FAO: „Costurile ascunse” ale sistemelor agroalimentare se ridică la cel puțin 10.000 miliarde $!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Asta este concluzia unei analize realizate în premieră mondială de experții Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură în 154 de țări. O pierdere enormă echivalentă cu aproape 10% din PIB-ul global.

Datele le puteți găsi în Raportul 2023 asupra Situației mondial în domeniul alimentar și agriculturii: cea mai mare parte a acestor costuri ascunse (peste 70%) sunt rezultatul unei alimentații deficitare, bogată în grăsimi și zahăr și cu alimente super-transformate, în general tip fast-food, cauza primă a obezității și a creșterii explozive a maladiilor non-transmisibile.

O cincime din costurile totale se datorează degradării marcate a mediului înconjurător și efectelor dramatice ale schimbărilor climatice din ce în ce mai violente și extinse și care, deja, au produs degradarea marcată a unor zone agricole și o problemă de importanță strategică care ține de dispariția treptată a rezervelor de apă.

Desigur, se spune în raport, „țările cu venituri reduse sunt proporțional cele mai afectate de costurile ascunse ale sistemelor agroalimentare, acestea reprezentând mai mult de un sfert din PIB, în timp ce în țările cu venituri intermediare ele sunt de doar 12% și mai puțin de 8% în țările cu venituri ridicate. În primele două cazuri, costurile ascuns sunt legate de sărăcie și subalimentație”.

Până aici, totul pare că nu este o urgență pentru continentul nostru și, în orice caz, nu pentru România care persistă în impunerea în imaginarul colectiv a legendei privind capacitatea noastră de a fi „grânarul Europei”. Dar, spune economistul-șef de la FAO, în Europa aceasta a noastră 82% dintre costurile ascunse ale sistemelor agroalimentare sunt datorate obiceiurilor alimentare nesănătoase care, mai departe, au ca rezultat direct o scădere a nivelului de productivitate. Este vorba, se spune în raportul FAO, despre costuri din sistemul public și din cel privat determinat de maladii non transmisibile: maladiile cardiovasculare, cancerul, diabetul și bolile respiratorii cronice, listă pe care o regăsim, chiar în această ordine, în rapoartele privind România.

„În Europa, costurile  legate de sănătate sunt destul de ridicate deoarece sunt calculate în raport cu zilele de lucru pierdute...Salariile fiind relativ ridicate, impactul este din ce în ce mai important, cifrat în dolari” ceea ce este acum evident, însoțind un proces ce pare de neoprit, adică creșterea continuă a prețului alimentelor. Iată evoluția „inflației în zona alimentară” pentru 2023 în UE:

Cu ce efecte reale la nivelul diverselor țări?  Răspunsul poate rămâne, inclusiv doar la nivelul creșterii prețurilor și măsurile adoptate de diverse guverne, inclusiv stabilirea listei cu produsele alimentare  de bază la care prețurile sunt temporar plafonat. Dar, după cum vedeți, cealaltă dimensiune este evitată cu mare prudență, astfel încât nu apare legătura directă între calitatea produselor rămase oarecum ieftine și accesibil și bolile pe care le pot favoriza produsele folosite la pregătirea mâncării ieftine „pentru toate categoriile sociale”.  Nu este deloc o întâmple, deoarece problema prețului la alimente trebuie ținută sub control, inclusiv la acest nivel al informației, pentru a nu alimenta tensiuni sociale. Căci, iată, temerea reală este că fenomenul general al creșterii prețurilor, în primul rând la alimente, poate amenința stabilitatea politică a unor țări:

Cei de la FAO propun o redare grafică asupra nivelului de securitate alimentară și al nivelului și calității nutriției în 2023 la nivel mondial, foarte îngrijorător deoarece să fim atenți la regiunile în care există un nivel ridicat de insecuritate în aprovizionarea alimentară și suprapunerea acestuia peste zonele de criză, conflicte și care au cele mai ridicate perspective de migrație forțată:

Avem oare o estimare a riscului social  pe care-l reprezintă măririle de prețuri și cronicizarea efectelor negative masive pe care le au alimentele de proastă calitate folosite pe scară largă în întreg lanțul de producție?  Problema este extrem de serioasă și ar trebui să facă obiectul unei reale și profesioniste dezbateri naționale deoarece, foarte vizibil, lipsa de control în domeniu începe să apese asupra securității a ceea ce ar trebui să fie proiectul supraviețuirii naționale, oricât de ridicol și pompos a ajuns să sune această sintagmă, acum asociată în mod direct demagogiei partidelor naționaliste și de extremă dreaptă. În loc de declarații pompoase și promisiuni populiste goale de substanță, soluțiile țin de mobilizarea experților în refacerea zonei de producție agricolă și decizia de alocare de fonduri în primul rând pentru revitalizarea, unde încă nu au fost furate și distruse toate instalațiile, a unor părți ale a ceea ce a fost odată uriașul nostru sistem integrat de irigații a unei industrii minimale de îngrășăminte și finanțarea unor linii de producție alimentară în zona bio și eco.

Altfel, previzibil, ne vom continua drumul care duce spre o dependență din ce în ce mai mare de importul de produse alimentare finite, din ce în ce mai ieftine, din gama pentru țările subdezvoltate, rezultat al „alunecării prețurilor”, deja parcă incontrolabilă în atât de mult locuri în lume. Desigur, pentru a nu ne supăra aliații, trebuie să alocăm din ce în ce mai mulți bani pentru cumpărarea de arme, din ce în ce în ce mai performante și mai scumpe,  dar de protecția socială ca element fundamental al securității naționale, cine oare se ocupă, măcar pentru a fi sigură că prelungirea vârstei de pensionare are un sens și că, mâine, vor fi destui care să muncească pentru a alimenta fondul de pensii ? Avem oare o analiză de fond, cu perspective pe 10, 20 și 30 de ani, adică măcar pentru o generație? Dacă n-o avem, să sperăm că funcționează măcar promisiunea din bătrâni cum că „berzei chioare, tot îi face Dumnezeu cuib” .

P.S. Chiar și generalii noștri au învățat la cursul de subofițeri că, așa cum spunea Napoleon, o armată are nevoie d încălțăminte adecvată și de pesmeți. Așa și cu poporul. Totul e să ne lămurim de unde importăm pesmeții și, evident, să se stabilească de forul competent de la partid cine încasează comisionul.