Extrema-dreaptă, xenofobia și importul de terorism

Un bărbat în vârstă de 69 de ani, foarte bine cunoscut pentru acte de xenofobie, a atacat la Paris un centru cultural al comunității kurde, omorând trei persoane și rănind foarte serios alte trei. Atacul s-a produs foarte aproape de centrul capitalei franceze la Centrul cultural kurd Ahmet-Kaya, la numărul 16, rue d’Enghien.

Suspectul, aflat acum în arestul poliției, a fost identificat ca fiind William M, de naționalitate franceză, pensionar, fost conductor de tren la compania națională de căi ferate. Are deja la activ două tentative de omor, una în 2016 și alta anul trecut.  Ultima tentativă a fost extrem de spectaculoasă: a atacat cu o sabie personalul dintr-un centru pentru imigranți și a fost condamnat la închisoare, fiind eliberat doar cu trei zile înaintea de comiterea atacului mortal de acum. Sunt în curs de desfășurare cercetările poliției pentru a afla de unde și-a procurat arma și cum a fost posibil ca, fiind sub supraveghere judiciară, să iasă complet de sub radar.

Oficial, s-a anunțat că a fost deschisă o anchetă care a fost încredințată secțiunii antiteroriste dar, curios, chiar dacă parchetul național antiterorist și serviciile sale specializate au fost imediat prezente la fața locului „în acest moment...nu există niciun fel de element care ar justifica sesizarea acestora” după cum a afirmat procurorul Laure Beccuau.

Există într-adevăr posibilitatea ca atacatorul să fie un dezaxat care să fi putut acționa profitând de laxitatea sistemul de supraveghere al poliției și serviciilor de informații din Franța, exemplele tragediilor anterioare fiind nenumărate și deosebit de grave. Însă este la fel de posibil ca acesta să fie un alt exemplu al creșterii influenței și acțiunii (nu numai la nivel de propagandă teoretică) al organizațiilor de extremă-dreaptă, din ce în ce mai prezente în Franța, cu moralul susținut de ridicarea excepțional de puternică a partidelor din această zonă a politicii naționale și europene. Există (sau foarte ușor pot exista) și suspiciuni că ar putea fi vorba și despre o „intoxicare comandată” în care să atacatorul să fie fost influențat pentru a ținti exclusiv comunitatea kurdă (pe lângă centrul cultural, a intrat și a tras într-un restaurant și într-o frizerie din apropiere, toate frecventate de kurzi), fapt relevant dacă ar veni în contextul acțiunilor deosebit de dure declanșate de Turcia împotriva PKK.

Este oare un simplu asasinat? Nu, răspunde chiar Macron care spune că atacul a fost îndreptat împotriva kurzilor din Franța. Iar asta, din start, indică noile mize – de data asta nu posibile sau probabile – ale tipului nou de terorism care se instalează în Europa și care, profitând de laxismul autorităților, folosește influențele extremei drepte și discursul său anti-imigraționist pentru a îndoctrina și chema la acte de violență pe cei aflați în aria sa de influență.

Nu este vorba numai de violența împotriva „străinilor” sau „imigranților care ne ocupă țara”. Asta nu este decât faza inițială, cea mai vizibilă și ușor de înțeles, mai ales în contextul unei imigrații ilegale care nu mai poate fi controlată, a activării celulelor teroriste în diverse mari oraș din Europa unde lucrează sub paravanul „centrelor culturale”. Mai este ceva, o operațiune care se desfășoară în fundal și care vizează scopuri cu mult mai ample decât banalul act terorist în sine.

Uitați-vă la ce a urmat atacului de la Paris: comunitatea kurdă a chemat la o demonstrație care a degenerat foarte rapid în acte de violență, fiind atacate forțele de poliție în timp ce scandau lozinci împotriva Turciei și președintelui Erdogan. Ciocnirea respectivă (în timpul căreia forțele de securitate au folosit grenade lacrimogene împotriva manifestanților) au avut loc când aceștia , strigând sloganul „PKK, martirii nu mor niciodată” au aruncat cu pietre și sticle, au dat foc pubelelor și ridicaseră baricade. Incidentele au început în momentul în care manifestanții s-au ciocnit de cordonul de poliție care asigura perimetrul de securitate în jurul ministrului de interne Gerald Darmarin sosit la fața locului pentru a fi pus la curent cu ancheta și pentru a vorbi cu ziariștii.

 Problema, dincolo de evenimentele imediat și de semnificația lor evidentă, stă în tocmai în această demonstrație a vitezei și amplorii pe care o poate lua răspunsul comunitar după un atentat care să funcționeze ca declanșator pentru activarea unor conflicte sociale, mai ales în orașe ca Paris sau Marsilia unde prezența diverselor comunități naționale a importat deja pe pământ francez conflictele din țările lor de origine.

În acest sens, întrebarea reală este cât de rapid și cât de amplu poate fi destabilizată, folosind rețele și procedee care aparțin acum de războiul hibrid și se studiază la diverse școli mai discrete poate fi destabilizată o societate realmente multi-culturală și foarte optimist deschisă principiului fondator „Liberte, Fraternite, Egalite”? Cine va plăti prețul eșecului?