Gala Operei bucureştene. Un concurs, un spectacol

Trebuie să recunosc, nu mă simt confortabil dându-mi seama că schimbarea conducerii instituţiei Operei bucureştene aduce automat schimbări competiţiei tinerilor vocalişti; deşi – de ne gândim bine - fiecare conducere, în mod legitim, îşi poate asuma propriile formule de organizare, de repertoriu, de management.

Competiţia – o realitate necesară în mod absolut

În fond concursul vocilor tinere constituie o realitate în sine, benefică în ambele sensuri. Îi pune în antrenament susţinut, de lungă durată, pe tinerii competitori. Aduce în faţa publicului voci noi, proaspete, ştiute şi neştiute, prezenţe artistice promiţătoare şi – de ce nu? – viitoare vedete ale scenei lirice. Inclusiv ale celei bucureştene.

N-ar fi drept de n-aş recunoaşte că actuala structură a concursului este mai eficientă decât cea precedentă. Frumoasă idee, la vremea respectivă fiecare competiţie în parte era dedicată câte unei mari personalităţi a teatrului nostru liric.

Continuitatea, o stare a normalităţii

Ar fi firesc ca în continuare, de la o ediţie la alta, câte un premiu special să fie închinat memoriei câte unui alt mare artist care a animat scena lirică românească. Actuala structurare a competiţiei reţine un atribut al evenimentului bine construit. Concertul de Gală a dispus de un fast propriu marilor evenimente. Strălucire, pregnanţă capabilă a reţine spiritul momentului sărbătoresc anunţat în generic, anume Grand Prix de l’Opéra de Bucharest. Există în plus o finalitate pentru cei mai buni dintre cei buni.

Competiţia situată între spectacol şi eficienţă.

Concursul oferă contracte, stagii de perfecţionare, sesiuni de înregistrare şi, evident, premii. Oferă relaţii în lumea impresarială. Nu este puţin lucru!

Nu am urmărit etapele concursului, etapele premergătoare concertului final al Galei; este singurul moment asupra căruia mă pot pronunţa. A fost în bună parte elocvent şi de bun augur privind nivelul competiţiei ca eveniment, ca promisiune.

Personal consider că, în peisajul actual al vieţii muzicale internaţionale, o competiţie poate fi pe deplin acreditată atunci când descoperă, când lansează, când aduce în lumina reflectoarelor, măcar o prezenţă artistică importantă, măcar o voce semnificativă. Tocmai acest lucru l-a făcut recenta ediţie a concursului Grand Prix de l’Opéra de Bucarest! (FOTO: Soprana Katerina Tretiakova - distincţia supremă a competiţiei)

O prezenţă artistică captivantă

Pe primul loc, câştigând distincţia supremă, a fost clasată soprana Katerina Tretiakova, de 32 de ani, din Lituania/Rusia, actualmente angajată a Operei de Stat din Hamburg; este câştigătoare, în urmă cu doar câteva luni, a marelui premiu al Concursului Francisco Vinas. Distincţia bucureşteană aduce o importantă confirmare. Se poate vorbi de o personalitate artistică cuceritoare, de un farmec personal ce conferă particularitate experienţei sale scenice; în plus, experienţei cântului, experienţei adresării. Consistenţa timbrului vocal capătă supleţea unei sensibilităţi autentice aflate la întâlnirea dintre datele personajului şi propriul temperament artistic –  în Gală a prezentat marea arie a Violetei din actul întâi al operei La Traviata de Verdi. In mod cert, este un artist aflat în ascensiune. Mărturisesc, abia aştept să o revăd pe scena Operei bucureştene; atunci când, sper eu, va fi capabilă a elimina efectul sonor, încă perceptibil, al vocalelor ce provin din limba natală.

Concurenţii români, mulţi şi, valoric, foarte diferiţi

Judecând doar în urma prezenţei în Gală, pe acelaşi loc aş fi clasat-o pe soprana Alexandra Tărniceru de 26 de ani, din România, clasată pe locul secund. Este studentă, la nivel master, a Universităţii bucureştene de muzică, clasa Claudia Codreanu; este o voce lirică excelent stăpânită pe zona de mare linie privind desfăşurarea frazei muzicale. In concert a prezentat aria contesei din actul al 3-lea al operei Nunta lui Figaro, unica pagină mozartiană prezentă în Gală. A fost o demonstraţie privind cunoaşterea stilului, cunoaştere susţinută de o sensibilitate muzicală atent controlată pe spaţiile mari ale muzicii. Pe locul al 3-lea… tot o soprană! Veronica Anuşca, din România; o voce experimentată, cunoscută publicului nostru dată fiind abordarea unor genuri şi stiluri foarte diferite. (FOTO: Soprana Alexandra Tărniceru - Premiul al 2-lea)

Afluenţa vocilor feminine, o realitate a momentului

În adevăr, prezenţa vocilor feminine în concurs, în mod special a sopranelor, a fost copleşitoare; iar aceasta la o participare generoasă de peste o sută de concurenţi! Mulţi dintre aceştia din ţara noastră. Se poate face un studiu sociologic cu rezultate dintre cele mai captivante, mai revelatoare.

Voci cunoscute? Cea a tenorului Augustin Hotea. A fost distins cu premiul special Giuseppe Verdi deşi în Gală a prezentat celebra arie a lui Rodolfo, primul act, din opera Boema de Puccini. Este una dintre inadvertenţele concursului, ale Galei.

Un tenor simpatic, a sosit tocmai de la Cape Town

O surpriză dintre cele mai agreabile a constituit-o evoluţia tenorului de culoare Sunnyboy Dladla de la Universitatea din Cape Town din Africa de Sud; …o prezenţă vocală solară de tenor liric prin excelenţă, o voce bine educată în baza a numeroase cursuri de măiestrie susţinute sub conducerea unor mari personalităţi actuale ale artei vocale. A cântat şi a încântat publicul prezentând cunoscuta arie a lui Nemorino din opera Elixirul dragostei de Donizetti. (FOTO:Tenorul Sunnyboy Dladla)

Concurenţi, tineri vocalişti şi maeştri

O altă mare surpriză a Galei a constitut-o prezenţa în concert a tenorului Marcello Giordani, o evoluţie cu totul captivantă de tenor spint-dramatic, proeminent membru al juriului. A oferit tinerilor concurenţi un număr de nu mai puţin de trei burse de studii. Trebuie menţionat, începând cu anul 1993 a avut aproximativ 170 de apariţii pe scena Operei Metropolitane din New York! De această dată, maniera spectaculos pasionată în care a cântat, în care a construit celebra scenă din finalul primului act al operei Paiaţe de Ruggiero Leoncavallo, aria Vesti la giubba, ne-a amintit – celor care mai au asemenea amintiri! – de fenomenala realizare datorată tenorului Garbis Zobian. Pe aceeaşi scenă, cu peste cinci decenii în urmă. (FOTO: Maestrul Marcello Giordani)

Gala finală, un mare spectacol!

Concertul de Gală s-a dovedit a fi un mare spectacol. Un spectacol de evidentă atracţiozitate, cu lumini, proiecţii, retransmisii video în direct, cu succinte interviuri ale premianţilor… ; aşa cum se practică acest lucru şi pe la casele cele mari. In fosă, dirijorul Iurie Florea a asigurat susţinerea orchestrală împlinită corect, eficient, un util sprijin adus tinerilor vocalişti

Evidenţierea unei voci evidenţiază o competiţie

Recenta ediţie? O competiţie prioritar asaltată de soprane. Aşa s-a dovedit a fi. Prin participare. In palmaresul distincţiilor. In concertul final am putut audia voci valabile şi foarte bune. Prezenţa a două sau trei dintre acestea justifică întreaga competiţie, întregul efort organizatoric; …realizat cu imaginaţie, cu tenacitate, cu susţinere, de către echipa managerială a instituţiei.

În plus, competiţia a fost axată prioritar pe repertoriul italian. O decizie hotărâtă prin regulament. Cred că o atare orientare o pot avea italienii la ei acasă.

La noi? Am fi dorit ca în Gală să fi existat şi momente preluate din repertoriul francez, german sau din cel rus. Aspect stipulat tot în regulament. De vreme ce majoritatea concurenţilor proveneau din România şi din Moldova de peste Prut, se putea dovedi - inclusiv în concert - orientarea, educaţia repertorială diversificat europeană a tinerilor noştri vocalişti. Inclusiv prin prezenţa unor pagini semnificative din repertoriul românesc. Altădată! La o nouă ediţie!

Materialul a apărut anterior în revista România Literară