Juristocrația, un risc pentru România
0Președintele s-a întâlnit cu liderii coaliției pentru a găsi un numitor comun în privința pensiilor magistraților, într-o ecuație în care se pare că magistrații pun condițiile și politicienii sunt pe cale să le accepte.
Autoritarismul Justiției depășește capacitatea democrației de a menține separația puterilor în stat? În interiorul coaliției doar PSD vrea negocieri cu magistrații, celelalte formațiuni pornesc de la ideea că pensiile din sistemul public, oricare ar fi ele, fac parte din competențele executivului și legislativului. De fapt, dacă există separația puterilor în stat, de ce magistrații își stabilesc și adaptează în mod periodic veniturile?
Potrivit informațiilor neconfirmate încă, mâine președintele ar urma să aibă o întrevedere cu șefii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Nu se vorbește despre o negociere, dar acesta pare să fie sensul întâlnirii.
Surse din zona juridică susțin că Politicul ar fi de acord să le crească pensiile de la 70 la 75% din veniturile nete la momentul pensionării și să mărească perioada de tranziție de la 10 la 15 ani.
Magistrații nu sunt mai presus de lege
Fosta ministră a Justiției, Monica Macovei, cea care a făcut reforma domeniului înainte de aderarea la UE, argumentează că „scăderea pensiilor speciale ale magistraților nu ar trebui sa se întindă pe o perioadă de câțiva ani”, fiindcă și această lege va fi modificată de guvernele următoare, la fel cum s-a făcut cu cea din 2010: atunci guvernul Boc a inițiat reforma pensiilor speciale folosind principiul contributivității, Curtea Constituțională a decis că legea este constituțională, dar ulterior legea a fost schimbată.
Macovei insistă că „reformele dificile se fac rapid și dintr-o bucată”, iar tranziția de 15 sau chiar 10 ani este mult prea mare și induce ideea că magistrații nu-și fac meseria din pasiune, ci pentru o pensionare sub 50 de ani pe bani mulți.
Pe scurt, fosta ministră a Justiției îi îndeamnă pe liderii coaliției de guvernământ și pe șeful statului să taie în carne vie, fiindcă într-un stat de drept nimeni nu e mai presus de lege, iar Constituția precizează că „Cetățenii sunt egali in fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.”(art. 16). Deci, nici magistrații.
Precedentul CSM
La vârful puterii totul se vede altfel, de vreme ce președintele încearcă să negocieze cu magistrații, pentru ca mai apoi să medieze cu guvernul o soluție.
Noua viceprim-ministră care a vorbit despre veniturile judecătorilor și procurorilor, spunând că indemnizațiile acestora iau bani „de la gura unui copil care se culcă flămând” sau „de la bugetul unui spital care nu are medicamente”, a fost acuzată de CSM într-o plângere penală de manipulare, incitare la ură și violență.
În plângerea penală a magistraților se menționează și „garanțiile financiare de independență a justiției” și despre faptul că un reprezentant al executivului n-ar avea voie la opinii personale. Pe scurt, CSM vrea să-i facă un cazier.
Pericolul juristocrației
Un membru al guvernului nu poate fi însă cercetat penal, potrivit legii, fără încuvințarea președintelui, de aceea Nicușor Dan a declarat azi dimineață că nu va fi de acord să semneze o astfel de solicitare. Apoi a subliniat că declarațiile ei au fost nefericite.
Și liderul PSD, Sorin Grindeanu, a spus despre ea că e populistă. Se observă o aliniere între social-democrați și președinte.
Faptul că președintele, pentru a nu incita spiritele, nu a spus nimic despre pericolul Juristocrației sau puterea magistraților, despre acest precedent în care magistrații cercetează penal un membru al guvernului pentru delict de opinie, sugerează că țara e pe cale să cadă sub autoritarismul magistraților.
În fond, magistrații sunt cei care găsesc căile prin care îi eliberează pe corupții politici, care-i lasă liberi pe soții și partenerii femeilor care devin victimele acestora și care își fac propria lor lege și își acordă sporuri unii altora prin hotărâri judecătorești, ca și cum Executivul și Legislativul nici nu mai există.