„Fericiți făcătorii de pace, căci aceia fii lui Dumnezeu se vor numi“. Dar cine are nevoie de ei?

Cum au învățat că e la modă să se exprime în public, toți politicienii vor spune că, din fragedă copilărie, și-au dorit să participe la procesul edificării păcii globale. Demagogie pură și pernicioasă, dar mereu fascinantă dat fiind lipsa cronică de memorie istorică a tuturor audiențelor care, privind la realitatea care ne agresează, chiar nu mai au cum să înțeleagă nimic. Pe de o parte, răsună într-adevăr apeluri la pace, se organizează diverse reuniuni de urgență, se transmit chemări redactate pe un ton disperat din partea unor organizații internaționale. Și cam atât, cu rezultat aproape de zero și perspective asemenea.

Și cum ar fi altfel încât, vă rog să vă amintiți acest lucru, marii promotori ai unor soluții istorice de pace și bună înțelegere, schimbând radical cursul istorii, au devenit instantaneu dușmanii de moarte ai extremiștilor din propriile națiuni: Gandhi sau Itzhak Rabid au fost asasinați de pentru că reușiseră să impună nu numai pacea, ci și o formulă de conviețuire între populații aflate atunci în plin război civil.

Și, la auzul veștii despre asasinarea lui Gandhi, șeful poliții secrete din proaspăt eliberata Indiei de povara nemiloasei stăpâniri coloniale britanice, a pus o singură întrebare, simplă, relevantă și care a rămas în istorie: ce naționalitate are asasinul ?, răsuflând ușurat că acesta era un hindus naționalist, membru al organizației teroriste Rashtriya Swaqyamsevak Sangh. Iar asta elimina pericolul imediat, enorm la scara unui sub-continent, de a inflama  ireversibil tensiunile inter-comunitare.

Rabin a fost asasinat de Ygal Amir, un evreu ultra-naționalist profund împotriva perspectivei de finalizare a soluției „celor două State” , cu asigurarea autonomiei palestinieni lor în Gaza începând cu 1994 și, începând cu 1995, a celor care trăiesc în marile orașe din Cisiordania.

De atunci, vocile demagogiei politice au amintit, cu mare respect, fie de „moștenirea Ghandi”, fie de „moștenirea Rabin”, în fapt anulându-le de fiecare dată și rămânând la o altă doctrină, complet contrară dar care se dovedește mult mai adaptată la mintea în sistem binar a generalilor dornici de aș-i arăta abilitățile în a ucide cu mâna altora și a oamenilor politici care vor să profite electoral. 

Doctrina asta, repetată în unele școli, a fost sintetizată de un dictator demet, Benito Mussollini, prietenul lui Hitler pe axa Roma-Berlin-Tokyo și, în entuziasmul unor tineri intelectuali, a înflorit un timp și România. Spunea Mussolini: „Nu am nevoie decât de câteva mii de morți pentru a mă așeza, cu titlul de beligerant, la masa tratativelor de pace” spunea “Il Duce”.

Obiecția standard este că toate astea s-au petrecut demult și că oamenii s-au înțelepți și că, poate dou ceva mici excepții, clasa politică s-a maturizat și e plină acum de soldați ai păcii.

Fals. Lumea noastră, acum atât de aproape de un conflict mondial nimicitor, trăiește, în ntr-o liniște și detașare sinugicașe, perfect împăcată cu sine, în marea dicotomie absurdă pe care o rostogolesc în neștire canalele de știri. Pe de o parte, mesajele bucolice despre pace și despre iubirea de oameni, toate însoțite de pe internet de tonele obișnuite, banale și cam fleșcăite, de mesaje motivaționale cu floricele, mieluți și alte cele din anoplia obișnuită a multitudinii impresionante de biserici creștine funcționale. Capii bisericilor se întrec și ei în mesaje frumoase și corecte. Iată și pe cel transmis de Biserica Ortodoxă Română:

TRINITAS TV 

2 martie · 

Apel la rugăciune și responsabilitate pentru încetarea războiului

În contextul escaladării conflictului militar din Orientul Mijlociu, soldat deja cu numeroase victime, precum și al împlinirii a patru ani de la începutul războiului din Ucraina, Patriarhia Română adresează un apel la rugăciune și responsabilitate, în vederea identificării soluțiilor rapide pentru reinstaurarea păcii și a bunei înțelegeri între popoare.

Consecințele devastatoare ale războiului sunt reflectate în creșterea alarmantă a numărului de victime civile, în amplificarea violenței și a tulburărilor sociale și în extinderea sărăciei și a foametei.

Cuvântul Sfântului Apostol Pavel – „Trăiți în pace și Dumnezeul iubirii și al păcii va fi cu voi” (2 Corinteni 13, 11) – ne amintește că acolo unde războiul este prezent, iubirea și pacea sunt uitate, iar comunicarea şi comuniunea între oameni sunt grav afectate.

De asemenea, să ne rugăm pentru toți cetățenii români aflați în zonele de conflict, cerând lui Dumnezeu să îi ocrotească pentru întoarcerea lor acasă în siguranță.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

Până acum, efectul lor este zero. Nu mai impresionează pe nimeni, nici măcar pe politicienii care încercau să se legitimeze astfel, punându-se în fruntea unor inițiative globale de pace, construite pe repede-înainte și dizolvate în neant încă și mai repede. Ce rămâne pe piață sunt acum rădăcinile plantate de ei în solul urii bazate pe tradiții și credințe religioase, atât de aproape să fundamenteze acum noul mare conflict devastator.

Credeți că e o teorie manită să folosească în mod forțat creștinismul ca argument pentru războiul din Iran, spre exemplu?

Dacă vă închipuiți așa ceva, deschideți situl unei organizații extrem de influente care promovează libertatea de credință în rândul membrilor armatei americane. A transmis că a primit peste 200 de plângeri înregistrate oficial din partea unor militari care reprezintă toate armele, fiind vorba despre un total de 40 de mari unități. Este consemnată declarația unui comandat care a spus că “Președintele Trump a fost binecuvântat de Isus însuși pentru a aprinde un foc de semnalizare în Iran pentru a provoca Armaghedonul și a anunța revenirea Mântuitorului pe Pământ”. Prostii? Pete Hegseth (foto), secretarul american pentru apărare nu crede asta și zice ceva pe-ar trebui să le stea în gât falșilor făcători de pace pace: “Trăim un moment similar anului 1939. Un moment de urgență. Dușmanii se adună, amenințările se multiplică. Simți aces lucru, simt acest lucru….”.

Este posibil ca acesta de acum să fie momentul în care cartea American Crusade a lui hegseth, inițial concentrată pe chemarea la cruciadă internă pe sol american împotriva “dușmanilor din interior” așa cum i-a condamnat Trump, să se extindă la nivel global și asta să fie, pe termen mediu, speanța lor pentru instaurarea unui Nou Vis American.