Iştvan, bem o bere?

Dragă Iştvan, după toată vâlvătaia iscată de şcolile de vară ale extremiştilor unguri, ale românilor de pretutindeni şi ale declaraţiilor războinice şi lipsite de spiritul bunei vecinătăţi între popoare, a venit Sfânta Sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului.

Premierul s-a întors din concediu, Antonescu a revenit şi el, a ţinut o conferinţă şi a plecat iar în vacanţă, poporul a primit o zi liberă în plus ca să se simtă bine în weekendul prelungit, iar lucrurile par să se calmeze.

Grătarele au reapărut prin munţii şi pădurile României, cu preponderenţă prin zona bisericilor şi mănăstirilor, cărbunii şi lemnele de foc au fost poziţionate strategic şi România se pregăteşte de distracţie.

Probabil şi extremiştii de la Jobbik se pregătesc de sărbătoare şi au hotărăt să o lase mai moale cu decalaraţiile belicoase la adresa integrităţii statale a ţării vecine şi, eventual, pregătesc taberele de vară de la anul. Credincioşii ortodocşi şi catolici sărbătoresc împreună o mare sărbătoare a creştinătăţii şi aprind împreună lumânări pentru cei vii şi pentru cei trecuţi la cele veşnice.

Mai sunt câteva zile şi parlamentarii se vor întoarce la muncă ca să asigure circul  care a fost înlocuit săptâmânile acestea cu retorica naţionalistă. Până la apropierea campaniei, când şi politicienii unguri şi cei români îşi vor reaminti de flacăra patriotismului ce le arde în piept şi vor începe iar să se înfoaie şi să cotcodăcească pe la diverse adunări populare sau prin studiouri.

Ai voştri, despre Transilvania şi Ungaria mare care are teritorii ocupate de toate statele vecine. Ai noştri despre unirea cu Basarabia şi comunităţile româneşti care devin tot mai importante în procesul electoral. Bine, din păcate, politrucii noştri sunt mai uituci. Adică nici măcar ultranaţionaliştii nu reuşesc să fie. Căci, dacă ar vorbi de refacerea României Mari ar vorbi şi de recuperarea Basarabiei de sud, de Bucovina sau de ţinutul Herţa.

Dar ştii cum e cu politicienii aştia, ei cu hoţiile lor mai mari sau mai mici, cu minciunile şi nesimţirea lor şi noi, cu viaţa de zi cu zi.

Aşa că, dragă Iştvan, te invit să bem o bere, să savurăm un mic şi un gulaş picant, dar toate astea după ce mergem fiecare la biserică, ne rugăm pentru familie şi sănătate, pentru vecinii noştri de casă, de oraş şi de ţară şi aprindem o lumânare pentru bunii şi buneii noştri.

Eventual, ne mai sâcâim un pic la meciul România-Ungaria, la începutul lui septembrie, dar indiferent cine va bate, promit că te invit şi după meci la bere. Bine, eu sunt sigur că o să vă batem cu 3-0, dar asta nu e în niciun caz motiv de ceartă căci berea o să o dau eu. Nu trebuie să te superi pe noi că o să căntăm “Treceţi Batalioane Române Carpaţii“ sau s-a suit “Pişta pe Deal“. Voi o să cântaţi ce ştiţi voi mai bine şi viaţa va merge înainte. Fără ură şi fără părtinire mai ales că, după ce îţi va trece supărarea că aţi luat bătaie la fotbal, berea va avea acelaşi gust. Pentru că, după cum bine spunea un mare actor român „Aşa-i în tenis“.

Sănătate şi să auzim numai de bine!