdut alegerile pentru Primăria Bucureștilor. Pentru că s-a dat în fapt că e laș. Și e laș pentru că-i e frică. Și-i e frică pentru că are un trist complex de inferioritate și inadecvare față de (ori)cine știe că-l poate bate, într-o dezbatere de calibru greu despre management și leadership urban pe bune, management și leadership bazate pe proiecte adevărate, strategice, de viitor. #nicușorcellaș nu duce. Nu livrează. Nu poate.

Oana Țoiu, Silvia Dinică, Ștefan Pălărie, Irineu Darău – sau, mai direct, ca între coechipieri care ne știm și am lucrat împreuna nemijlocit ceva vreme: Oana, Silvia, Ștefan, Irinel – de câte ori ați acceptat voi, oameni buni, ca altcineva să vorbească public în locul vostru, atunci când VOI erați cei care aveați de transmis mesajele cu pricina? De câte ori ați delegat altcuiva, lași / fricoși / complexați, actul sacru al dezbaterii politice în agora, atunci când ceea ce aveați de spus era carne din carnea voastră, sânge din sângele vostru, crez sfânt din ființa voastră de politicieni cărora vă pasă până la cer și înapoi de Cetatea pe care ați ales să o serviți, fiind voi trimiși să slujiți Cetatea de VOTUL celor care au crezut în voi?

Vă spun eu, dragilor: NICIODATĂ! NICIODATĂ! NICIODATĂ!

Oana, Silvia, Ștefan, Irinel, ce ziceți c-ar spune despre voi cei care au crezut în voi și v-au girat cu votul lor, conferindu-vă putere politică să vă onorați promisiunile și să le împliniți așteptările păentru care v-au trimis în Parlament, dacă ar vedea că sunteți lași și că vă e frică să ieșiți public și să vă apărați convingerile și proiectele în dialog direct cu oponenții voștri, trimițând voi, în locul vostru, un / o #neicanimeni? Cum s-ar uita la voi cei care v-au legitimat cu încrederea lor, văzându-vă cum le trădați încredrea, de frică și din lașitate? Dar voi, dacă ați face așa ceva, cum v-ați simți, dragilor? Nu v-ați dori să vâ înghită pământul în secunda a doua, de rușinea fără margini a lașității fricoase, ori a fricii lașe? După cum vă știu eu pe voi, eu cred că da. Dragă USR, ce-ai fumat în seara de 13 mai, când ai decis să te sinucizi politic, trimițând în arena dezbaterii publice un #seidlersurogatdenicușor, acolo unde surogatul nu avea ce căuta, și unde #nicușorcellaș ar fi trebuit să compară? Povestea asta îți va exploda în față #bigtime, mai devreme sau mai târziu.

Încă două gânduri, scurt, și termin.

Primul. Să fie clar-limpede-cristal pentru toți: acest text nu are nici o legătură cu contracandidatul lui #nicușorcellaș. Repet: nici o legătură cu tricoul turcoaz, Repet: nici o legătură cu tricoul turcoaz. Dacă vreți să auziți altceva decât am scris eu, e treaba voastră. Reacția mea ar fi fost la fel și dacă, în loc de tricou turcoaz, pe sticlă ar fi fost funia de usturoi, ori candidata social-democrată.

Al doilea. A nu ieși la dezbatere din calculul politicianist “dacă ies, s-ar putea să mă împușc singur în picior, că știu că nu duc, și-mi pot pierde procente; mai bine nu ies, că e în interesul meu să-mi păstrez procentele”, e de căcat, fără margini. Da, ați citit bine, nu vă revoltați fals pudic: de că-cat. A mai făcut-o președintele (cu p mic, nu cu p mare) în funcție și a fost la fel. Așa nu faci decât să arăți, patetic, că ești laș, că ti-e frică și de umbra ta și că ești complexat de pălăria ce-ți cade pe ochi. Și, mai revoltăror, dovedești că, de fapt, te doare fix în cur de cei care au crezut în curajul tău de a-i reprezenta, votându-te. Sincer, am crezut că mediocritatea politică ar fi pe stinselea, cu politrucienii cocalari-golani-sfertodocți-vai-mama-lor de cincizeci, șaizeci și mai bătrâni. Se vede treaba că nu-i chiar așa:  văd că destui dintre ăștia de douăzeci-treizeci-patruzeci calcă pe urmele ălor bătrâni, îngălați în neputința propriei lor mediocrități – #decâtcă mai crudă, nu răscoaptă, ca a ălorlalți. Asta e. Atât putem. Trist!