Iată, mai vin vești bune din Europa piețelor energetice! Vor influența cumva și evoluțiile din România?

După părerea mea, fiecare lider politic din Europa și din lume se confruntă cu aceeași dilemă: fie alege opțiunea de tip Zelenski, aceea de a nu-și informa poporul despre ce se va petrece în viitorul apropiat pentru a nu introduce starea de panică, fie de a spune ce se întâmplă în realitate, tocmai pentru a da oamenilor timpul necesar pentru a se pregăti în consecință.

Problema este că există guverne care, după ce au repetat la infinit placa aceea pe care noi o cunoaștem atât de bine, și în care se aud variante diverse ale mesajului de bază „stați liniștiți la locurile voastre!”, există riscul real ca atunci când vin vești bune, să fie receptate ca parte a propagandei de partid și de stat și, ca atare, ignorate.

M-a bătut și pe mine acest gând când am început să lecturez un dosar realizat prin reunirea datelor produse de câteva dintre cele mai active organizații specializate în culegerea și prelucrarea informațiilor de pe piețele economice, așa cum au fost ele sintetizate în atenția unor responsabili politici cu reală putere de decizie din Europa. Nu am cum să contrazic datele prezentate și, ca atare, cred că poate e cazul să mai luminăm chiar și orizontul dat de opacitatea guvernamentală românească, reproducând câteva dintre datele respective, purtătoare de speranță în măsura în care baza de referință a raționamentelor rămâne valabilă și pentru perioada următoarelor luni. Asta pentru că nu se știe soarta conflictului din Ucraina, nu se știe dacă, fie și provizoriu până la semnarea unui acord de pace, rușii vor vrea să mai relaxeze exporturile de gaze naturale, nu se știe care este soliditatea frontului occidental și în ce măsură va putea rezista intact în cazul în care vom fi confruntați cu o iarnă grea, cu mule fenomene meteorologice extreme.

Cu aceste avertismente în minte, nu pot totuși ignora semnalul pozitiv, chiar plin de speranță, transmis de aceste analize care spun că Europa este pe cale să-și poată îndeplini obiectivul stabilit, adică de a avea realizat, până în noiembrie, un grad de umplere de până sau peste 80% al capacităților de stocare. În sprijinul acestei diagrame care prezintă situația umplerii rezervoarelor la 17 august 2022, iată ce comunicau cei de la NGI (Natural Gas Price Index Data) afirmau că „prețul gazului natural în Europa și UK a scăzut...și capacitățile de depozitare sunt pline la aproximativ 72%”.

Gata, s-a terminat cu orice problemă? În nici un caz, afirmă cei de la Bloomberg care, analizând spre exemplu situația din Germania repetă avertismentul dat de reprezentanții instituției naționale de reglementare care spunea  „rezervele existente nu vor dura decât două luni și jumătate în cazul în care rușii vor tăia complet aprovizionarea”. Chestiunea este deosebit de importantă în contextul în care piețele asiatice, foarte atente la mesajul rusesc privind posibilitatea de schimbare de direcție a fluxurilor de export la gaze, supralicitează agresiv pentru a achiziționa cât mai mult și cât mai rapid, eventual folosind capacități de stocare din alte zone ale lumii, așteptând momentul în care cererea pe piața europeană, sau cel puțin din partea unor țări europene, ar putea să devină presantă pe timp de iarnă foarte grea.  Iată de ce două sunt datele pe care, dacă se respectă principiul transparenței deciziei guvernamentale, ar trebui ca autoritățile aflate sub competenta comandă a generalului dr. Ciucă, să le prezinte public:

-    Care este, în acest moment, gradul de umplere al capacităților de depozitare din România, atât cele destinate consumului general (utilizatori industriali și casnici) cât și capacitățile existente în rezervele de urgență, cu un grafic care să evalueze cât vor ajunge pentru a asigura consumul în scenariul normal sau pentru iarnă grea, asociind prezentării datele, desigur orientative, primite de la Institutul meteorologic și de la unitatea de meteorologie a armatei care măcar să dea ce primește de la NATO. Spun asta deoarece, pe de o parte, avem asigurările generale ale politicienilor și, pe de altă parte, analize de presă cum este aceasta, complet cu alte perspective decât analiza guvernamentală.

-    Suntem sau nu de acord să respectăm cu strictețe, până la capăt, angajamentul de a fi solidari cu politicile și măsurile european, în condițiile în care, deja, Polonia, aliatul nostru strategic, spune exact invers, Anna Moskwa, ministrul pentru probleme climatice și de mediu, afirmând ritos că „Polonia nu poate accepta niciun fel de decizie impusă de alte țări”, chestiunea ținând de propria sa securitate națională. Pe cale de consecință, ni se poate spune dacă guvernul nostru are puterea să decidă singur dacă se va conforma unei eventuale decizii luate în situație de urgență de către Comisia Europeană. Adică, noi ce facem în cazul în care măsurile deocamdată prevăzute a fi luate voluntar de către state pentru reducerea cu 15% a consumurilor până în martie anul viitor sunt un eșec sau, cum este foarte posibil, vor fi insuficiente? Ce-și propune să facă, pe puncte, Guvernul României, dacă de la Bruxelles se va spune că se declară ”urgență energetică” și că măsurile se impun în mod egal (sau așa se zice în teorie) tuturor Statelor Membre?

-     poate că ar fi normal să fie prezentate scenarii situaționale (acoperind toate variantele posibile) în care să fie luate diferite măsuri de control, limitare sau interzicere pe calupuri orare a consumului de gaze naturale și energie electrică. Și care, iarăși pe puncte, vor fi măsurile luate pentru a îndeplini cererea principală venită deja de la Bruxelles, de a da prioritate absolută măsurilor îndreptate în favoarea „consumatorilor protejați”, adică în primul rând consumatorii casnici și serviciile esențiale. 

-    în fine, poate, dacă este posibil, ar fi normal să avem o estimare de natură sociologică a nivelului de suportabilitate al populației față de măsurile de reducerea consumurilor, combinate cu creșterea continuă (car se estimează a fi mai mare cu aproximativ 60%) a prețurilor la energie, tocmai datorită evoluțiilor pe piețele externe. Dar acest tip de estimare e cu totul teoretic-opțională, că oricum nu influențează deciziile politice.

La nivelul UE însă, este posibil – dar nu obligatoriu – ca acest tip de date să reprezinte și un mesaj că, în prezența unei reale solidarități pe timp de criză, să se poată depăși momentele grele. Unii mizează și pe o relaxare a aprovizionării din Rusia, odată cu continuarea procesului de negocieri care ar oferi Turciei un rol din ce în ce mai mare, inclusiv în tranzitul prin cele două conducte care acum ar fi vital să funcționeze la maximum de capacitate.  Pentru noi, perspectivele se leagă de o evaluare corectă  a posibilităților de producție națională, cu tot cu rezervele din Marea Neagră. Cu tot cu operaționalizarea în urgență a minelor care încă mai pot sau ar mai putea produce.

Uite, din Europa vine mesajul că se poate și stocurile lor ajung la 72% din capacitate.

Dar îi va influența și pe ai noștri?