În fine, apare Planul de Pace pentru Orientul Apropiat mediat de China și Pakistan

În timp ce Trump vorbește despre posibilitatea imediată de a pleca de acolo, sigur de victorie așa cum se vede, lăsându-i pe iranieni „în epoca de piatră” după intensificarea acțiunilor militare, apare primul semnal cert de implicare a Chinei în rezolvarea unei situații tragice care afectează securitatea economică a lumii și nu numai.

Avem acum din partea celor două țări un Plan de Pace pentru Orientul Apropiat https://www.fmprc.gov.cn/mfa_eng/wjbzhd/202603/t20260331_11884511.html care ar implica încetarea imediată a ostilităților, începerea cât mai rapidă a negocierilor de pace, asigurarea securității zonelor care sunt acum principalele ținte ale bombardamentelor sau a invaziei terestre americano-israeliene, măsuri imediate pentru asigurarea transportului maritim, totul cu respectarea strictă a prevederilor Cartei ONU.

La finele lunii trecute, în cadrul unei reuniuni la Islamabad, ideea de bază a planului a fost susținută de miniștrii de externe ai Arabiei Saudite, Turciei și Egiptului, fiind funcțional acum un Comitet cvadripartit de coordonare (Pakistan, Arabia Saudită, Turcia și Egipt). Inițiativa de acum, notează sursele oficiale chineze, se înscrie în cadrul „parteneriatului strategic de cooperare” între China și Pakistan, țări care sărbătoresc acum cea de-a 75-a aniversare a stabilirii de relații diplomatice.

Cu un bemol major: nimeni nu știe dacă israelienii (și, în consecință, aliații lor americani) vor accepta acest ultim punct considerat esențial pentru rezo9lvarea crizei deoarece numai astfel se va asigura implicarea și sprijinul comunității internaționale, acum majoritar în defavoarea acțiunilor militare, fapt care duce la disensiuni grave și acuzații foarte tensionate între aliații din NATO, pentru a nu pomeni decât această dimensiune.

În acest context special, dacă israelienii și partenerii americani vor accepta ca totul să se rezolve în termenii Cartei ONU, asta presupune că, foarte surprinzător, ar ceda din poziția principială de acum care presupune tocmai ignorarea ONU și instituțiilor sale (Tribunalul penal internațional ca instanță relevantă pentru judecarea crimelor de război, genocid, etc) și, cine știe minune, să vor simți obligați să accepte formule viitoare de control care să presupună trupe ONU pentru menținerea și impunerea păcii. Personal, cred că suntem foarte departe de un asemenea moment dar nimeni nu poate presupune ce și-ar dori sau nu Trump.

Ce ar conține cele 5 puncte în varianta inițială circulată acum între cele două cancelarii și ajunsă în câteva capitale relevante pentru luarea de decizii politice și militare (de data asta cu o implicare reală a câtorva dintre țările europene și, evident, a Rusiei pentru a asigura astfel un baraj de forță la un eventual vot negativ al SUA în Consiliul de Securitate):

1. Încetarea imediată a focului și eforturi maximale pentru a împiedica escaladarea conflictului. Ajutorul umanitar trebuie să fie garantat în toate zonele acum afectate de acțiunile militare.
2. Începerea imediat ce este posibil a unor negocieri de pace, planul subliniind necesitatea respectării suveranității naționale, integrității teritoriale și a independenței naționale a Iranului și a Statelor din regiunea Golfului.
3. Securizarea zonelor cu structuri non-militare ce pot deveni ținte potențiale
4. Securizarea căilor maritime și reluarea comerțului internațional, reluarea navigației în Strâmtoarea Ormuz și în zonele maritime adiacente esențiale pentru comerțul mondial și aprovizionărilor cu petrol și gaze.
5. Protecția civililor în conformitate cu Carta ONU, susținerea unei soluții bazate pe multilateralism și care să ducă la întărirea rolului ONU în stabilirea cadrului global pentru o pace durabilă.

Poate că ceva va fi, mai ales că foarte multă lume speră acum că mișcarea colosului Chinez va putea însemna începutul unei soluții. Dar ceilalți?

Răspunsul lui Trump îl știți, amenințare continuă și prezumabilă plecare rapidă din zonă, lăsând pe cilalți să se descurce cu dezastrul creat. Dar iranienii ce mai zic?

De acolo avem poziția exprimată azi zi de Kazem Jalali, ambasadorul iranian la Moscova, pentru Agenția Tass, care a enunțat patru cerințele pentru o pace stabilă în Orientul Apropiat. „Prima condiție este o încetare completă a agresiunii și a actelor teroriste. A doua condiție este furnizarea de garanții obiective și credibile pentru a împiedica o reluare a agresiunii și războiului. A treia condiție este o compensare integrală a pierderilor noastre materiale și morale. În al patrulea rând, este vorba despre respectarea jurisdicției legale a Iranului în Strâmtoarea Ormuz în scopul protejării securității maritime internaționale”.

Rațional, totul pare să fie acceptabil în termenii Convenției de la Geneva și Cartei ONU. Dar oare despre asta mai este vorba? Dar, oricum, mare atenție la ce urmează deoarece dacă n-am văzut internaționalizarea conflictului (și de asta Trump este pe bună dreptate supărat ), atunci s-ar putea să avem o internaționalizare a soluției de pace.

Cu avantajele și riscurile inerente care interesează pe absolut toată lumea căci nu mai e vorba despre Ucraina și micile aranjamente din zona noastră. Și de asta, cred, China s-a pus în mișcare. Să vedem cu ce rezultate.

.