Importanța religiei pentru identitatea românilor din Ucraina, R. Moldova și România

După ce am vorbit despre românii între rusificare și „ucrainizare ofensivă” prin biserica Moscovei și a Kievului, în continuare, arătăm pe scurt cuantumul importanței religiei pentru identitatea românilor din Ucraina, Republica Moldova și România.

 Comparație cu Ucraina și Rusia

Dimensiunea religioasă este în mod istoric un factor deosebit de important pentru identitatea societății românești și continuă să fie astfel. De exemplu, într-un studiu al Pew Research Center din 2018, România era considerată cea mai religioasă țară din Europa. Românii din Republica Moldova, deși au fost supuși asimilării rusești și propagandei ideologice antireligioase a Uniunii Sovietice, erau totuși pe locul 5 la religiozitate în Europa, dintre fostele republici sovietice, doar Armenia și Georgia având scoruri puțin mai mari decât Republica Moldova (47%).

În schimb, Ucraina se clasa abia pe locul 11 la religiozitate, cu un scor doar un pic mai mult decât la jumătate față de România (31% Ucraina față de 55% România), iar Rusia se clasa pe locul 20 la religiozitate în Europa (17%). Doar 22% dintre ucraineni spuneau că religia este foarte importantă în viața lor, pe când același lucru îl spuneau 50% dintre români și 42% dintre cetățenii Republicii Moldova (repetăm, deși a fost circa 50 de ani sub o ocupație care a folosit religia ca factor de asimilare anti-românesc sau a luptat ideologic împotriva religiei).

Observăm o asemănare a raportării la religie între românii din România și cei din Republica Moldova și o diferență a ambelor comunități de români față de modul în care se raportează la religie ucrainenii sau rușii.

Sursa: Pew Research Center

Potrivit Barometrului Vieții Religioase din România din anul 2022, 83,1% din populația României se considera religioasă. 66,3% dintre cetățenii români aveau multă sau foarte multă încredere în biserică, ceea ce situa biserica pe locul 1 la încrederea societății din România. Indiferent de confesiune, 91,6% dintre cetățenii români au declarat că ei cred în Dumnezeu.

În Republica Moldova, în mod foarte interesant, înainte de declanșarea Războiului din Ucraina, 74% dintre cetățeni aveau încredere în biserică în 2020. După invadarea Ucrainei de către Rusia, dar și ținând cont de acțiunile implicite sau explicite ale Mitropoliei Chișinăului din Republica Moldova, care aparține de Patriarhia Rusă și promovează agresiv în societate interesele Rusiei, iată cum încrederea în biserică a scăzut la 58% în 2023. Din punct de vedere sociologic, considerând ambele sondaje ca fiind corect prelucrate, singura explicație care ar putea da sens unei astfel de scăderi semnificative ar fi un eveniment dramatic intern sau regional. Iar cel mai dramatic eveniment regional a fost invazia Rusiei în Ucraina și amenințările frecvente și cu o invazie a Republicii Moldova de către Federația Rusă. Iar cum cea mai numeroasă biserică din Republica Moldova este cea care aparține de Patriarhia Rusă, este lesne de observat cum neîncrederea și teama cetățenilor de acțiunile Federației Ruse s-au direcționat și către supușii acesteia de pe teren, adică spre preoții și bisericile aparținând Patriarhiei Ruse, care promovează agresiv în societate interele geopolitice ale Rusiei. Între timp, pe fondul prelungirii războiului din Ucraina și a trecerii șocului inițial, încrederea în biserică și-a revenit în 2025 la circa 72%, aproape de nivelul de dinaintea războiului.

Toate aceste sondaje arată o diferență semnificativă a Ucrainei și Rusiei față de cele două state românești, România și Republica Moldova, lucru care arată o diferență de abordare identitară la această dimensiune religioasă.

Pe de altă parte, scorurile la indicatori ce reflectă religiozitatea la românii din Ucraina sunt mai greu de obținut. Avem totuși, conform unui sondaj menționat și mai devreme și făcut public în anul 2023 de Institutul de Studii Pentru Capital Social din Cernăuți, un procent relevant de circa 50% dintre românii din Ucraina care participă la slujbe religioase, plus 29% care se declară creștini, dar nu participă la slujbele religioase (p. 10). Acest procent de circa 50% (sau chiar peste) la românii din Ucraina este cu mult peste cel de 35% al întregii societăți ucrainene care participă cel puțin lunar la slujbele bisericești, conform sondajului Pew Research Center de mai sus, tot din 2022.

Avem, așadar, identificată o diferență semnificativă la modul în care românii din Ucraina se raportează la religie, față de întregul societății ucrainene. Mai mult, procentul românilor din Ucraina care participă la slujbe religioase este identic cu procentul de 50% al românilor din România care participă la slujbe religioase.

Conform sondajului făcut public în 2024 și întreprins tot de Institutul de Studii Pentru Capital Social din Cernăuți, 68,5% dintre românii chestionați au susținut că participă la slujbe religioase în bisericile păstorite de Mitropolitul Kievului și Întregii Ucraine (plus alte câteva procente la alte culte), în timp ce 23,3% declară că sunt creștini, dar nu participă la slujbe religioase (p. 13). Așadar, avem un procent de religiozitate de peste 70%, chiar mai mare decât cel din 2023.

Impactul religiozității societății românești nu se reflectă doar asupra minorității românești din Ucraina sau asupra românilor din Republica Moldova, ci se reflectă și asupra minorităților din România. De exemplu, minoritatea maghiară din România este mult mai religioasă decât maghiarii din Ungaria, din acest punct de vedere un studiu arătând că este aproape identică în percepții cu românii majoritari din România: „Studiul arată că 34 la sută dintre maghiarii din Transilvania participă la un serviciu religios o dată pe săptămână, iar 83 la sută dintre ei se roagă în afara slujbei cel puțin o dată pe săptămână sau chiar mai des – comparativ cu 81 la sută dintre români sau 34 la sută dintre maghiarii din Ungaria.”

Așadar, am arătat cum prin câteva sondaje relevante cum românii din România, românii din Ucraina și cei din Republica Moldova au un scor al religiozității foarte similar și se raportează similar, aproape identic, față de dimensiunea religioasă. Observăm în plus o diferență semnificativă între modul în care românii se raportează la religie, pe de o parte, și modul în care se raportează la religie ucraineni sau rușii, chiar maghiarii din Ungaria, pe de altă parte.

În ultima parte a analizei vom trata evoluțiile prezente. Încotro ne îndreptăm? Care este diferența dintre așteptările și speranțele românilor din Ucraina și Republica Moldova de a se integra în Biserica Ortodoxă Română, cuantificate statistic, și ce fac reprezentații Statului Român? Îi ajută sau îi lasă la latitudinea instrumentalizării prin geopolitica religiilor de la Moscova și Kiev?

(va urma)

Matei Blănaru este expert LARICS și doctorand al Universității din București.