India și UE încearcă o „a treia cale”. Cât de departe pot merge fără Washington? China la zi

În materialul de astăzi „China la zi”, vă prezentăm traducerea din limba chineză a unei analize semnate de Cui Rongwei (崔荣伟), asistent de cercetare științifică la Institutul de Studii Internaționale al Academiei de Științe Sociale din Shanghai, dedicată acordului de liber-schimb dintre India și Uniunea Europeană, implicațiilor sale economice și limitelor sale geopolitice într-un context internațional marcat de competiția marilor puteri. Analiza propune o lectură prudentă a acestui demers, evidențiind tensiunea dintre ambiția politică a părților implicate și constrângerile structurale care îi condiționează eficacitatea.

Foto: Pe 27 ianuarie 2026, la New Delhi, prim-ministrul Indiei, Narendra Modi (centru), i-a întâmpinat pe președintele Consiliului European, António Costa (stânga), și pe președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, înaintea întrevederii oficiale, Sursa: aici

Acordul UE–India nu a trecut neobservat nici în presa occidentală, unde a generat reacții divergente. Potrivit Reuters, unele voci, inclusiv din cadrul administrației americane, au criticat decizia Uniunii Europene de a avansa în finalizarea acestui acord, considerând că aceasta slăbește coeziunea unei poziții comerciale comune a Occidentului. Un oficial american a exprimat chiar dezamăgirea față de continuarea negocierilor cu India, în condițiile în care UE subliniază, simultan, necesitatea alinierii strategice cu Washingtonul și a sprijinului pentru Ucraina.

Dincolo de aceste rezerve politice, evaluările economice din spațiul occidental sunt mai nuanțate. Analize citate de Atlantic Council subliniază că, deși acordul reprezintă un succes diplomatic important, beneficiile sale economice se vor manifesta gradual și nu vor produce, pe termen scurt, transformări structurale majore în arhitectura comerțului global. Într-o notă similară, potrivit Reuters, unii economiști occidentali atrag atenția că economia Uniunii Europene rămâne în mare măsură dependentă de consumul intern, ceea ce limitează impactul imediat al acordurilor comerciale externe asupra creșterii economice.

Totuși, în pofida acestor rezerve, consensul general din rândul organizațiilor și al formatorilor de politici din Occident este unul favorabil. Conform The Economic Times, acordul UE–India este perceput ca un pas strategic „la timp”, menit să consolideze legăturile comerciale și investiționale bilaterale, într-un context global marcat de tendințe protecționiste și de intensificarea tensiunilor comerciale internaționale.

Redăm în continuare traducerea din limba chineză a materialului menționat mai sus:

Acordul de liber schimb India-UE: un pas al puterilor mijlocii spre consolidare prin alianțe, dar cât de departe poate merge?

Pe 27 ianuarie 2026, India și Uniunea Europeană au anunțat în mod oficial că au ajuns la un acord bilateral de liber-schimb. Având în vedere parcursul de aproape 18 ani al negocierilor, numărul statelor implicate și dimensiunea economică a părților, calificarea acestuia drept un „acord comercial cu valoare istorică” este pe deplin justificată. Acordul reprezintă rezultatul unei evaluări atente a intereselor ambelor părți în contextul schimbărilor interne și externe, precum și al deciziei de a-și consolida cooperarea într-un climat internațional marcat de incertitudine. Implementarea sa va contribui semnificativ la aprofundarea cooperării dintre India și UE în domenii precum economia și securitatea. În esență, acordul reprezintă o încercare importantă a puterilor mijlocii de a realiza, pe plan economic, o „valorificare limitată a potențialului existent”, iar pe plan politic, de a încerca să depășească dilema alinierii forțate între China și SUA, în vederea consolidării propriei autonomii strategice. Pe termen scurt, punerea în aplicare a acordului va produce, fără îndoială, efecte pozitive; pe termen lung însă, ambele părți vor trebui să facă față unor provocări structurale profunde, atât de natură economică, cât și politică.

Puterile mijlocii încearcă să urmeze „o cale alternativă”

O privire retrospectivă asupra evoluției negocierilor comerciale dintre India și Uniunea Europeană arată că, anterior, procesul nu a fost lipsit de dificultăți. Faptul că, în prezent, cele două părți au reușit să finalizeze rapid negocierile și să semneze acordul într-un interval scurt de timp este, în mare măsură, rezultatul schimbărilor survenite în mediul intern și internațional.

În primul rând, ambele părți se confruntă cu necesitatea reală de a identifica noi oportunități de dezvoltare economică printr-o „valorificare limitată a potențialului”. Conform informațiilor publice, beneficiile Uniunii Europene pe piața indiană se concentrează în principal în sectoare precum echipamentele mecanice și electronice, aeronavele și industria aerospațială, precum și echipamentele optice, medicale și chirurgicale. În schimb, câștigurile Indiei sunt preponderent localizate în domenii precum produsele marine, industria chimică, articolele din piele și încălțăminte, textilele și jucăriile. Potrivit declarației comune, părțile au decis să implementeze un regim amplu de concesii tarifare reciproce. India va reduce sau va elimina treptat taxele vamale pentru exporturile europene, astfel încât, în final, acestea să acopere 96,6% din valoarea exporturilor UE către India. Uniunea Europeană va adopta măsuri similare, care vor acoperi în cele din urmă 99% din exporturile Indiei către piața europeană. În esență, acest demers reflectă efortul ambelor părți de a identifica piețe noi pentru propriile produse. De exemplu, în condițiile în care piața chineză se află într-o fază de recul, marii producători auto europeni precum Volkswagen, Mercedes-Benz sau BMW pot găsi în India noi oportunități de creștere. În același timp, sectoare indiene precum produsele marine, jucăriile sau textilele, afectate sever de scăderea vânzărilor ca urmare a politicilor tarifare ridicate ale administrației Trump, pot profita de deschiderea pieței europene. Având în vedere dimensiunea economiilor celor două părți, volumul comerțului bilateral, care a ajuns la 136,5 miliarde de dolari în 2025, dispune în mod evident de un potențial considerabil de extindere. Pe de altă parte, India și UE au evitat în mod deliberat includerea sectoarelor sensibile, rezervele fiind cele mai evidente în domeniul produselor agricole și al achizițiilor publice. Din acest motiv, acordul de liber-schimb indo-european poate fi interpretat mai degrabă ca o tentativă de „valorificare limitată a potențialului” piețelor reciproce, decât ca o liberalizare economică deplină.

În al doilea rând, ambele părți iau în calcul utilizarea aprofundării cooperării bilaterale ca instrument de influențare a relațiilor lor economice și diplomatice cu SUA. În contextul în care Washingtonul solicită constant majorarea bugetelor de securitate, impune plata integrală a costurilor pentru armamentul furnizat Ucrainei și vinde energie către Europa la prețuri ridicate, la care se adaugă competiția economică tot mai acerbă din partea altor mari puteri, economia Uniunii Europene, vizibil afectată de oboseală structural, are nevoie urgentă de noi motoare de creștere. Doar astfel UE își poate consolida capacitatea de a face față politicilor economice externe dure promovate de Donald Trump. În ceea ce privește statele cu care UE poartă negocieri, India prezintă, cel puțin la nivel aparent, avantaje comparative față de economiile sud-americane și față de unele state din Asia de Sud-Est.

Foto: Pe 27 ianuarie 2026, la New Delhi, prim-ministrul Indiei, Narendra Modi (dreapta), s-a întâlnit la Palatul Hyderabad cu Ursula von der Leyen (stânga) și António Luís Santos da Costa (centru). În prim-plan, Maroš Šefčovič (stânga) și Piyush Goyal (dreapta) schimbă documentele privind Acordul de liber-schimb dintre India și UE, Sursa: aici

În același timp, India se confruntă cu o situație similară. Evoluția fluctuantă a relațiilor indo-americane a făcut ca New Delhi să suporte unele dintre cele mai ridicate tarife aplicate exporturilor sale către piața americană. În plus, efectele negative generate de înfrângerea Indiei în confruntarea aeriană indo-pakistaneză din „7 mai” persistă până în prezent, iar nivelul ridicat de prudență față de China limitează capacitatea Indiei de a avansa pe deplin cooperarea economică bilaterală. În acest context, încheierea acordului de liber-schimb dintre India și Uniunea Europeană ar putea atenua semnificativ presiunea exercitată de politica tarifară americană asupra comerțului extern al Indiei, reducând parțial eficacitatea intențiilor Washingtonului și sporind marja de manevră a Indiei în negocierile tarifare cu SUA. Declarația reprezentantului comercial al SUA, Greer, din 28 ianuarie, potrivit căreia „India va intra într-o perioadă de prosperitate remarcabilă”, trădează subtil o notă de reticență și nemulțumire.

În cele din urmă, privit în profunzime, acordul de liber-schimb India-UE reflectă încercarea puterilor mijlocii de a urma „o altă cale”. Declarația premierului canadian Mark Carney, formulată la 20 ianuarie în cadrul Forumului Economic Mondial de la Davos, potrivit căreia „puterile mijlocii au capacitatea de a construi o nouă ordine care să susțină valori fundamentale”, surprinde cu claritate starea de spirit actuală a părților indiană și europeană. Refuzul lui Mark Carney de a-și retrage aceste afirmații, în pofida presiunilor americane, coroborat cu anunțul unei viitoare vizite în India în luna martie, sugerează că, pe fondul unei administrații Trump aparent hotărâte să se îndepărteze de principiile liberului schimb și al revenirii unei logici a raportului de forțe în relațiile internaționale, Canada caută să își recalibreze poziționarea strategică în raport cu dinamica inaugurată de acordul de liber schimb India–UE. Mai precis, Ottawa caută să promoveze o strategie de coagulare și coordonare între statele pe care le consideră „puteri mijlocii”, urmărind crearea unei alianțe a acestora pentru a pune în practică „realismul bazat pe valori”, o abordare care se distinge clar de stilul constant promovat de administrația Trump.

Interesant este faptul că informația potrivit căreia Carney ar urma să viziteze India a fost lansată, de fapt, mai întâi de ambasadorul Indiei în Canada. Lăsând deoparte, pentru moment, pozițiile unor state membre ale Uniunii Europene precum Germania și Franța, comportamentul Indiei sugerează în mod clar că New Delhi privește favorabil și manifestă disponibilitate pentru aprofundarea cooperării cu partea canadiană. Deși negocierile pentru acordul de liber-schimb dintre India și Uniunea Europeană au început cu mult înaintea declarațiilor lui Carney de la Davos, raportate la contextul actual, încheierea acordului indo-european pare să se alinieze, din punct de vedere logic, agendei politice promovate de Carney.

Provocările acordului de liber-schimb India–UE

Fiind un acord bilateral de liber-schimb de dimensiuni foarte mari, Uniunea Europeană l-a numit „mama tuturor acordurilor”, iar partea indiană l-a descris drept „un moment de cotitură pentru diplomația economică și comercială externă a Indiei”, ceea ce reflectă nivelul ridicat al așteptărilor de ambele părți. Potrivit planificării generale anunțate public, după implementarea etapizată a reducerilor tarifare, acordul ar urma să aducă beneficii unei populații de aproximativ 2 miliarde de oameni și să creeze o piață de aproape 27.000 de miliarde de dolari. Totuși, din perspectiva realităților practice, pentru ca această perspectivă atractivă să se materializeze, acordul India–UE va trebui să facă față, cel puțin, la două tipuri de provocări în perioada următoare.

Într-o primă etapă, pe măsură ce părțile continuă să valorifice potențialul cooperării economice, ele vor trebui să gestioneze o serie de dificultăți ulterioare, dintre care cel puțin trei nu pot fi evitate. În primul rând, integrarea profundă a lanțurilor de producție și aprovizionare din industria de înaltă tehnologie se dovedește deosebit de dificilă. În cazul industriei auto, de exemplu, India a acceptat să acorde Uniunii Europene o cotă anuală de import de 250.000 de autovehicule, stabilind totodată ponderea exactă a vehiculelor cu motor termic și a celor electrice, precum și regimul de impozitare a vehiculelor cu motor termic importate peste nivelul cotei. În plus, cele două părți au ajuns la un acord și în ceea ce privește componentele auto. Având în vedere diferențele de nivel tehnologic și de capacitate industrială, producătorii auto europeni dețin un avantaj comparativ evident pe piața indiană. Intrarea constantă și pe termen lung a automobilelor europene va genera, inevitabil, reacții de opoziție în societatea indiană, iar viitoare dispute între părți cu privire la reevaluarea cotelor vor fi greu de evitat.

În al doilea rând, deschiderea pieței Uniunii Europene pentru industriile indiene intensive în forță de muncă, precum încălțămintea, textilele și produsele marine, poate răspunde, pe termen scurt, cererii de pe piața europeană. Totuși, avantajul de cost al produselor indiene riscă să conducă rapid la un fenomen de dumping pe scară largă pe piața UE, ceea ce va afecta inevitabil sectoarele industriale corespunzătoare din statele membre și va genera reacții interne.

În al treilea rând, domenii-cheie precum agricultura și siderurgia, evitate în mod deliberat în cadrul negocierilor, vor ajunge mai devreme sau mai târziu în centrul discuțiilor. Agricultura, ca sector puternic protejat de ambele părți, este unul dintre domeniile cel mai puțin acoperite de acord. Pe măsură ce potențialul cooperării economice este exploatat progresiv, părțile vor căuta în mod inevitabil noi oportunități de creștere. Accesul pe piață pentru anumite produse agricole, precum și stabilirea cotelor de import pentru oțel vor constitui provocări majore în procesul de aprofundare a cooperării dintre India și Uniunea Europeană.

Într-un al doilea plan, capacitatea acordului de a rezista presiunilor continue și tentativelor de fragmentare exercitate de SUA, și de a obține, în consecință, un spațiu real de autonomie strategică, va reprezenta o variabilă-cheie în evaluarea eficienței sale viitoare. Acordul de liber schimb India–UE are, într-adevăr, și rolul de a contracara parțial politicile economice externe coercitive promovate de administrația Donald Trump, însă nu este în măsură să le neutralizeze în totalitate impactul.

Motivele sunt două. În primul rând, piețele interne ale India și ale Uniunea Europeană nu pot fi comparate, ca dimensiune și atractivitate, cu piața americană. Chiar și în ipoteza constituirii unei piețe indo-europene integrate, capacitatea de consum a acesteia ar rămâne inferioară celei a Statelor Unite. Cu alte cuvinte, construirea unei piețe comune India–UE nu face decât să sporească capitalul de negociere al celor două părți în relația cu Washingtonul. Totuși, caracterul dificil de substituit al pieței americane îi oferă în continuare administrației Trump posibilitatea de a exercita presiuni și de a urmări strategii de divizare a Indiei și a Uniunii Europene. Acest element structural va limita, în mod inevitabil, eficacitatea acordului.

Al doilea motiv ține de nivelul tehnologic, care conturează limitele structurale ale Indiei și ale Uniunii Europene și va influența în mod decisiv rezultatele implementării acordului. În prezent, în comparație cu China și Statele Unite, atât India, cât și Uniunea Europeană se află într-un decalaj semnificativ în domenii-cheie, precum industriile avansate asociate inteligenței artificiale sau sectoarele energiei curate, inclusiv tehnologiile de stocare a energiei. Acest deficit tehnologic restrânge apariția unor noi motoare de creștere și limitează extinderea cooperării economice. Din această perspectivă, acordul reflectă mai degrabă o optimizare a schimburilor reciproce pe baza resurselor existente decât o creștere calitativă a nivelului și a conținutului cooperării.

Sursa: aici

Paula Toma este Director executiv al Centrului de Studii Sino-Ruse (CSSR) din cadrul Fundației Universitare a Mării Negre „Mircea Malița”.